Prima oara am fost in 5 magazine si nu m-a lasat sa incerc nici macar o haina.

- Cred ca niciunde nu o sa gasesc o haina cu tine! ii spun nervoasa. Ne asteapta omul ala!

- Va astepta mult pentru tine daca e interesat.

- Vai.. dar ce legenda sunt!

- Dar...mai intai trebuie sa arati ca una.

- Hei!

Isi ridica privirea spre raftul cu articole barbatesti si exclama:

- Asta e!

Il urmaresc spre raft si il vad cum ia o pereche de ochelari  de soare cu cercuri argintii in jurul lentilelor.

- Nu cred ca il va da pe spate ochelarii astia, ii spun.

-Stiu. Sunt pentru altceva. Daca as putea pune mini grenade deghizate in accesorii pe ochelari..

- Crezi ca cineva ar purta bombe la ochi?

- Bombe speciale cu declansare la 5 secunde dupa dezlocuirea de ochelari.

- Si eu??? Parca trebuia sa imi caut haine bune pentru prima impresie.

- Cauta-le.

- Dar.....

Expir nervoasa si ma intorc la treburile mele.

De ce ma tot tachineaza in halul asta? Chestia cu asociatul care e cu Sofi  e importanta. Chiar am crezut la inceput ca tactica lui Coran e inteligenta, dar acuma devine o mare prostie. De mai bine de un sfert de ora stam aici si nu am facut mai nimica.

Iau o camasa alba simpla de pe umeras si ma duc la el.

- Iau asta si plecam direct la om. Ok?

- Mai e nevoie de inca ceva..

- Domnul ala o sa plece din moment in moment! Tie de chestii din-astea iti arde? Nu am venit aici sa iti cauti inspiratie pentru arme ascunse in produse vestimentare!

Ochii lui verzi imi reflecta imaginea in timp ce se uita la mine putin amuzat, apoi imi insfaca camasa din mainile mele si o plateste la masa de marcat. Mi-o da mai apoi inapoi.

- Hai in masina sa te imbraci cu ea.

Ma ia de brat  sa iesim, dar opun  rezistenta , iar el ma lasa de brat.

- Ce e? ma intreaba.

Cu coltul ochiului vad o figura atat de comuna si de cunoscuta.

Mi-a fost dor de imaginea lui. De el. De toti colegii mei .

Ma duc sfioasa cu capul in jos pana langa el. Cand da sa se intoarca, da putin in mine din greseala.

- Scuze!  spune  el grabit, apoi se indeparteaza fara macar sa ma fi privit.

- Nu-i nimic! spun putin mai tare cat sa ma auda.

Asta are efect.

Se intoarce pe varfuri si ma priveste uimit.

- Kecy!

Ii zambesc , iar el imi raspunde la zambet si ma ia in brate .

- Cat ma bucur sa te vad, Kim!

Il imbratisam precum isi  imbratiseaza o fetita o papusa de mult pierduta.

Mi-a placut de el. O colega  mi-a spus la finalul ultimului  an de liceu ca si el ma placea. Dar oricum nu as fi riscat sa fiu cu el. L-as fi pus in pericol. Deja fusese impuscat pentru mine. A fost destul.

Ma despart din imbratisare ca sa il privesc mai bine.

Si-a lasat o mica barba sa creasca, nu mai are cosuri si e mai... matur.

- Ce mult te-ai schimbat! spune el. De fapt... din ultimul an de liceu, dar totusi...

- Si tu , dar putin.

- Ai mai auzit de ceva colegi?  Eu stiu doar de Fred ca a ajuns avocat.

- Mary s-a casatorit. Cam atât.

- Serios? Uau... cum de nu ne-a anuntat.

- Legaturile tuturor s-au rupt. Nici eu nu am aflat decat dupa 2 luni.

- Tu cum o mai duci?

- Pai... am terminat facultatea si imi caut de lucru.

- E primavara...

- Am dat o restanta acum. Dar tu?

- Lucrez cu masini. Vand , in principiu si ma mai duc prin strainatate si la diferite conferinte.

- Misto...

Imi balansam greutatea  pe cate un picior in timp ce ma uitam la el. Chiar baietii sunt mai frumosi dupa ce cresc.

- Kecy, aud vocea lui Coran in spate, nu te grabesti undeva?

- A, da! Kim... scuze. Trebuie sa ajung undeva si.... tot uit.

- A. Bine.

Se uita analizator la Coran. Isi indreapta spatele si da din cap in semn de la revedere.

- Pa! ii spun in timp ce il prind pe Coran din urma, iar Kim imi face cu mana.

Imaginea lui dispare dupa ce ies din magazin.

Trecem pe langa o gramada de magazine fara sa imi dau seama, pana vad iesirea. Ma opresc.

- Eu nu ma schimb in masina! protestez.

- De ce?

- Ma vede lumea.

- Tin eu o geaca la geam.

- Tot nu vreau.

- Fie!  Schimba-te unde vrei.

- Hai la baie.

- Hai la baie! repeta el enervat, geticuland cu mainile.

Ma intorc in directia magazinelor, iar atunci vad accidental cafeneaua cu geamuri transparente.

- Ala... e tata.

- Ce? spune el uimit .

Dupa ce trage o privire, ma ia de acolo.

- Ce faci? il intreb.

- Tatal tau se vede cu cineva...

- Si? Nu l-am mai vazut de un an. Oricum e aproape divortat de mama.

- Nu e asta ... Femeia cu care e el e... diferita.

- Puteam sa o vad si eu mai bine daca ma lasai! Hai sa-i vedem.

-Nu!

Ma prinde  de incheietura si ma trage inapoi.

- Nu intelegi... doamna aia...

- Ce?

Stie ca nu il ascult. Sunt putin tensionata din cauza faptului ca il vad pe tata dupa atata timp cu o alta femeie. Mereu il vedeam un singuratic pasionat doar de serviciu.

- Hai spre baie. Sa te imbraci .

- Si nu imi spui despre femeia aia?

Ma duc  dupa el si il urmaresc atenta pentru ca este o groaza de lume in mall-ul asta.

- M-am intalnit de atatea ori cu spioni,imi spune Coran. Le stiu stilul. Sunt mereu cu ochii in 4. Analizeaza tot. Si asta facea ea.

- Poate ca e mai pusa pe jar...

- Nu! Tatal tau e politist. E batran. Crezi ca si-ar gasi de cineva de 35, mai tanara decat el, dispusa sa stea cu el? Tu stii de ce parintii tai nu erau asa apropiati.

- Poate  ca femeia s-a indragostit de el si..

- si el e prost sa creada asta? Mda. Crezi ca o doamna tanara s-ar duce fix la tatal tau sa il vrajeasca degeaba?

- Ce vrei sa spui? il intreb cand ajungem in fata usii toaletei de femei.

Isi inchide ochii si ofteaza. Imi deschide usa si imi tine geanta si geaca pentru mine.

- Du-te . Iti spun dupa.

Coran POV:

Ea intra bosumflata, iar eu ma sprijin de peretele de langa usa si o astept  cu geanta si cu geaca ei in mana.

Aud niste tocuri,  iar un cuplu vine spre toaleta. Barbatul e si el pe post de umeras, iar doamna merge la baie fara geanta sau palton.

Se pune  si el pe partea cealalta a usii, sprijinit de perete.

- Sotiile, nu-i asa? ma intreaba el amuzat, uitandu-se in departare.

Imi plec capul si rad pe infundate.

- Nu chiar...

- Iubita?

- As vrea eu, ii spun analizand imprejurimile.

- Imi pare rau, frate. E la fel si cu sotiile. Nu e nimic schimbat. Nu te ingrijora.

-  Mda...

Oamenii veneau si plecau, cu plase , cu mainile goale, cu copii sau indragostiti de mana. Totul era un dute-vino. Si eu stateam sprijinit de perete.

- Dupa parerea mea , totul sta de tine ca sa fie fata cu tine, adauga barbatul dupa cateva minute.

E asa usor sa vorbesti ca om obisnuit, nu ca spion. Totul e mai usor. E mai la vedere. E usor sa vorbesti aiurea. E usor sa iesi cu cineva. E usor sa te căsătoresti.

Dar ca spion... partenerul tau e intr-un permanent pericol si la fel si tu. Fiecare are inamici , iar odata  cu casatoria, se preiau si dusmanii partenerului. Devii o tinta mai comnua.

- Crezi ca e ea?

- Ce ? il intreb putin scos din ganduri.

- Crezi ca ea e aleasa?

- Nu.  Ea e destinata alcuiva.

O mana ma bate pe umar.

- Nu-i nimic. M-am obisnuit deja. ii spun.

Sotia lui iese afara, iar el imi da inainte sa plec  cartea lui de vizita.

" Berni Naron"

Imi iau ochii de pe ea si vad cum femeia care era cu tatal lui Kecy vine tinta din departare  spre toaleta.

Nu..Nu nu.

Astept sa treaca pe langa mine. Imi relaxez muschii cand pot, dar mirosul fin de metal al ei o da de gol.

Incerc sa ma mentin cat de relaxat, dar tot nu ma abtin sa nu intru.

Ma uit dupa Kecy si o vad la oglinda cum se priveste.

O iau de brat si ii pun degetul  la gura ca sa nu scoata un zgomot.

Femeia aceea nu era de vazut, asa ca am luat-o repede pe Kecy de acolo si ne-am dus in magazinul de langa.

- Ce se intampla?  ma intreaba

- Ai plans?  o intreb cand ii vad ochii rosii.

- Mai am unele momente. Deci?

- Cauta-mi o sapca. Tie ceva jerseu  si ne intalnaim  la casa de marcat. Ok? Repede.

- De ce?

- Femeia aia e spion. Te cauta.