Coran POV:

Mi-am sufulcat manusile si am incercat sa descifrez fata clientului . Purta ochelari de soare, ceea ce nu era aici tocmai nepoliticos , cu toate ca era o intalnire de afaceri. Imi puteam vedea reflexia, dar am incecat sa nu ma uit la suvitele iesite din coc ca nu cumva sa par un ipocrit ca ma holbez la ochelarii lui, practic in ochii lui.

- Luati lada sau nu? ma adresez direct.

El nu imi raspunde. Scrasneste din dinti, punandu-si coatele pe masa cu mainile impreunate in fata.

- Domnule, aveti nevoie de un vanzator, rase acesta printre dinti. Nu va pricepeti la negocieri.

- Sunt-

- Stiu, ma intrerupse fluturand din mana. Fauritor. 

Mi-am inclestat maxilarul si am numarat pana la cinci.

- Stiti de ce le placea oamenilor sa faca afaceri cu mine, agent Jude? Tocmai datorita faptului ca nu eram doar un vanzator aveau incredere in calitatea armelor mele. Si mai stiti de ce? 

M-am aplecat putin peste masa de cafea si m-am oprit cand mi-am vazut reflexia nervoasa din ochelarii clientului. M-am retras inapoi pe scaun.

- Vanzatorii inseala. inghit in sec si ma aplec dupa geanta mea. Daca nu va plac discutiile la subiect fara ocolisuri si laude magulitoare, va rog sa ma scuzati. Inseamna ca ar trebui sa ma aflu in locuri mai bune decat in Estate Island.

M-am ridicat de la masa si am intins mana. Agentul isi dadu ochelarii jos, dezvaluind un ochi balnajat. I s-a format un ranjet pe fata cand mi-a vazut expresia domolindu-se.

- Unde pleci fara lada mea? spuse agentul pe un ton jucaus.

Se ridica in picioare si batu mana cu mine. Eram de-a dreptul confuz. Nu mai avusem un client atat de dificil. El rase in timp ce ma batu pe umar. Ne-am indepartat de cafeneaua de langa plaja si l-am condus spre dubita.

-Imi placi, spuse printre rasetele ragusite.

Ma batu pe spate in timp ce mergeam pe strada paralela cu plaja. In stanga noastra se desfasura marea care era inghitita de orizont, iar in dreapta se afla parcarea. In sparele nostru isi pierd din volum melodiile hawaiene energice. Agentul Jude pasea dupa ritmul melodiei, miscandu-si din cand in cand capul fara pic de fir de par, sprijinit de un gat grosolan. 

- Sa vezi ce grozavenie mi se intamplase aici acum cativa ani. Doi... banuiesc ca au trecut doi de atunci, daca nu ma insel. Si sa vezi inainte de imbarcare! barbatul isi povesti cu un entuziasm extenuant aventurile prin lume. Am avut o intalnire aici cu un ofiter.

-Ofiter?

-Da-da. Nu te ingrijora. Era sotul unei vere de-ale mele. Nu ne mai vazusem de mult si obisnuiam sa vorbim cu orele langa o sticla de whiskey pe vremea cand nu calatoream.

-Dar de unde erati-

-Era un frate bun de vorba, continua fara sa ma bage in seama, ochii sclipindu-i. Om norocos, ce pot sa spun. Aici a avut loc luna lor de miere si m-a invitat si pe mine dupa o saptamana. Ii trebuia si lui un tovaras la veselie. Mai bun ca mine nu gasesti, faurarule!

- Si marea aventura de care ziceai? il intreb deja incepand sa imi pierd concentrarea la povestea lui.

- Vine si ea. Rabdare. Si ajung aici si vad barul asta frumos. Priveliste frumoasa, personal si mai frumos... multe ciocolatii erau si mai demult. Frumoase foc! Si ce petreceri incingeau noaptea. Pana dimineata stateam cu varul ,adica sotul verei mele. Om de treaba. Trebuie sa te intalnesti si tu cu el odata. Te duc eu cu iahtul daca vrei. Sau daca ai rau de mare te duc cu avionul personal. Sunt tare darnic. Sa nu te gandesti ca nu te-as primi nici in casa. Depinde unde.. am si in Asia daca tot mergi pe acolo si ajung in cateva ore sa te primesc!  Si , revenind la poveste, dimineata a fost in ceata.

Vorbele lui imi intrau pe ureche si ieseau pe cealalta. Ma tot intrebam daca coctailul de la bar nu continea si altceva, deoarece avea limba cam descalcita in fata unui necunoscut. Gesticula in continuu din maini, atragand atentia unor trecatori. Hainele viu colorate il asortau in peisaj, aratad ca un turist veritabil si nu ca un client de arme albe. Imi trecu prin minte costumul pe care il purtam.

-...era la termen limita! Sa vezi bine, mai avea trei ore. Si eu ca un gentelman am luat-o cu mine...

 Eram imbracat prea serios pentru o intalnire la un bar de pe plaja? Pantofii dati grijuliu cu lac erau acum acoperiti de nisip. Cat timp ma uitam nemultumit la ei, ii aud vocea mai ascutita agentului, care era acum in spatele meu de mult oprit.

-Senorita! agentul isi dadu ochelarii de soare peste crestet. Ce coincidenta placuta.

Imi ridic privirea si il vad pe el uitandu-se spre mare. Caut cu privirea persoana pe care o strigase  si observ o femeie ce urca scarile . In contrast cu celelate tinere de la bar care purtau rochii vaporoase sau blugi foarte scurti si tricouri unicate prin fel de fel de crapaturi si modele, aceasta era imbracta cu un pantalon scurt de stofa si o camasa alba fara maneci, care ii lasa umerii goi, venind materialul in valuri mici in jurul gatului.

Domnisoara isi intinse mana spre agentul Jude, care o saruta in timp ce o tintea cu privirea.

- Seniore, de cand nu ne-am mai vazut. palpai un mic zambet pe fata fetei.

Ma uitam la ea incercand sa recunosc cine era. Aveam o presimtire ce o cunosteam. Coada lunga ii flutura cand isi intoarse capul spre mine. Nu am putut vedea decat un zambet larg , fata fiindu-i acoperita ,de asemenea, de ochelari de soare. Ma facea sa regret ca nu imi adusesem si eu o pereche.

-Afaceri? intreba domnisoara inca cu privirea spre mine.

Eram pregatit sa raspund, cand isi intoarse capul din nou spre cel de langa mine, parul fluturand in aer un parfum ce semana a aroma de cocos. 

- Ce mi se ofera, senorita.

Mi se paru ca ii tremura tampla o secunda, apoi infatisa din nou un zambet ca cele din revistele de la cabinetul stomatologic. Chicoti galant la replica agentului, apoi flutura o mana spre mine.

- Atunci va las la afaceri, domnilor. Nu va deranjez-

- Senorita, nu pot avea sfaturile dumeavoastra in aceasta afacere daca nu suntet ocupata?

Domnisoara se uita o clipa la ceasul de la incheietura. Fruntea ii tremura incruntata, apoi raspunse ticaind:

- O ora. Nu mai mult.

Agentul ii lua mainile intr-ale sale si i le saruta din nou cu zambetul pana la urechi.

- Atunci sa nu pierdem vremea .Unde eram? se intoarse el spre mine.

- Pe aici, le spun .

Ajungem in fata dubitei mele si il chem mai departe pe agentul Jude ca sa nu ne auda fata. Mi-am reglat tonul vocii, gandindu-ma in ce fel sa-l intreb. Desigur, intrebarea a iesit pe gura sub forma 'bruta', renuntand la o formulare mai eleganta.

- Ea este spion macar?

Barbatul zambi amuzat si il batu pe spate, simtind cum mi se zguduie plamanii de cutia toracica.

- Despre ea ti-am povestit drumul asta, baiete! Senorita, tipa el, de cand esti pe 'solo' ?

Pe solo? Am ramas socat. Majoritatea agentilor solo , care primeau cazurile direct de la Consilu, erau la varsta mijlocie, pentru a avea experienta . Auzisem ca misiunile lor pot dura ani de zile, iar dead-line-urile erau ceva capital. Daca depaseau limita stabilita, erau executati. Desigur, si incalcand legile erai executat.

Ea aparu langa noi, sprijinita de masina de langa , cu mainile impreunate la piept si cu o spranceana ridicata.

- Se pare ca ai aflat, spuse ea si pufni. Nu mai imprastia vorba . Sa vedem ce vrei sa cumperi.

Roscata se intoarse si se duse singura spre capatul masinii, asteptandu-ma sa-i deschid usa.. Dupa ce o deschid, imi intorc privirea in spate ca sa ii vad exprsia fetei, care era ingrijirata. O aud murmurand ceva, apoi se indreapta spre Jude, care veni langa ea si se uita nonsalant la marfa.

- Ei, ce crezi?

Isi tuguie buzele, arcuind ambele sprancene in timp ce isi baga capul inauntrul dubitei. Isi plimba privirea peste toate lazile, apoi spre locurile goale, cautand in umbre ceva ce nu puteam vedea.

- Pe toate le iei ? il intreba , tonul vocii ridicandu-se putin.

- Nu, ii raspund eu. Trei lazi sunt pentru alt client.

Domnisoara se incrunta si mai mult. Barbatul parea inconstient de macinarea fetei, o prinse de talie si o aduse langa el.

- Ei, sa le iau?

- Ai nimerit omul bun, seniore.

Statea sprijinit de usa masinii, analizand-o. Nu imi dadeam seama unde se uitau cei doi din pricina ochelarilor care ascundeau majoritatea expresiilor in afara de zambetul ei bland sau de ranjetul agentului Jude. Un telefon bipai. Fata isi scoase din geanta mobilul si isi musca buza de jos. Se desprinse din bratele agentului si ofta.

- Ma bucur ca v-am revazut, dar... nu mai pot sa stau. A intervenit ceva cu masina mea si trebuie sa plec.

-Nu te pot ajuta? o prinse de mana agentul cu o voce mieroasa. Am si eu o camioneta, daca nu te deranjeaza si putem-

- Multumesc, spune ea si si isi pune cealalta mana peste a lui care o tinea. Daca nu rezolv, m-as bucura. In jumatate de ora ma intorc, bine?

- Vin-o la barul de aici-

Agentul fu intrerupt de soneria ei. Ea dadu mana cu fiecare in parte, apoi pleca grabita din parcare cu telefonul la ureche. Sunetul tocurilor ramase in urma ei, acompaniat de fluieratul usor al agentului. Ii dau un cot , dupa care se opreste.

- Nu stii sa te distrezi, omule. se plange acesta, indreptandu-se spre bar.

- Hei! il strig. Ce mai facem? Nu batem palma?

El nu se intoarse, asa ca m-am dus spre el. Pentru un om scund, era rapid cand vroia. L-am prins din mers si am ajuns umar in umar.

- Agent, v-a pierit auzul? Sau capul? Fata aia vine in jumatate de ora, unde e graba? Terminam afacerea noastra si va las !

El se opri si de intoarse spre mine. Isi pune ochelarii pe nas si isi umfla pieptul.

-Crezi ca dau banii asa usor? Trebuie sa te cunosc putin. Oricum nu ai ce face astazi pana nu imi dai marfa.

- Poftim?rabufnesc cand il vad continuandu-si drumul. Nu abia am venit de acolo?

El ridica din umeri, fluierand o melodie. 

Dupa inca o jumatate de ora in care isi relata si alte aventuri din viata luxoasa, se uita la ceas si pufni,apoi se uita la mine.

- Si de unde vii? Povesteste-mi si tu aventurile tale. De oricare fel ar fi ele.

Privesc ganditor umbrela mare din paie deasupra mesei noastre, amintindu-mi de transportul din Africa. Avusem un client obsedat de imprimeul de sarpe. Atunci am facut niste arme unicat, printre cele mai frumoase din toata cariera mea. 

De doi ani m-am indepartat de agentia proaspat construita si am calatorit in intreaga lume comercializand , afland cerintele pietei si inspirandu-ma de pretutindeni. Cand ajungeam acasa ii vizitam pe Sofi si pe Kemal, sefii agentiei pana in prezent, si le mai dadeam armele necesare. Dupa procesul de acum 3 ani , Kecy plecase din agentie, mutandu-se cateva luni in alt oras, apoi in alta tara. Din an in an mai prelua cateva cazuri de la ei care erau in alte continente, dar nu mai mult. Doar cu Angela mai pastrase legatura pana vara trecuta, iar cu mine numai un an dupa plecare. Din spusele Angelei, Kecy se schimbase mult.

Ma trezesc din ganduri si aleg sa ii povestesc calatoria in Uganda, la final agentul oftand.

- Ah, unde o fi senorita? Oare o fi ramas cu Negro?

- Cine?

-Nu il stii? ma privi de parca nu stiam abecedarul.

Isi scoase o batista din buzunar si isi sterse tacticos ochelarii de parca ar fi de sticla. Dupa ce stabili ca treaba era gata, isi aseza perechea pe chelie, apoi ridica mana spre o ospatara si comanda cate un pahar pentru fiecare.

- I-am vazut odata in Cehia in aceeasi masina. Si astazi l-am vazut pe Negro la vama, stand la vorba cu politia, insa pe ea nu. Ma tot gandesc ca sunt impreuna, stii? Nu ca nu s-ar potrivi, dar de el nu mai scapi asa usor.

Dupa ce bauturile ne sunt aduse, barbatul o da pe gat dintr-o inghititura, complimentand-o pe domnisoara printre suspine. Sunt gata sa readuc vorba facturii in subiect, cand zaresc la tejgheaua din spatele lui Jude roscata, indreptata cu spatele spre noi. Parca simtind ca o privesc, isi duce mana la cefa si se intoarce. Se da jos indata de pe scaun si se indreapta spre noi, trecandu-si cu mana peste cutele pantalnoilor si ajustandu-si zambetul de pe buzele rosii. Jude ii observa prezenta doar cand se aseja in scaunul de langa noi. Vocea ii gafaia intr-un mod ironic, desi, dupa cum o vazusem, statuse langa bar de ceva vreme.

- Imi cer scuze ca am intarziat! Am avut multe batai de cap.

- Senorita! se inviora el. Ai rezolvat?

Ea clatina din cap si ofta. Era agitata de parca venise din fuga. Isi desfacu coada, lasand parul pe spate si imprastiind un iz de cocos printre noi.

- Orice pentru tine, senorita. Cand ai nevoie de masina mea?

Ea ii stranse mana in semn de multumire, apoi isi ajusta ochelarii care ii alunecau.

- Nu stiu sigur, dar imediat primesc apelul. Nu va dura mai mult de o ora si iti inapoiez cheile. Intre timp expira retinerea masinii.

Jude dadu din cap, enuziasmat.

- Unde sa va conuduc? o intreba.

Ea isi incrunta fruntea si isi busca buza. Ea nu vroia sa fie acompaniata, iar el nu intelegea asta. Ii simteam nesiguranta, asa ca am intrat in discuție.

- E un sat din apropiere sau in oras?

- Satul din apropiere, raspunse ea, inca incruntata.

-Daca doriti, va pot duce chiar eu. Am drum spre satul Villongs si...

- Apreciez, dar nu putem intra cu armele. ma intrerupse.

-Cum asa? spun confuz.

- Satul acela a avut probleme cu teroriștii, imi explica Jude.

-Daca ai afaceri cu cineva de acolo, nu o poti da armele acolo.

Ma uit la ceasul de la mana si suspin. Intalnirea era peste o ora  si nu aveam mijloace prin care sa iau legatura cu el. Incepeam sa inteleg de ce dupa explicatiile celor 2.

-Atunci va trebui sa ma intalnesc cu el fara arme in posesie si sa discut cu el cum sa i le trimit.

-Daca nu ai masina golita de arme, vino cu noi. Nu-i asa, Antonio? flutura roscata din gene spre cheliosul din stanga ei. E in drum, oricum.

Agentul Antonio Jude isi pocni degetele de la mana, gandindu-se. Sub masa ii vedeam degetele ei cum bateau ritmatic in poala. Nici macar 5 secunde nu trecura, iar ea se ridica brusc.

- Stiam ca ma pot baza pe tine! spuse femeia fericita si il imbratisa.

Acesta facu ochii mari, lasandu-se pagubas dorintei femeii. Eu am ridicat din umeri in timp ce ma abtineam sa nu rad. Cu acestea savarsite, ne-am aflat toti trei in masina agentului Jude. Inainte de a porni, roscata dadu in telefon, iar eu am mers la dubita mea. De acolo mi-am luat contractul si clauzele scrise. Macar cu ceva sa ma duc in sat, ma gandeam. Intors la masina, il vad pe Jude fumand o tigara pe capota galbena a masinii.

- Unde e fata? il intreb.

El ridica din umeri si sufla nori de aburi. Ma plimbam inainte si inapoi, uitandu-ma in zare. Un stand de sucuri si bauturi era sub noi, pe plaja. Am scurtat cu privirea parcarea inca o data. Niciun semn de fata. 

M-am pornit cu pasi mari spre standul din capatul scarilor, ignorand nisipul ce se lipea de  locurile ramase curate ale pantofilor mei. Mi-am tinut mana paravan deasupra fruntii in timp ce citeam lista cu smootie-uri. Un  baietel cu aripioare ajutatoare pe brate se baga in fata mea si ceru o inghetata. Adolescentul afro de dupa tejghea se opri din ascultat muzica si isi scoase castile. Mi-am ridicat capul spre parcare, dar fara speranta, nu puteam vedea nimic .

- Yo, ce vrei mititelule?

- Cineva vrea inghetata, sopti baietelul, sarind pe varfuri ca sa ajunga mai aproape de el.

- De care?

- De cirese.

Angajatul dadu din cap si ii dadu o acadea.

- Sa ii spui ca o sa avem doar peste jumatate de ora. 

Baiatul isi ridica mana grasuta si lua acadeaua, apoi fugi prin multime.

-Yo? ma intreba si mi-am intors privirea de la copilul disparut.

- O limonada cu gheata.mai arunc o privire spre lista de sucuri. Nu, un fresh de ananas.

Africanul dadu din cap si porni aparatul. Ma privea din cap pana in picioare ca si cum as fi fost un intrus. Ma simteam prost ca purtam costum.

-Aveti tricouri pe aici?

Isi inclina capul spre alt stand , unul cu suveniruri. I-am intins banii pentru fresh.

- Ma intorc sa il ridic dupa ce imi cumpar ceva de la standul de langa, bine frate?

-Bine, yo, dadu afro-adolescentul din umeri.

Singurele tricouri de la standul de langa erau cu imprimeuri exagerate. Am dat la o parte fiecare tricou din teanc pana am gasitu unul verde pe care scria " High Pals Estate" cu alb. Cel mai decent. Am intreba vanzatoarea de marime, dar m-am intors dezamagit si am inceput sa ma uit printre restul. Din nou.

- Ia-le si hai sa mergem!

O gramada imi e pusa in maini . Ma intorc si o vad pe roscata, inca cu ochelarii de soare pe nas, cu mianile in sold. Ma uit la hainele mele din maini. Un tricou , pantaloni scurti si slapi. Ma trage de umar si iesim din stand.

- Hei, nu am platit!

- Lasa-ma. Eu am facut-o, printesa. Hai odata .

-Dar...

Ma desprind din stransoarea ei si ma duc spre african.

-Yo, e gata sucul?

-Frate, va trebui sa astepti pana...

Negresul se opri din vorbit cand isi ridica capul si casca ochii, privind in spatele meu.

- Ramai aici, baiete. Coran, lasa sucurile si vino odata. Nu s-a schimbat niciun plan.

-Plan? o intreb.

Ea ma prinde de data asta mai puternic si ma trage pe scari. Surprind doar cum roscata si africanul dau din cap simultan, apoi ma smuceste putin mai departe de ea.

-Cand ti-am spus cum ma cheama? o intreb.

-Antonio mi-a spus, daca nu ai facut cunosinta cu mine. Acum du-te si schimba-te!

-Unde vre-

Ma impinge de la spate pana la duba mea, unde intinde mana . Ma uit o clpa la ea, apoi ii dau cheia, iar ea deschide usa din spate.

-Incapi uite acolo in spate. Imbraca-te si eu stau in usa,ok? Si grabeste-te. Ugh!

Ma urc inauntru si raman in bezna, intrebandu-ma de ce i-am dat cheile. Era atat de iritata incat chiar m-a convins sa i le dau? Imi dau costumul jos si ma imbrac in haiele cumparate de... cum o chema? Nici nu imi spuse numele!

-Gata timpul, deschid usa! tipa ea si o deschise. Hai, jos. imi arunca cheile in piept. Si ia si hainele alea cu tine.

-As fi putut fi dezbracat!

Ea da nonșalant din umeri si porneste in fata mea. Mergem tacuti pana la masina lui Jude. El era deja la volan. Roscata se puse in spate, iar eu in scaunul din fata. Calca acceleratia cum inchisem usa. 

- Te-ai plictisit de costum? bombani el.

- Eram cam scos din peisajul asta, sincer.

- Am fost si eu asa o data. Stii cand? Acum trei ani...

Roscata tacu pe parcursul drumului, chicotind doar atunci cand agentul facea o gluma mai evidenta, desi stanjenitoare. Priveam pe geam, verificand semnele. Am ajuns la iesire din statiune. Jude inca isi tinea monologul.

- Antonio, facem shimb? vorbi aceasta dintr-o data. M-am plictisit.

-Sigur,senorita. Doar stii, numai sa nu depasesti-

-Da, stiu ,stiu.

Jude opri masina pe dreapta si schimbara rapid locurile. Masina porni usor, iar povestile lui Jude se potolira. Nici atent la drum nu mai eram; ea nu avea nevoie de indicatii. Mi-am sprijinit cotul de geam, cu capul in palme si am inchis ochii. Inca cu ochelarii pe nas, desi mi se parea incomod, conducea cu o mana intinsa pe volan, iar cu cealalta pe coapsa. Incercam sa o descifrez.

Telefonul imi vibra in buzunar. Roscata isi intoarse capul intr-o secunda si puse mana pe frana de mana. M-am uitat la ecran. "Kecy" Huh?

Nu apuc bine sa raspund, ca soferita intoarce masina pe drumul de unde am venit, infingandu-si unghiile in pielea volanului si injurand in soapta, eu auzind doar ,,bastard" . Apelul se opri. 

- Ce faci? o intreb. De ce intorci?

- Semnalul, spuse ea printre dinti, respirand tot mai rapid.

Jude bombani putin in spate, aproape adormit. Ea isi intoarse rapid capul in spate, unde dormea el, apoi inapoi la drum.

-Cine esti? o intreb mai incet.

Ea expira zgomotos .

- El doarme, nu?

-Da.

Isi musca interiorul buzei, ochii fixati pe drum si cu picorul pe acceleratie.

-Iesi din masina atunci cand iti spun. Bine ,Coran?

-Ce?

Apasa pedala mai tare si isi descfacu centura.

-Hei! Ce-

-Daca mai scoti un cuvant ne bagam intr-un copac, bine? Nu te juca cu nervii mei in momentul asta. Nu e momentul!

Fu o liniste tipatoare un minut. Telefonul meu incepu iar sa sune. Acelasi numar.

- Nici nu te gandi! hasai ea.

Am deschis apelul. Inainte sa imi pun telefonul la ureche, roscata imi dadu peste mana, iar telefonul cazu sub scaun. Masina o lua serpuit pentru cateva momente, apoi fata o redresa. Mi-am ridicat telefonul. Apel inchis.

- Ce e in neinregula cu tine?

Roscata stranse din ochi si marai. Schimba viteza intr-a 5 a. O sa mor in masina cu ea daca nu lasa din viteza,

- M-ai auzit: Opreste, femeie!

- Stiu ce fac! tipa ea la randul. Pregateste-te doar.

- Pentru?

Raspunsul aparu in cateva secunde. Soneria telefonului se auzi a treia oara.

- Sari!

Nu apuc sa pocesez rapid cuvintele ei. Tot ce apuc sa vad e cum calca la maxim pe acceleratie, lipindu-ma de spatar, apoi cum deschide usa. In urmatoarea secunda nu mai e nimeni la volan. Ma uit prin parbriz. Drumul lua o curba in apropiere, iar din cauza vitezei, inevitabil, ne izbeam in curba. 

-Jude! am strigat, dar el nu misca .

Mi-am inclestat maxilarul si mi-am dat jos centura. Am pus telefonul in buzunar.

Acum ori niciodata.

Am deschis usa si am sarit din masina. Tot oxigentul din plamani a fost dat afara cand am atins solul. Franturi din cer si din asfalt se roteau in jurul  meu in timp ce ma rastogoleam pe sosea.
Oprit pe spate, am inhalat adanc, tusind. Am ramas cu ochii inchisi, ignorand durerea din umar. Mi-am dus mana la cap si am simtit ceva lichid. 

Sange. Mi-am deschis ochii.  Pe cerul senin se vedea o dara de fum, care venea din apropiere. O silueta aparu in peisaj. Vorbi ceva, insa nu auzeam nimic. Se apleca asupra mea si ma scutura de umeri. Ma ridica in fund. In spatele ei vedeam fum si flacari.

Incepe sa ma macine gandul ca nu o sa termin cartea la fel cum am prezis si ma tot macin daca scriu bine secventele sau daca schimb traseul. Imi doresc ca ultimele ( nu stiu numărul inca) capitole sa fie scris la potențialul meu maxim de acum.
Va multumesc ca ati avut rabdare cu mine. Sunt o persoana dificila si extrem de dezordonata. Mai ales ca sunt in proces de mutare, deci o sa fie o rasturnatura ciudata in viata mea, desi ma mut in acelasi cartier. E greu sa te desparti de vechea casa.
Stiti ce e la fel de greu? Sa vezi cartea aproape terminata. Am impresia ca dupa ce o termin o sa imi mai vina idei si o sa zic " Agh. Ce pacat ca nu am mai scris 50 de capitole". Let's see.

Asteptati-va la capitole lungi in viitor. Ciaos amigos!

-