Noaptea nu a fost ceva uau ca petrecerea din săptămâna aceea. Toti au plecat acasa, ametiti si multumiti de noile sfaturi ale lui Kecy,mai ales Elliot.

Zilele urmatoare Kecy a fost "ocupata" sa mai iasa cu mine. In schimb.. iesea cu Angela sau cu Lysa.

Cu Bran nu pot sa spun ca ma inteleg prost,dar decat nimic..am mers la el la un meci de fotbal. De treaba tipul. Nimic dubios.

Kecy POV:

Dupa ce Coran a vorbit cu Kemal in seara aia,Kemal ma supraveghea non-stop. Am decis saptamana de duoa sa nu ma mai vad cu Coran ca sa nu atrag si altfel se suspiciuni.

In schimb,m-am apropia putin cu Angela. Am incercat sa ii povestesc de multe faze din viata mea . Am incercat. Era din ce in ce mai convinsa ca ma potrivesc cu Coran. Sfatul cu "uita-l pe agentul 59" nu m-a afectat deloc. Din contra. In fiecare seara ies pe balcon . Scot bratara,o pun sub lumina lunii,iar fasciculup de lumina reflectat il plimb prin zare.

Dupa cateva zile.bune,facand tot acelasi lucru,am observat ca cineva ma privea. Cand am pus lumina pe el, l-am vazut. Am coborât pe scara de incendiu, in timp ce Angela dormea,si m-am dus pana la el.

Au urmat multe plimbari lungi prin padurea de langa. Eram muti amandoi, dar prezenta lui imi domolea gandurile ce pareau ca ma ineaca.

Am inceput sa ii spun de planul pe care i l-am impartasit celorlalti din agentie. El tot vorbea incontinuu despre protectie,alte planuri si bla bla. M-am asezat pe o buturuga, extenuata si plictisita.

- Daca am vorbi si despre altceva..

Gura i-a ramas deschisa precum fraza lui suspendata in aer. Se uita la mine confuz. Am batut cu palma pamantul de langa mine,iar el s-a asezat.

Mi-am apeopiat genunchii la piept si mi-am plecat capul pe ei.

- Despre ce ai vrea sa vorbim?

- Orice,Luckas. Orice. Numai gata cu planurile infnite si plictisitoare. Vreau sa aud ceva despre tine.

- O...

- Tot ce stiu este ca est extrem de cunoscut. Nu stiu in totalmente de ce. Mai stiu ca esti extreem de bun la treaba cu spionatul si furisatul. Ar trebui sa ma inveti si pe mine. Esti bun si la planuit,la improvizat, la daruit cadouri uitle si..

Atunci am scos bratara si i-am aratat-o

- Esti un om de nadejde. Nu ne cunosteam asa de bine. Eu gravitam haotic printre cercul asta periculos de spioni,iar tu ma ajutai. Sa nu mai zic de actorie..

- Cafeneaua?

- Aha.

- Ah.. A fost ceva..

- Poftim?

Ma uit la el,iar acesta isi mascheaza impecabil expresia fetei. Il bat pe umar,iar acesta incepe sa zambeasca,apoi sa chicoteasca.

- Mda.. a fost genial,ce sa zic!

- Recunoaste ca a fost autentic.

- Pur autentic, cu un spion autentic.

- Nu ti-a placut?

- O,Domane. Vrei sa vorbim toata noaptea despre cum m-ai sarutat atunci,apoi m-ai lasat cu ochii in soare?

- Eu nu asa vedeam lucrurile.

- A! Dar cum?

- Stai asa...

Se uita intens la mine cu fata lui perfecta si ah... Kecy,nu cumva sa rosesti!

- ..te-a afectat, domnisoara Kecy?

- Pff. Nu! Normal ca nu.

- Atunci..

- Aah! Nu ma mai privii asa !

Imi afund fata in palme,in timp ce el inca se uita intens la mine,muscandu-si buza inferioara. Ranjetul i se largeste,ajungand ochii sa-i sclipeasca uimior.

- De ce,iti vine sa ..

- Luckas nustiu cum ti-e numele de familie...

- Homsweld.

- Hom..?

- Mda.

- Luckas Hom...,uite,asta vroiam sa aflu, ... daca mai aduci vorba de..

- Ok! Am inteles. Nu te mai deranjez. Vrei sa aflii altceva despre mine?

- Da,te rog.

- Hm.. ce?

- Incepe cu inceputul.

- Ok,spune si isi regleaza vocea. Pe data de 15 august.. mama mea m-a scos din al ei..

- Nu atat de indetaliat.

Acesta se opreste si se uita amuzat la mine pana ajungem sa radem amândoi pe saturate.

- Ok. Deci nu eram orfan. Eram un copil normal. Tatal meu nu era. Era spion. Avea datorii la tanti Lama Alba. Mama nu stia nimic. Am aflat la 13 abi despre situatia tatalui meu si am ales sa il ajut pe ascus. Am urmat o agentie din alt stat. M-am mutat la verii mei secunzi din Asia si acolo am putut sa ma antrenez nevazut,sub pretextul ca eram la alta scoala. Suna ciudat,dar mama mereu isi dorise sa invat cultura japoneza si sa traim langa fratele ei. Tata a refuzat sa se mute cu noi. Ne-am intors acasa dupa ce am împlinit 18 ani. In tot acel timp, tata nu scapase de datorie. Nu stiam exact ce era,dar era atat de valoros ,incat sa ma vinda acelui tiran..

- Te-a vandut??

- Nu. Aproape. Era pe cale. L-am auzit intr-o conversatie telefonica. Il santaja pe tata cu ceva fisier din calculator. Mai avea termen o luna. Lama Alba nu stia cum aratam,asa ca am decis sa ma infiltrez. Am urmarit sistemul de securitate o saptamana ,apoi am intrat. M-am deghizat intr-unul dintre ei si am memorat obiceiul fiecaruia. Am ajun sa stiu ca slaviciuni aveau cei de la camera de control si i-am ametit bine. Astfel,am reusit sa ajung la marele computer. Zilele treceau. Eu ma chinuiam sa descopar fisierul cu tata. Ii stiam toate poreclele, dar nimic nu aparea acolo. Lama Alba a asteptat ca termenul tatei sa expire, iar atunci m-a prins inauntru. Stia de mult timp ca sunt acolo. Ba chiar ma felicitase ca nu am lasat nicio urma mai mare decat sangele meu din celula mea speciala.

I-am atins umarul. Ii vedeam fruntea incretita si ochii stransi de durerea acelir cosmaruri. Acelor zile crunte. Ii vedeam mana cum tremura. Exact asta mi se intampla si mie cand ma gandesc ca putea fi pe urmele mele, dar la el e mai rau ,mult mai rau.

- Stii.. cum e sa ii vezi ranjetul in fiecare zi? Ora. Minut. Sau chiar si fata... si ai stii de ce e capabil. Atunci il vazusem pentru prima oara. Daca l-as fi vazut dinainte,as fi renuntat la orice plan. Dar nu... eu.

Isi strangea pumnul cu atata putere,incat credeam ca o sa ii plesneasca vreun vas de sange.

M-am coborat de pe buturuga,m-am pus langa el si l-am imbratisat strans. I-am acoperit pumnul cu mana mea, iar acesta si-a desfacut-o,strangandu-mi usor degetele. Capul lui era sprijinit de pieptul meu si ii simteam tremurul de la suspine.

Nu credeam ca am sa il vad plangand in fata mea. Oricine l-ar numi slab,dar eu nu. E o legenda. A scapat de el. Si inca e ascuns si e bine. E viu.

Il strang si eu,iar acesta isi ridica putin capul pentru a-mi mai spune ceva.

- Stii.. fiul lui nu e nici o miime de rau cat e el.

- Stiu.

In loc sa ramana acolo in suspine,se indreapta de spate si ma priveste confuz.

- L-ai vazut macar o data in ochi?

- Da.

Tremurul ii dispare. Isi mareste ochii de mirare,apoi se uita la mine din cap pana in picioare.

- L-am vazut inainte sa ii explodeze elicopterul.

Ma lasa de mana si inca ma priveste uimit.

- Erai... inconstienta..

- Atunci nu.

- Ma bucur ca a fost doar atat.

- Si eu.. totusi..nu cred ca a murit.

El imi fereste privirea si se uita in depărtate.

-.. tu ce crezi?

- Kecy, pentru mine, acum, mi-e indiderent. Stau ascuns de toti oricum. Nimeni nu are contact cu mine in afara de rine sau de Consiliul care imi da misiuni . Nu vreau sa ma mai gandesc de mult timp la el. Sunt terminat dupa acea luna. Nu vreau sa ma mai macin...cu acel gand posibil. Si nici pe tine nu ar trebui. Nu ai avut nicio treaba cu el..

- Luckas..

Nu. Nu pot sa ii spun.

Coran stie ca e mai sigur sa nu spun nimanui. Nici macar lui Luckas. Nu stiu daca Consiliul inca nu -a prins ca noi am atacat elicopterul sau nu vor sa ne spuna nimic.

- Nu mai conteaza. E probabil mort.

Ma doare cand mint. Mint o persoana care m-ar putea intelege si ajuta. Firar sa fie. Ma urasc .

- Kecy... e ceva ce ar trebui sa stiu?

- Ah.. nimic..

- Acum tu imi ocolesti privirea. Sa stii ca sunt se partea ta.

- Stiu asta.

- Atunci?

Imi ridica barbia si ma forteaza sa ma uit la el. Nu cred ca a fost o miscare prea inspirata,pentru ca uit de tot. Astave o vraja? De ce nu pot pur si simplu sa ma ridic sau sa intorc capul ?

Termenul de ,,atrasa" este cel mai potrivit acum.

- Hm?

O firar. Ce ma intrebase?

- Aa.. am avut o zi lunga sii..

Rup vraja si ma ridic. Se uita indoielnic la mine , dar ma lasa in pace.

Imi iau la revedere si ma îndrept spre casa.

Ies din padure si ajung pe aleea principala. De data asta voi intra prin fata. Nu imi pasa.

E atat de liniste. Nu se aude nicio masina. Felinarele lumineaza sinistru strada,dat macar e luminată. Un fior traverseava sira spinarii si ma intorc ,tresarind.

Un batran cu o carja se afla in fata mea . Odata ce si-a ridicat ochii , am inlemnit. Nu uit in viata mea acei ochi inexprezivi, gri-metalici.

Picoarele au reacfionat mai rapid decat creierul meu si m-am trezit alergand prin padure. Ma uitam tot timpul in spate,pentru a vedea daca ma urmarea. Dupa jumatate de oră,m-am oprit la trunchiul unui copac si am cazut in genunchi,plangand.

Nu mai aveam nicio cale de scapare.

Il vazusem pe Lama Alba.

*scuzati orice greseala gramaticala. nu am avut timp si chef sa verific daca am tastat corect cuvintele

DESI imi promisesem ca nu am sa scriu inainte de examenul de la romana, noaptea nu am putut adormi. Hah... si asta a iesit.

(pentru cei care nu sunt interesati de subiectul de la E.N. la romana si de frustrarile mele dati skip)

Dintre toate cele 34 de compuneri cu care m-am pregatit... o venit o intamplare intr-o cetate. graaate. nu era niciuna dintre cele 34 tocite. graaate.
Epicuuuu. Haha... si nu o fost tocmai cel mai easy . In fine.
Ma bucur ca am scapat. Mai am. maine la mate si le urez toturor celor cu examene muult succes. Scapam si de ele odata!

Revenind. It will be quite interesting. Dati pareri sau orice daca v-a placut capitolul si o stelutaaa drept multumire ca m-am gandit la voi saptamana aceasta. Ati rezistat eroic fara capitole!
V-am pupat!