Coran POV:

In somn simt ca ceva cald imi atinge gatul . Probabil am visat, dar stiuam ca era Kecy. Ii recunosc mirosul dulceag oriunde.

Deschid ochii si o vad. E chuar peste mine. Cum am ajuns in somn asa?

Imi zambeste politicos si imi iau usor mana din jurul ei si o las sa se dea de pe mine.

- Mai dormi daca vrei. Pregatesc eu micul de jun.

Ii vad parul ciufulit si bluza de la pijama rasucita pana inse vede buricul, iar pantalonii ii sunt putin mai lasati in jos incat ii vad linia chilotului. Totusi, desi e atat de dezordonata, e frumoasa. Desi are cearcane de la somn, o vad frumoasă.

Pleoapele se inchid iar grele, iar cand la deschid, nu o vad in jur.Ma dau jos din pat.

Iar a fugit? S-a suparat iar pe mine?

Ma duc in bucatarie, in camera mea, in baue si nu o gasesc. Ma arunc pe canapea inapoi si imi pun capul in maini.

Cand ma uit afara, o vad pe terasa,balconul,sau nnu stiu exact ce e. E o mica platforma care da spre afara si e la doar 1 metru de pamant. Ea sta pe magine, cu cafeaua in mana, balansandu-si picioarele in aer, si vorbeste singura privind ij departare. E imbracata in hainele ei.

Aud din ce spune doar " Am sa le zic".

Ma duc inspre ea, iar cand deschid usa glisanta de la balcon, ea se intoarce speriata si varsa cafeaua pe jos.

- Firar, ce m-ai speriat!

Se uita agitata prin jur, apoi strange ceasca de cafea si sterge cu servetelul cafeaua.

- Haide. Ochiurile sunt pe masa. Asteptam sa te trezesti.

Se ridica si intra prima in casa. Raman putin afara si ma uit in jur. Aud ca ceva se misca, dar probabil e o pasare.

Kecy POV:

"Dimineata" i-am spus si acum stau afara asteptandu-l. Ce vroia sa imi
spuna?

- Neața!

Tresar cand il vad pe acoperis si aproape vars cafea pe mine. Mi-am schimbat hainele ca sa nu ma vada in cele ale lui Coran. Nu vroiam sa ma ia la intrebari.

- Cum a fost noaptea?

Supeer. Nu scap.

- Pai, am vazut un film cam trist. Vrei sa iti aduc ceva de mancare din bucatarie?

- Nu, mersi.

Vocea ii e putin nervoasa, dar isis mentine bine tonul calm si relaxat. Stiu ca nu l-am multimit pe deplin cu raspunsul, dar nu insista. Chiar e gelos sau mi se pare?

- Tu ce-ai mai facut?

-Incerc sa depistez unii "sobolani" din fostul grup al lui Lama Alba.

-Fostul grup? Nu mai exista?

-Dupa ce le-a murit șeful, multi s-au dus pe alte cai. Putini au ramas in grupul intact.

- Si cine in conduce?

- Nu stiu.. Dar am observat ca nu se prea aude de grup. Exceptia a fost la voi. Ce e si mai ciudat este ca Erick si agentia lui si-au mutat sediul si nu il pot localiza.

- Crezi ca s-a unit cu cei ai tatalui sau?

- Posibil. Dar nu inteleg de ce. Aceia l-ar fi urmat doar pe tatal lui. Erick nu are prioritati la fel ca ale lui.

- Poate ca vor sa il caute.

- Dupa atatia ani fara vreun semn cred ca si-au pierdut aceasta iluzie.

Imi vine sa rad cand aud asta. Erick nu se va da batut. E tatal lui. Stie cat e de invincibil. La fel si micul grup ramas stie.

- Nu. Nu au cum.

Imi ridic privirea spre el si se uita ganditor la mine.

- Ar trebui sa stii cat de iscusit era. Nu putea veni fara un plan B .

- Kecy, nu cred ca ar fi putut anticipa ca un artificiu micut l-ar putea dobori asa usor.

Voiam sa ii spun ca se inseala. Ca m-a privit in ochi asa.. dr parca as fi
o furnica pe langa ce imi poate face el mie. Luckas ar trebui sa stie cat e de istet si de nemilos.

- Cand? Cand ai fost in sediul lui?

Il aud cum se misca pe acoperis. Intr-un final raspunde:

- Acum 6 ani.

- Cum era?

- Tiran, raspunde punand accent pe fiecare consoana cu dezgust.

- Tiran , dar si istet. Nu se putea schimba.

- Hai sa incheiem subiectul, imi spune taios. Nu de asta am venit.

Ma uit in departare la fereastra casei de langa sii ii vad pe adolescentii ce fusesera copii ultima oara cand i-am vazut pe aici. Inca stau in pat si se uita pe laptop.

- Pentru orice siguranta, sediul trebuie sa fie intr-un loc pustiu.

- Daca e in oras,bine ascuns ?

- Se pot detecta usor. Unde nu sunt camere, nu puteti fi urmariti.

- Si cum te gandesti ca o sa contruim ceva in mijlocul pustiului fara fonduri ?

- Stiu o fosta fabrica care a ramas abandonata. Puteti acolo.

- E departe?

- Nu chiar. E destul de departe cat sa nu mai fie camere pe sosele. Va trebui sa mergeti totti pe rute diferite, in momente diferite. Sa zicem ca 2 porniți de la 9 ,altii de la 9 jumate . Cei ce pornesc mai devreme o iau pe calea mai lunga si ajungeti in acelasi timp.

- Si crezi ca o sa mearga, domnule Luckas?

Il aud cum rade acolo de sus . Cred ca am sa lipsesc rasetul asta.

- Daca ii mobilizezi, domnisoara Kecy, da. Poate.

- Chiar crezi?

El expra zgomotos si il aud cum isi leagana picioarele, lovind si peretele. Cand imi ridic privirea, el sta catre soarele carr apune. Nici nu imi dau seama, ca imi arunca ceva auriu in poale. Cand ma uit, raman masca.

- Kecy, te poti descurca in multe situatii. Stiu ca poti sa faci orice.

E o bratara . Cea pe care mi-a dat-o inainte sa ma lupt cu Erick.

-Cum ai gasit-o?

Sunt complet... surprinsa. S-a dus sa o caute. Ii pasa...

- Pai...nu am ratat niciun moment din lupta aia. Ma bucur ca te-a ajutat. Daca nu te poate ajuta in continuare, candva in viitor, vreau sa iti amintesti ca iti voi fi alaturi mereu.

Imi pun bratara cu grija, desi nu am nicio sansa sa o struc din moment ce a trecut si prin foc.

- Te voi ajuta si iti voi ajuta si prietenii acum, dar sa le spui ce ti-am spus.

- Am sa le zic.

Aud un scartait in spate si mai ca imo vars cafeaua pe mine.

- Firar, ce m-ai speriat! spun tare incat sa auda si Luckas ca Coran s-a trezit.

Stiu ca trebuie sa pun bratara undeva. Coran va observa..

Ma ridic si trec pe langa el.

-Haide. Ochiurile sunt pe masa. Asteptam sa te trezesti.

Cum ajung in bucatarie, pun intr-un sertar bratara, apoi iau farfuriile cu ochiuri si ma duc in living.

Coran POV:

Vine la masa si imi intinde farfuria.

- Mmm! Arata bine!

Ea zambeste multumita si se aseaza langa mine.

Ma uit la ea, dar nu a adus tacamurile.

- Kecy.. Nu conteaza. Aduc eu furculitele.

Pe cand ma ridic, ma prinde strans de mana, incat unghiile imi intra in piele.

- Stai! striga ea din senin.

Stiti fata aia cand esti ceva de genu "oh shit". Da.. asa era ea.

Ceva nu miroase bine.

O las sa se duca ea. Bineinteles ca ma duc dupa ea.

Cand deschide sertarul sertar, ajung in spatele iei si o prind.

Ea tresare ,dar nu se intoarce. Se uita in continuare la furculite in timp ce eu iau doua si o trag inapoi pe canapea.

Kecy POV:

Cum a putut disparea? Am pus-o chiar acolo!

Luckas...

Ma uit in jur, dar nu dau de el. Coran ma trage spre canapea, dar nu ma las.

- Poti sa iei ochiul meu. Trebuie sa ma duc pe acasa sa ma schimb si ne vedem la sedinta la Sofia.

- De ce nu mananci?

Se uita confuz la mine, dar nu ii explic nimic.

- Te rog! Nu pleca ca si atunci. Spune-mi ca ma urasti si stai!

Imi iau paltonul,fara sa il privesc ,iar cand imi bag mana in buzunar,simt bratara.

Nu cred... a mutat-o aici si nu l-am vazut prin casa. Asta-i buna!

Imi indrept privirea spre Coran, care se uita distrus la mine. Fie..

- Bine.

Fata lui Coran i se insenineaza.
Cu coltul ochiului il vad . Luckas sta chiar acolo si ma priveste. Nu as fi crezut ca e atat de agil. Cand am auzit ca e unul dintre cei mai buni spioni, acum stiu de ce .
Intr-o zi va trebui sa ma invete si pe mine.