Flashback:

Din fericire nu ma vedeam in videoclip. Era filmat de un anonim, de revelion, ce sarbatorea cu sampanie, beat, dar a surprins explozia si a postat asta pe net.  Si acum agentia a gasit dovada. Ca a explodat elicopterul.

Dar eu tot nu sunt sigura ca Lama Alba e mort. Tocmai el, cel mai bun spion sa moara din nebanuirea ca cineva ar incerca sa il omoare. Si sa fie si el in elicopterul care nu fusese zarit de 10 ani.

Si eu , Kecy Hastings, o lele in drum ,fac sa explodeze elicopterul.

Cred ca a fost cel mai frumos artificiu de anul nou. Si partea buna e ca oricine ar fi putut avea artificii pe care sa le lanseze, deci nu pot fi banuita.

Sefa  sta  cu fata rosie inca spre ecran si urla la cealalta profesoara:

- Iti vine sa crezi! Au studiat deja cazul fara macar sa MA anunte!! Au descoperit videoclipul de 3 zile. Trei zile!!!

- S-a descoperit faptasul? o intreaba Zara.

- Nu! S-a zarit dar nu suficient o masina care mergea cu o viteza ilegala prin zona.

- Nu au cautat-o dupa numarul de inmatriculare? intreaba un elev din multimea clasei mele.

- Nu, raspunde sefa de parca si-ar fi pus singura intrebarea. Nici macar nu se vedea. Si viteza a fost a 2-a problema.

Zara se ridica de pe scaun de langa ea cand o vede cum strange mouse-ul si ne face semn sa plecam.

- Dar de ce trebuie prins faptasul?Nu a facut nimic rau!

Am crezut ca eu am spus-o fara sa ma controlez, dar privirile s-au intors spre Angela.

Studentii de langa noi se uita speriati la ea pentru ca : 1. nu a folosit apelativul "domnule" 2. a raspuns nepoliticos 3. s-a impus 4. a spus ceva neintrebata 5. sefa e nervoasa

Sefa nu isi  misca pozitia in timp ce Zara ne expediaza din sala.

Ajung sa ies printre ultimii, cand un brat ma trage inapoi.

- Cred ca ea are nevoie putin de acopaniament, imi spune Zara aratand spre sefa.

- Dar eu? De ce?

- Nu stii, dar ii esti draga. Si doar tu o poti calma.

- Cum?

- Nu stiu. Dar mereu te aduce in birou.  Ai sa aflii de ce.

Zara ma lasa singura in imensa sala si ma asez pe scaun, privind-o pe sefa cum cauta disperata ceva ascuns in filmulet.

Dupa o juma de ora se aseaza la 20 scaune distanta si se uita in gol.

- Poate ca nu a murit inca. ii spun, apoi plec.

Back to present :

Degeaba. Tot ce am putut scoate de la sefa in toti cei 3 ani a fost... Ce ? Nimic! Abia in ultimul an am aflat ca Sefa a fost colega cu Lama Alba. Dar, inca nu am aflat de ce ma tinea in fiecare zi in biroul ei. Ca sa ce? Nu faceam nimic. Incercam sa vorbim telepatic?

Nu. Ea doar vroia sa ma citeasca in ochi. Iar eu am facut asta mai distractiv. In toate acele ore stateam istorisindu-mi toata viata in minte, apoi necazurile  si indoielile. Apoi dramele de liceu si presupusele iubiri,  apoi parerea despre sefa. Daca chiar ar fi stiut ce cacaturi gandesc despre ea, nu ar mai fi vrut sa ma vada. Nici acuma nu vrea .

Mi-a spus acum o saptamana sa bag la cap in ultima zi. Adica azi. Festivitatea.

- Keeecyyy!! tipa Angela. Trezeste-te !

Nici perna aruncata in fata nu ma scoate din pat.

- Kecy! aud vocea lui Luckas.

- Da! strig , ridicandu-ma intr-o clipita.

Nu il vad. Mi-am imaginat?

Sau macar era vocea lui? Nu l-am mai vazut de 4 ani. Nici nu mai stiu cum i-ar suna vocea. Oare el  ma mai tine minte? Nici nu cred ca ii mai pasa. Proasta de mine! Inca mai visez sa il intalnesc la cafeneaua unde m-a sarutat si unde l-am intalnit prima oara. Dar el are alta viata. Probabil si alte interese.

- Haide ! Imbraca-te odata! tipa Angela. Nu vreau sa intarziu din cauza ta.  E ultima  zi.

-Aaah!  Fie!

Ultima zi. Ultima.

Ma ridic  cu greu de tot din pat si ma duc la baie. Imi dau pijamaua de pe mine si ma urc in cada. Las un val de stropi sa ma inunde, apoi imi numar cicatricile in timp ce fredonez ceva.

- Unu... doi...
.sase....sapte....hâm..
zece...hăhâhăm..

- Kecy! Iesi odata din baie!! Ce faci? Serenada?

- Da! Si imi place!

- Aaaaa h!

- Bine. Ies.

Imi mai mangai inca o data unele dintre cicatrici, apoi ies din cada si ma infasor cu un prosop. Sterg cu mana aburii de pe oglinda si imi descopar zgarieturile inca ramase de acum 4 ani pe fruntea mea .

Ultima zi.

- Iesi!

Ies. Ma inchid in camera comuna si imi iau un costum clasic de zi cu zi pe mine. ( care e toata neagra)

Mai intai vesta anti glont peste maieu, apoi alt maieu (e dimineata, e frig) apoi o bluza speciala din habar n-am ce fibra elastica si dura, apoi colantii din acelasi material si botine. Botinele mele favorite cu glont inclus in toc si cu o lana mica pe laterale. La brau e clasicul pistol si mici mini bombe sub forma de bobite. Le scuturi, le presezi , apoi le arunci. Simplu!

Ies din camera si vine dupa mine Angela.

- AZI NU AVEM ANTRENAMENTE, KECY.

-Stiu.

- E o FESTIVITATEE.

-Si?

- In pana  mea! Elegant, Kecy! Fusta , rochie , orice. Nu asta!

- Eh.

Ma duc in camera si imi iau un rucsac cu mine in care pun un tricou , blugi si adidasi.

- Sunt gata!

- Eu nu. Fa curat in bucatarie daca tot nu ai ce face. Si nu care cumva sa...

Imi pun ghiozdanul pe umar inainte ca ea sa termine propozitia si ies din bloc.

E bezna afara. E 1 dimineata. Peste o ora incepe festivitatea.

Ma porneac cu pasi inceti pana aud pasii alerti ai lui Angela si ma opresc ca sa ma ajunga.

- Esti proasta! Macar ti-ai luat arma de predat?

Imi bat pistolul  de la brau si imi continui plimbarea.

O tin de sub brat ca sa nu cada de pe tocurile alea .

- Sunt de 10 cm?

- Nuuu. 8.

- off

Imi urmaresc aburii de la ecpiratie cum se ridica pana la cer, apoi imi intorc privirea sa recunosc locul.

- Mai avem juma de  ora.

- Oare au pus muzica?

- Angela! E o chestie secreta. Nu am vrea sa descopere cineva cuibul de spioni. Fii serioasa!

- Dar... macar acum. Ceva mai dragut. E festivitatea de incheiere!!

- Si? Oricum o sa ne ducem viata ca de obicei. Misiuni si iar misiuni! Doar ca ne facem o alta agentie. Atata tot! Apropo... Kemal? Mai face echipa  cu noi?

- Daaa...

-Bun.

...

Aeroportul e pe un sfert plin pe pista de decolari cu absolventi spioni. Suntem... hm... 30 de spion.. stai... 35 din tot anul. Da. 35.

Sau nu... 30... 28. Da, 28.

Rochii mulate... camasi... fuste mulate. Tootul mulat si negru. Si doar eu in uniforma formala.

Atrag ceva atentie, dar nu imi pasa .
Ultima zi.

Zara isi face aparitia intr-un costum rpsu cu o fusta alba si niste tocuri negre dragute. Nu stiu cum rezista la 5° cu fusta. Sau toate fetele cu rochii si fuste. Si Angela.

- Nu avem podium, nu avem lumini sau muzica, daaar suntem in viata! spune razand usor. Ok.. Ati scapat
de acesti ani , eu inca mai am multi de reluat cu alti elevi si studenti. Dar, ... nu pot spune ca nu am sa va uit. Nu am asa memorie.

- Bun! bate din palme sefa imbracata de data asta in sacou si pantaloni de stofa (tot negrii). Pregatiti sa scapati de mine? Ca eu da!

Ne aliniem in ordine alfabetica, iar Zaa scoate din geanta cardurile aurii pentru noi.

Sefa se pune intr-o linie cu Zara, dar mai departe,  paralel cu noi.

- La mine primiti cardul, iar la viitoarea voastra fosta sefa le dati arma. Bine?  Ok.

- Hemlik Vincent! striga sefa.

Merge in fata, primeste cardul , da arma, da mana, pleaca.

- Mary Timson!

Merge, primeste, da, pleaca.

- Julian Hostel!

Merge, primeste, da, pleaca.

- Amanda Sira .

Merge, primeste, da, pleaca.

   Apoi Angela.

Merge, primeste, da, pleaca.

....etc.

Am mai ramas 2. Papa lapte ,care habar n-am cum a trecut de anii astia, si eu.

- Bilan... Kek.

Primeste. Dă. Pleaca

Astept sa ma strige, dar nu o face. Merg singura la Zara si imi strange mana.

- Succes  in continuare, Kecy! spune si imi da cardul. Sper sa ne mai revedem.

- Multumesc, sper si eu .

Fac un zambet fals, apoi ma indrept spre sefa. Ma priveste intens asteptand sa ii dau pistolul.

Il scot din teaca si il dau in mana frumos.

- Draguta vestimentatie, imi spune ea .

- Speciala. o corectez.

O singura privire si imi ingheata sangele din vene.

- Ai grija, Hastings.

Imi intinde mana sa dau cu ea.

O soapta.

- Ai grija sa nu devii ca el.

Ma scutura bine de mana, apoi pleaca din fata mea.

Ma intorc spre iesirea din aeroport zgariindu-ma la mana cu noul meu card ascutit.

El.

...

EL.