Capitolul 20 : Niciun moment de liniște

Ajung la spital si merg la Kim. Cum ne intalnim, ne imbratisam prieteneste. Ce e? L-am vazut pe moarte aseara!

- Esti bine? ma intreaba.

- Da.  Dar tu esti cel care ai fost operat! Tu cum esti?

- Mai am câteva dureri... dar e bine! Tu de ce ai imbracaminte de pacient?

- Pai.. sa spun ca... nici eu nu-s prea bine după operație!

- De ce ai fugit asa din spital?

- M-ai vazut? 

- Da! Si l-am auzit pe doctor cum chema politia sa te prinda!

- Of... astia chiar n-au creier! Pai.. am  mers in padure sa vad daca Ryan e cumva inconștient.

- Cum? La Ryan? In padure?

- Pai... s-au intamplat multe cat timp ai stat pe podea. Si.. l-am gasit. Dar...( si aici incep sa chicotesc, dar imi amintesc ca nu trebuie sa scot o vorba despre Tomas)

- Ți-a facut ceva?.

- Nu... l-a prins politia,  iar el a recunoscut ce te-a injunghiat!

-Ryan? A recunoscut? ma întreabă

- Nu... s-a dat de gol!

- Imi spui ce ai făcut cat timp eu eram... cam inconstient.?

- Pai... nu! Iti spun alta data. Tu le-ai spus  doctorilor despre Ryan?

- Nu. Tu?

- Nu. Nu a fost nevoie. Imi pare rau ca Ryan a sfarsit asa. spun.

Doctorul intra la noi. Ma cheama ca sa imi puna ceva unguient pentru incheieturi. Ryan m-a strans foarte tare la maini, incat am sangerat. Kim se uita o clipa la mainile mele.

- El ti-a facut asta?ma intreaba.

- Da. ii spun plecata cu capul in jos, in timp ce ieseam impreuna cu George.

  Parintii ma duc acasă.  Pe drum, mama imi tot pune intrebari, dar nu raspund. Acasa imi pune o intrebare foarte serioasa.

-Kecy! Ce ti-a facut Ryan? Si de ce l-a înjunghiat pe Kim.

- Of... mama. Ryan m-a...

Ma opresc o clipa. Nu e nevoie sa-i spun.

-A...adică. .. Ryan s-a batut cu Kim, iar eu am fugit după ajutor.si... de aici stii.

Mama accepta raspunsul. Ma lasa singura sa ma odihnesc. O sun pe Angela

- Alo, ce faci? o intreb foarte fericita.

- Ce-i cu fericirea asta? Nu esti la politie?

- Nup. Am rezolvat! Totul e bine acum!

- Zau... esti o persoana dificila!  De ce esti asa vesela?

-  Pai .. Ryan fugea terorizat de ... incep rad iar foarte tare. Iti.. iti spun mai tarziu. Vrei sa ne întâlnim sa-ti povestesc? Chiar am o dispozitie buna!

- Kecy! Nu crezi ca mai bine ne-am duce sa lamurim chestia cu spionajul?

- Off... bine! Ne intalnim peste 20 de minute la cafenea . PA!

Merg la mama sa ii spun ca ma intalnesc cu o prietena.

- Kecy.. nu poti sta o zi in casa? Si..chiar si dupa cele intamplate? Nu cred ca ar trebui sa iesi din casa...

- Te rog!   O sa fiu cuminte! ii spun de parca as avea 5 ani.

- Bine !  Dar... ai grija! cedeaza mama.

O pup pe obraz. Imi iau geanta, ceva îmbrăcăminte comoda si groasa si ies din bloc. Il vad pe Tomas stand langa masina lui. Probabil ca as fii fugit de el, dar... dupa cele intamplate cu Ryan...nu mai am acele cosmaruri.

- Mersi de ajutor!  ii spun.

- Pai.. si-o cerea singur!

Amândoi incepem sa radem ca nebunii. Ma suna Angela. Cred ca e la cofetărie.

- Trebuie sa plec. Ne mai vedem Tomas !

- Pa.

Merg la cafenea. Angela isi lua un capiccino.

-Chiar acum? o intreb.

- Da! Vrei și tu?

- Nu.

- Sigur esti pregatita?

- Pentru?  o întreb.

- Testul . spune Angela de parca ar fii evident.

- Ce test?

- Pai..proba eliminatorie...

- Angela! Eu tocmai am fost operata, apoi... Nu stii ce-mi ceri!

- Pai..succes! Sper sa treci testul sau...

-Sau..? o intreb speriata.

Bạn đang đọc truyện trên: AzTruyen.Top