Imi trosneam articulatiile de la degete in timp ce plecam de la masa lui Erick. Ma stapaneam cu toata puterea mea sa nu ma intorc ca sa observ daca a vazut inelul lui Lama Alba pe care i l-am ascuns sub tava sau chiar expresia lui. Luckas ma privea tot mai suspicios, asa ca am ales sa ma. indepartez complet de acea masa si m-am dus la barman.

Sgiam ca Angela isi dorea sa vin la ei, sa o salut pe Angela, sa ii raspund la intrebarile pee care si le-a pus Coran toata seara urmarindu-ma. Dar nu, nu aveam nevoie de ei. Eram suficient de speriata incat sa raman doar eu. Eu si cu barmanul.

-Hei. Cum ai zis ca te numesti? il intreb.

El ridica tava cu bauturi si iese in fata tejghelei. Imi intind mainile ca sa ii iau tava, insa el o refuza, ridicand-o mai sus.

- Nu conteaza. Zi-mi Edd. Si nu, nu iti dau tava. Inca esti alba la fata. Nu mai vrrau sa faci o poznaie si sa intri mai rau in bucluc.

-Mai rau? spun oftand, cu coatele sprijinite de tejgheaua de la bar.

- Stii si tu ca se poate mai rau.

-Probabil.

El ma lasa singura pe scaun, in timp ce eu trasam cercuri din picaturile lasate de la diverse bauturi. Treceau minutele si eu tot asta faceam ca o nebuna, incercand sa imi adun gandurile.

Poate trebuia sa plec de la acea gala, petrecere sau ce o fi. Nu doar ca era deja ametita si stoarsa de la atatea priviri si evenimente nasoale. Plus ca , daca Erick si-ar da seama ca ea i-a  dat inelul, nu ar sti cum sa reactioneze la orice ar urma.

O mana grea ma bate pe umar. Barmanul s-a intirs la post si pregateste alte pahare.

-Du-te putin a prietenii tai. Par disperati sa te vada.

Ma intirc catre masa lor si ii vad din departare cum imi fac cu mana.  Imi dau ochii peste cap, saturata de toate obligatiile ei si ma indrept spre ei cu pasi repezi. Fara sa imi dau seama, ma prinde cineva de brat si ma trage catre masa lor. Erick tocmai statea cu o fata usor iritata si imi facu semn sa ma aplec putin ca sa il aud. Thomas si Luckas se oprira din discutia lor si ne privira incordati.

-Cheamă-i pe Kemal si pe Sofia sa stam toti 6 la masa. Cred ca incapem.

Mi s-au micsorat pupilele afunci mi-am dat seama ca eu eram unii dintre acei 6.

- S-sigur. ii raspund si imi continui drumul cu o fata inexpresiva.

Firar. Si-a dat seama? Ce l-a apucat? Firar. O sa ma demaste. Sunt sigura.

Ajung la masa lui Coran, Angela, Sofia si Kemal si ma asez pe scaunul de langa ei gol.

-Hei, ii salut cu o voce mai rece decat intentionam.

- Esti bine? ma intreaba ingrijirat Coran si isi mune palma peste mana mea.

Imi retrag mana ca sa nu isi dea seama ca tremur si iau o gura de apa din paharul lui Angela. Imi reglez vocea,apoi le spun cu o voce mai calda :

- Scuze ca nu am venit pana acum la voi. Nu e prea misto pe aici si m-a tinut Zends ocupata.

- Sunt sigura ca a meritat, spune cu un licar de fericire Angela. Dupa seara asta o sa ne ocuoam de agentia noastra si o sa o uiti.

Agentia noastra.
Imi tot suna ca un ecou repetat aceste cuvinte.
Agentia noastră.

Ma abtin sa nu imi tremure buza de jos si ma ridic de la masa, murmurand un ,, Mda" aproape neauzibil.

- De fapt stiti ce mi-a zis Erick in drum spre voi?

Zambetul Angelei piere brusc, ascunzandu-se fata inmarmurita cu a celorlalti de la masa.

- Sofi. Kemal. Vrea sa mergem la masa lor.

Ei se uita unul la altul, confuzi.

-Presupun ca va fi ok, spune incet Kemal.

-Ma sunt Thomas si agentul 59 la masa.

Sofia imi arunca o privire pe care nu o pot descifr si se ridica.

-Angi, Coran, nu stam mult. Haideti.

Eu ii cnuc spre masa. Sofia fine pasul cu mine, insa Kemal se distinge cel mai mult, calcand nesigur, emotionat de toate privirile.

Sofia imi atinge zgarietura d epe brat de la unghiile  Zendei.

-Asta e de acum?

-Nu.

Continuam sa nu le spun de facptul ca eu nu voi putea sa fiu in agentia lor daca Zenda a refuzat sa ma treaca de aceasta "misiune".

Ne asezam la masa. Fara sa ne dam seama, Erick era plecat de la masa pe undeva aproape si s-a asezat exact pe locul lasat langa mine. Totul s-a intsmplat atat de repede : asezatul la masa  , sosirea lui Erick incat dupa ne-am dat seama ca el statea langa mine. Nici ei nu doreau asta. Am tacut.

- De cand nu v-am ai vazut. rupe el tacerea.

- Daca nu am avut ocazia, spune Luckas.

- Am fost surprins ca ai venit, spune Kemal.

- Bun venit la suprafata din nou, spune Erick cu un ranjet pe fata.

Luckas ii da o privire dispretuitoare.

Stiam ce insemnau privirile lor. Inca erau rivali. Acea "iesire la suprafata" nu insemna numai iesirea in ochii lumii, ci si ieșirea de sub aripile lui Lama Alba. 

-Si tu ai devenit sef de agentie, ii distrag atentia lui Erick. Cum e?

- Thom, nu te supara, dar ai lasat o totala dezordine in urma ta.

Sofia inceoe sa rada, acoperindu-si gura ca sa nu se auda tare.

- Trebuie sa recunoaștem , Tom, zice ea in haz, esti termibil la capitolul ordine.

Zambetele lor si rasetele incete sparge atmosfera si aproape uit ca fiul lui Lama Alba e chiar langa mine. Fara sa intentionez, ma uit in jos si vad pe sub masa inelul lui Lama Alba, pe care il tot invarte Erick nervos. Cand imi ridic privirea, el nu rateaza sansa sa ma priveasca si imi zambeste ciudat. Imi întorc instant capul si ma uit la cei de la masa.

Luckas imi vede agitatia si imi face cu ochiul, intrebandu-ma prin semne ce am. Incerc sa ii zambesc si ma uit la altcineva.

- Stiu, spune Kemal, care nu mai avea vocea ragusita. Daca agentul Farmin ar fi avut cap sa..

Nu sunt atenta la discutia lor, dar ma prefac implicata, adaugand un,, Serios?"  din cand in cand. Odată ce si atentia lui Luckas e acaparata de discutia cu Sofia, Erick ma ciupeste de brat.

- E o gluma, nu? imi sopteste cu o voce grava, furioasa.

- Ce?

Imi intorc capul spre el si ii spun raspicat.

- Despre ce vorbesti?

- Nu stiam ca esti asa. Ma crezi prost?

- Eu?... Poftim? Te-am facut prost acum patru ani si nu ai ramas linistit?

- Nu se glumeste cu chestii din'astea, Kecy.

Puteam stii fara sa ma uit ca aproape isi indoia inelul din mana de nervi. Stie ca eu i-am dat teori ca tatal lui traieste. Nu a inghitit-o asa usor.

Cu coltul ochiului vad ca Luckas se întoarce din nou catre noi, iar eu ma intirc cu  fata catre restul, mutandu-mi putin scaunul catre Thomas. Toti se uita la mine la micul scârțâit

Tusesc intentionat ca sa dispara atmosfera apasatoare si ii intreb:

-Vreti ceva de baut?

-O apa, spune Kemal, cu gura uscata de la atata vorba.

Dau din cap, apoi ma uit la restul.

- Surprinde-ma, sune Erick si raman cu ochii holbati.

-Bi-ine. Altcineva? spun grabita si ma ridic de la masa.

- Si mie o apa, spune Luckas.

- Noi o sa ne întoarcem imediat la mesele noastre, anunta Sofia.

-Bine.

Plec cu pasi calcluati spre bar. Nici prea lenti, nici prea rapizi.

Ajung la bar si bat in tejghea.

-Hei. Doua ape si o cana cu lapte.

Ma uit prin deschizatura usii de la bar, dar nu il vad.

-Edd?

Nu primesc un raspuns si ma asez pe un scaun de la bar si il astept. Scrutez cu privirea sala ca sa il localizez la ce masa livreaza, insa nu il vad.

Astept inca 5 minute si inca nu s-a intors.

Intru in bar si trec de usa deschisa.

- Acum trebuie sa le aduc eu in timp ce tu esti la baie? Ah, Edd. Ah!

Trec printr-un culoar scurt, intunecat. Ma opresc cand aud un sunet de dupa a doua sa.
Un sunet.. de metal?

-Edd? il strig.

Era sunet de inele metalice.

- Edd? soptesc si deschid incet usa cu un scartait acut.

Imi cedeaza picioarele si cad in genunchi cand il vad.

Era legat cu niste lanturi de perete, fixate cu cuie. Omul era legat de maini de perete, stand in picioare. 

Limba ii era trasa toata afara, atarnand slab de un ultim fascicul ramas intact din gat.
Mi se intorcea stomacul cand ma uitam la el. Fruntea ii era scalpata, iar un deget de la mana, inelarul, era cazut in balta de sange de sub el.

Lantul inca zanganea, semn ca murise recent.

M-am agatat de un teanc de cutii de langa mine , din depozitul mic aproape gol, si m-am ridicat. Am privit la semnatura din sange lasat pe podea.

,, NESUPUS" scria din sange cu majuscule.

Puteam jura ca era capodopera lui Lama Alba.

Nu era nicio camera in incaperea aceea. Eram doar eu si cadavrul barmanului, jupuit. Genunchii mei erau putin patati cu sange de la cum am ingenuncheat pe podea. Vroiam sa sterg numaidecat scrisul de pe jos, dar cu ce? Se vor face probe. Nu puteam fi acuzata.

M-am uitat prin jur si am gasit o foaie sub o cutie goala de caron. O deschisem tremurand.

,, Cuvantul este lege. Acum inseamna acum. In alta zi inseamna in alta zi. Suporti consecintele. ACUM"

Ce facusem? Ce facusem gresit?

Am mototolit foaia si am incercat sa imbib sângele de pe jos in foaie, pana nu s-a mai distins ce scria pe jos.

Am avut grija sa nu am sânge pe maini, apoi mi-am bagat foaia in gura. A fost cea mai grețoasa alegere, dar daca ramaneam cu sange eram deja considerata criminalul. Am mestecat cu greu hartia cu gust de fier si de cerneala si am inghitit-o. Nu vreau sa descriu cat de rau m-a zgâriat pe esofag in jos.

Am iesit din depozit si am ajuns la bar. Totul era normal. Toti erau normali.

Mi-am sters genunchii cu un servetel ud de pe masa , apoi l-am aruncat.

In timp ce ma indreptam cu viteza mare catre masa, mai multi oameni se uitau curiosi la mine.

Mi-am lipit mainile de mas acand am ajuns si m-am aplecat peste Erick.

- Jur ca daca ma mai pui sa iti aduc bautura ta murdara o sa iti ucid rudele.

Luckas POV:

Ceva lua prea mult. Kecy a intrat dupa bar de mult timp. Cand s-a intors, a venit catre noi cu o viteza de zici ca vroia sa ne doboare. Nu o vazusem niciodata cu niste ochi atat de goi. Privirea ei era atintita spre Erick.

El si-a ridicat privirea triumfator, dar cand i-a vazut fata a albit.

- Jur ca daca ma mai pui sa iti aduc bautura ta murdara o sa iti ucid toate rudele.

Am impietrit toti cand am auzit. Chestia cea mai tabuu din vorbele ei erau,, o sa iti ucid toate rudele". Toti stiam, inclusiv ea, ca singura lui ruda era Lama Alba si era crezut mort de ani de zile.

Masele din jur nu au auzit, desi se straduiau sa para subtil tragand cu urechea.

Erick clipeste greu de cateva ori, apoi se ridica.

- V-vrei sa merg eu sau... - sau ce naiba? spune speriat.

- Te rog. spune ea dur.

- Ce naiba, Kecy? rabufnesc eu si dau o prind de mana,dar ea se fereste.

Erick s-a dus numaidecat spre bar, incercand sa afle ce este.

Kecy POV:

Mana incepe sa imi tremure si ma asez jos. Ma dureau toate. Nu mai vedeam clar. Imi venea sa lesin. Simteam cum toate luminile de pe scena imi raneau ochii si ca sala se invartea cu mine. 

Luckas incearca sa imi acapareze privirea, intorcandu-mi capul catre el.
Ma uitam prin el. Si il vedeam mort. Jumuit ca si Eddie.

Fara nicio putere in mine, nu ma impotrivesc cand el imi ia mainile in palmele lui.

-Kecy. Te rog. Uita-te la mine.

Eram cu privirea pe el. Totusi, nu era de ajuns. Inainte sa mi se preinga lacrima pe obraz, el a sters-o si s-a ridicat, ridicandu-ma si pe mine.

- Kemal, du-te sa vezi ce e. Eu o scot afara.  ii spune Luckas

El da din cap si pleca imediat cum plecam si noi din sala.  Nu am tradat niciun semn de durere pana cand am iesit din marea sala si am ajuns afara, in aerul curat. Atunci am. inceout sa vad. Atunci am realizat ce am gresit.

Luckas POV:

Eram pe bordura strazii, cu sacoul meu peste ea. O imbratisam strans. Ma durea sa o vad asa.

- Kecy. Te rog. Nu suport sa te vad asa. Orice ar fi, o sa trecem impreuna peste.

Si atunci si-a dat drumul la plans. Mormaia ,, am fost proasta" sau,, te iubesc " de atatea ori, incat credeam ca eu eram cauza tristetei ei.

I-am luat obrajii intre palme si m-a privit intens. Ochii nu mai erau goi. Era ea. Dar era schimbata. Era distrusa.

Mi-am lipit puternic buzele de lacrimile ei si de fruntea ei pana s-a oprit din plans si a inghitit in sec.

- Sunt aici.

Ea imi zâmbește slab. Isi schimba complet starea cand analizeaza strada cu privirea, deveinind ca o vulpe gata de atac.

Nu vedeam nimic in jur.  Ea totusi urmarea ceva in departare. Ochii ii erau mai dilatati ca niciodata.

- Inauntru. Acum! spune ea si ma trage.

Atunci imi vibreaza telefonul si vad mesajul lui Kemal.
"Vin-o sa vezi. Pana nu vin agentii."
Chiar dula primi un mesaj de la un numar anonim
" Nu intra. Suntem deja 3 care am vazut asta. O sa vina in curand agentii. Nu te baga si tu in asta."

Era Erick. Ce putea fi atat de rau.

- Hei, Kecy. Erick zice sa nu intram inauntr-

Ea nu ma asculta. Intra numaidecat si se uita cu disperare in jur. Imediat cum vede personaa urmarita, ma trage dupa ea. Inca ne tineam de mana, iar agentii se uitau curiosi la noi.

- Mergi ca un bebelus, comenteaza Kecy.

Mergeam impleticit, dar pentru ca nu stiam pe unde. Eram colesit de toate starile pe care le-am vazut la ea si de misterul pe care il ascunde acolo in spatele barului.

M-am impiedicat de ea cand s-a oprit. Mi-a lasat mana si mi-a soptit:

- Nu te baga. O sa merg singura.

- Ce? Unde?

- Chiar asa, se aude vocea unui batran. Unde?

Ma intorc si il vadd pe bătrânul Zalmos.

- Domnule Zalmos! spun politicos si ma aplec in semn de salutare.

El se apleaca in oglinda, apoi se indrrapta mirat spre Kecy, care nu avea pic de simt sa il salute.

- Domnisoara Hastings?

Niciodata nu fusesem atat de confuz si nu am fost atat de prost incat sa inteleg o propozitie. Asta pana cand am auzit-o pe Kecy.

- Este un mort in depozit.