Îmi închid pleoapele şi stau sub protecţia braţelor sale. Atât de bine, însă... Însă de ce simt un gol, un sentiment ciudat? Îmi strâng pleoapele şi îmi muşc obrazul, apoi inspir adânc şi îmi afund capul în bluza lui Ast. Băiatul mă strânge cu grijă, neştiind ce am. Mă las pradă gândurilor şi simt cum ochii mi se umezesc. Un fragment dintr-o amintire îndepărtată îmi colindă mintea. ~Alerg pe scări până ajung la parter. Privesc în jur şi zâmbesc larg, apoi ajung rapid în faţa bradului şi merg în jurul lui, admirându-l. Uşa de la intrare se aude, făcându-mă şi mai fericită. Merg în fugă până ajung în faţa intrării.

Eu: Mami, mami!

      Mă opresc rapid din ţopăit când constat că nu era mama. Rămân pe loc şi îl privesc pe Travis. Acesta este plin de zăpadă şi mă priveşte uşor trist. Fac un pas în spate, apoi privesc podeaua.

Tav: Scuze, surioară... Nu pot ajunge părinţii azi.

Eu: Mereu nu au putut...~

       Un suspin îmi scapă printre buze şi mă afund mai fine în bluza sa. Ast tresare şi mă strânge uşor, apoi îmi dă drumul şi mă priveşte. Îmi las capul în jos, încercând să alung lacrimile apărute involuntar.

Ast: Eşti bine? Ce s-a întâmplat?

Eu: Sunt bine.

       Îmi pun mâinile pe faţă şi inspir adânc. Oflez lung, apoi simt cum două palme îmi cuprind umerii. Îmi muşc buza, ţinându-mi mâinile pe faţă. În scurt timp, o pereche de buze îmi sărută degetele mâinilor. Îmi depărtez palmele şi îl privesc confuză şi surprinsă.

Ast: Liana, ce ai?

Eu: Nu ştiu... Pur şi simplu s-a întâmplat. Uită!

Ast: Ce te frământă?

Eu: Nu e treaba ta...

Ast: Nu-mi place să iau răspunsuri cu forţa, dar...

       Îmi prinde brusc bărbia şi îmi ridică capul. Îl privesc fix, acesta făcând la fel, apoi îşi lipeşte fruntea de a mea, făcându-mi respiraţia să dispară iar pulsul să devină neregulat. Înghit în sec atunci când îi simt respiraţia rece peste buzele mele.

Ast: Acum pot ştii ce ai?

      Respiraţia sa mentolată îmi gâdilă buzele şi simt cum picioarele încep să mă lase. Ce sunt cu emoţiile astea ciudate? Îl privesc aproape pierzându-mă în negrul ochilor săi. Atât de aproape... Când constată că nu îi răspund, băiatul se departează cu un pas.

Eu: Sunt bine acum. Mulţumesc...

Ast: Dacă mai plângi, o să plâng cu tine!

Eu: C-Ce?

Ast: O să plâng mai tare decât tine şi o să te fac să râzi de faţa mea până îţi va trece!

       Clipesc consecutiv de câteva ori. Îşi schimbă starea foarte rapid. Mă întreb cum reuşeşte. Îmi ridic o sprânceană, apoi pufnesc amuzată când dau de expresia sa confuză.

Eu: Mhm... Tot te urăsc!

       Surâd şi mă depărtez de Ast, iar băiatul oftează şi mă urmăreşte, ajungându-mă rapid. Zâmbesc şi mă regrupez cu ceilalţi.

       După multă muncă, sala arată minunat. Draperiile sunt prinse cu grijă şi decorate frumos cu instalaţii, bradul este în mijloc, câtava mese pe margine şi multe alte lucruri. Arăta ca o sală adevărată de bal. Ken se pune în mijlocul elevilor, apoi se întinde pe podeaua rece. Ast îi urmează tactica, făcându-l pe Armin să se aşeze şi el.

Ken: În sfârşit am terminat!

Cel: Mă dor mâinile!

Amber: N-a fost cine ştie ce.

Armin: Fiindcă ai stat degeaba şi doar te-ai uitat!

Amber: Nu mai ţipa aşa că nu-s surdă!

Ast: Şi eu care credeam că--

       Ast se opreşte când observă că directoarea se apropie, însă rămâne întins pe podea şi ascultă zgomotul tocurilor femeii. Directoarea îi aruncă o încruntătură, iar Ast se ridică cu greu în şezut.

Ast: Şi acum ce facem?

Directoarea: Faceţi ce vreţi, dar acasă! Balul începe la ora nouă jumătate.

       După acestea, femeia pleacă de unde a venit. O urmăresc tăcută cu privirea, apoi îmi reîntorc atenţia la ceilalţi. Elevii îşi formaseră deja grupuri şi discutau.

Ast: Ken, ai parteneră de dans?

Ken: Nu, Ast! Nu dansez cu tine să fie clar!

Ast: Bine...

       Băiatul se îmbunează şi priveşte în altă parte. Surâd scurt, făcându-l pe Ken să mă privească. În scurt timp, Ast primeşte un cot din partea lui Ken. Băiatul îl priveşte încruntat, apoi prinde ideea şi îşi pune atenţia pe mine, ochii săi sclipind datorită luminii din cameră.

Ast: Tu ai partener de dans?

Eu: Nu.

       Ast se ridică, zâmbind larg, iar eu îl privesc uşor confuză. Băiatul face câţiva paşi pentru a se apropia, apoi îmi vorbeşte.

Ast: Vrei să vi c--

       Propoziţia îi este întreruptă de o fată ce sare pe el. Îmi dau ochii peste cap când observ claia de păr blondă.

Amber: Ast, haide să dansăm împreună!

Eu: Se pare că acum ai parteneră.

       Mă depărtez lent de grup, lăsându-l pe Ast cu blonda. Deschid uşor uşa şi merg rapid spre ieşirea din liceu, iar, când sunt pe punctul de a ieşi, o voce mă opreşte. Mă întorc alene şi dau peste faţa entuziasmată a Celinei.

Cel: În sfârşit un bal la care mergem împreună!

Eu: Cine a zis că vin?

Cel: Vi cu forţa! Nu vreau să ratezi asta pentru nimic în lume!

Eu: Nu am starea necesară pentru asta. Travis încă nu s-a întors. Poate ar trebui să stau acasă.

Cel: Nici un "poate"! Vi şi gata.

Eu: Nu pot scăpa de tine, nu?

Cel: Nici în mormânt! Oricum... De ce nu vrei la bal?

Eu: Nu sunt obişnuită cu nici un fel de petrecere...

Cel: Nu ai rochie? Facem rost!

Eu: Am rochie! Mhm... Ce spun eu şi ce înţelegi tu. Vin!

Cel: În sfârşit un răspuns bun!

       Îi promit Celinei că voi fi la bal, apoi merg spre casă. Ajung rapid şi dau peste aceeaşi atmosferă rece. Oftez zgomotos şi îmi las geaca în mijlocul livingului, apoi intru în baie pentru a face un duş. Apa caldă şi stroprii care îmi mângâie pielea mă fac să uit de orice îngrijorare.

       După un timp lung, ies din baie cu un zâmbet larg pe faţă, apoi mă trântesc în patul din camera mea. Stau câteva minte bune holbându-mă la tavan, apoi sunt trezită din visare de un mesaj. Mă ridic si iau telefonul de pe birou gândindu-mă cine ar putea fi. Deblochez ecranul şi dau peste un numar necunoscut. Înghit în sec şi deschid mesajul: "Bună, Liana! Mi-e dor de tine... Nu ţi-am mai văzut faţa de un secol! Azi vin să te văd.". Rămân cu telefonul în mână şi îmi muşc obrazul, apoi renunţ la gândurile inutile şi încep să mă pregătesc pentru bal.
      Deschid dulapul încet iar privirea îmi este atrasă de o rochie primită de la Travis chiar de ziua mea. Este o rochie lungă de un albastru pal. Talia este acoperită cu un material lucios decorat cu mărgele, iar în jos poţi observa ici-colo câteva mărgele. Era simplă. Zâmbesc trist şi îmbrac rochia cu o uşoară reţinere, apoi mă învârt de câteva ori prin cameră trezind unele amintiri frumoase. Mă grăbesc să mă machiez nu foarte strident, apoi imi las părul parul negru şi drept peste umeri. Timpul se scurge repede şi se face ora balului mult prea rapid.

       Ies lent din casă şi îmi iau un taxi. Drumul mi se pare atât de scurt încât nu-mi dau seama că ajunsesem. Îi plătesc şoferului şi îi mulţumesc, apoi mă îndrept spre intrare, iar cu fiecare pas emoţiile parcă cresc. Acum mă mai desparte doar o uşa ca să ajung la ceilalţi. Trag aer adânc în piept şi păşesc cu grijă înăuntru. Atmosfera este una plăcută aşa că emoţiile îmi dispar. Mă aventurez printre mulţime pentru a mă întâlni cu gaşca mea. În scurt timp cineva mă prinde de mână şi mă întorc rapid, dând peste faţa zâmbitoare a Celinei.

Cel: Liana, în sfârşit! Wow... Arăţi superb!

Eu: Aproape m-ai speriat, nebuno! M-Merci... Cred.

Cel: Am crezut că nu mai vi. Aveam de gând să vin cu Ast după tine!

Eu: Ast? Dar nu e ocupat cu Amber?

Cel: De când a ajuns se ţine scai de el! Nici nu mai ştie cum s-o alunge într-un mod subtil. *râde*

Eu: Aproape îmi pare rău de el.

Cel: Hai să mergem la ceilalţi. Aici e prea multă lume.

       Celina mă trage dupa ea, uitându-se din când în când în spate pentru a se asigura că nu m-a pierdut. Ajungem rapid lângă ceilalţi care sunt ocupaţi cu Amber. După expresia ei, probabil încercau să-i explice ceva şi ea nu era de acord. Fata este îmbrăcată într-o rochie roşie, lungă, cu un decolteu mult prea mare după părerea mea. Ken mă observă rapid şi face o plecăciune ca în evul mediu.

Ken: Regina a venit!

Amber: Eu sunt singura regină de aici să-ţi fie clar!

       Fata îl ia brusc pe Ast de cot, lipindu-se mai ceva ca o lipitoare. Îmi dau ochii peste cap şi îl aud pe Ast oftând.

Ast: Cred că mi-e rău...

Amber: Oh, haine! Abia ce am ajuns!

Eu: Bună şi ţie, Amber.

Amber: Ah, tu erai aici? Nu te-am observat...

        Îmi dau ochii peste cap plictisită, apoi îmi pun atenţia pe Celina şi Ken.

Eu: Daţi-mi un singur motiv să n-o omor aici.

Ken: O să te murdăreşti pe rochie.

Cel: Inchisoare, dar o să fim amândouă în ea!

Amber: Ast, hai să plecăm! Nu vreau să stau cu această persoană.

Eu: Dar ce, dragă? Ţi-e frică că o să-ţi iau din lumina reflectoarelor pe care oricum nu le ai?

Amber: Vrei să ţi-o iei?

Eu: Să te văd!

       Fac un pas în faţă, dar sunt prinsă de Ken. Amber se apropie şi ea, fiind prinsă de Ast şi ţinută bine. Mă încrunt urât, apoi dau peste expresia amuzată a lui Ast.

Ast: Cred că vreau să iau o gură de aer. Amber, tu nu vrei?

Ken: Condoleanţe, Ast!

Cel: Şi uite cum se sacrifică...

       Băiatul se îndepărtează împreună cu blonda. Las aerul să-mi părăsească zgomotos plămânii, apoi mă întorc la Ken.

Eu: De ce m-ai ţinut?

Ken: Vrei să faci o crimă chiar azi?

Eu: Bine gândit.

       După puţin timp, în care am stat şi am vorbit cu Celina şi Ken, apare Ast cu o faţă obosită. Pufnesc amuzată, făcându-l pe Ken să-l interogheze.

Ken: Ce ţi-a făcut?

Ast: Roşu... Văd numai roşu!

       Ast îl ia brusc în braţe pe Ken, brunetul bătându-l pe spate. Celina intervine şi îl trage pe băiatul brunet, încruntându-se.

Cel: Nu mi-l fura!

Ken: Cum ai scăpat de ea?

Ast: Am spus că merg la baie...

Eu: Şi dacă o să vină aici şi te vede? Geniule în minciuni!

Ast: O să sar de la etajul doi în cap!

Ken: Vrei ajutor?

Ast: Vrei să mă prinzi? Ce drăguţ!

Ken: Vreau să fiu cel de te arun--

Cel: Shhh! Îmi place melodia asta!

       Liniştea se aşterne rapid, iar pe fundal se aude o melodie de vals ce mi se părea cunoscută. Celina zâmbeşte larg, iar Ken se pune în faţa ei, întinzându-și mâna.

Ken: Ok. S-o facem şi pe asta. Îmi acorzi acest dans, domnişoară?

Cel: Trebuia să te pun să mai exersezi. Adică... Da!

       Fata îşi aşează mâna în a băiatului, apoi pleacă împreună. Îi urmăresc zâmbind până când se pierd în mulţime.

Eu: Şi aşa au dispărut.

Ast: Vrei să mergem şi noi?

Eu: Doar dacă vrei să te calc pe picioare...

Ast: Îmi convine!

Eu: Ce? Stai. Nu!

       Ast mă prinde de maini şi mă trage lângă mulţimea ce valsează. Înghit în sec şi privesc podeaua, neştiind ce ar trebui să fac.

Ast: Prea târziu!

Eu: Nu ştiu să... dansez.

Ast: Te învăţ eu.

Eu: Tu de unde ştii?

Ast: Asta nu contează acum!

Eu: Te pot pocni?

      În scurt timp îmi apucă cu grijă talia, ignorându-mi replica. Îmi pun din reflex mâinile pe umerii săi şi îl privesc confuză. Începe să îşi mişte lemt picioarele, eu urmându-l. Privesc în jos, fiind atentă la paşii săi şi simţind cum faţa începe să-mi ardă datorită apropierii.

Ast: Un'... Doi... Trei. Un'. Doi. Trei. Te pricepi!

Eu: Pe naiba!

Ast: Dacă te deranjează, mă pot opri.

       Îmi ridic brusc privirea. Feţele noastre sunt foarte apropiate, încât îi simt respiraţia mentolată. Ast se opreşte brusc din valsat. Înghit în sec şi îl calc pe picior.

Eu: Ups... Să zicem că n-a fost cu intenţie.

        Băiatul oftează scurt, apoi îmi prinde mai bine talia şi mă apropie de el. Tresar şi îmi las privirea în podea.

Ast: Asta a fost cu intenţie.

          Continuăm să valsăm în linişte, iar, când eram pe punctul de a învăţa paşii, muzica se opreşte. Oftez, iar Ast surâde scurt. Ne întoarcem la locurile noastre, dând peste o blondă supărată.

Amber: Să înţeleg că ai fost la baie?

Ast: Într-un fel.

       Amber îl trage cu forţa pe Ast afară, iar eu îmi ridic o sprânceană confuză. În câteva clipe apare şi Celina cu Ken, amândoi având aceeaşi expresie surprinsă.

Ken: Credeam că-l ţine ca să te enerveze pe tine.

Eu: Mai multe motive s-o omor!

Cel: Oare îl place?

Ken&Cel: Neaaahhh!

       Începem să râdem ca nebunii, iar în scurt timp telefonul meu a început să vibreze. Îl scot din geanta micuţă şi observ că primisem un mesaj de la acelaşi număr necunoscut. "Ieşi puţin afară".

Eu: Eu ies să iau o gură de aer.

Ken: Bine, te aşteptăm aici.

       Părăsesc rapid sala balului, după care şi clădirea liceului. Inspir aerul rece al nopţii, apoi sunt întreruptă de un apel. Privesc ecranul telefonului, neştiind dacă ar trebui să-i răspund numărului necunoscut sau nu. Înainte de a apasă pe ecran, o voce subţire mă opreşte. Privesc înainte şi dau peste Amber care aleargă înapoi în liceu.

Amber: Te urăsc!

Ast: Amber, stai...

Eu: Wah! Ce rău eşti!

Ast: Sincer nu doream să sune aşa.

Eu: N-am prins acea parte.

Ast: E bine atunci...

      Ne apropiem de o bancă ce este curăţată de zăpadă, fiind tăcuţi. Ast se trânteşte pe lemnul rece şi oftează lung, respiraţia sa formând aburi în jurul său. Stăm în linişte, privind în jur cum totul este acoperit de întuneric. Până şi zăpada albă avea o nuanţă ciudată în întuneric. Îmi aduc mâinile la piept, abia acum simţind frigul de afară, apoi îmi plimb ochii admirând peisajul nopţii de iarnă. În scurt timp mă opresc asupra părului băiatului, zâmbind involuntar.

Eu: Alb...

       Ast tresare, parcă fiind trezit de vocea mea. Îşi ridică privirea şi se încruntă confuz.

Ast: Scuze mă pierdusem în gânduri.

Eu: Eşti parte din peisaj.

Ast: Iar vorbeşti codat?

        Zâmbesc, făcându-l şi mai confuz de cele spuse. În scurt timp primesc un alt mesaj. Deblochez ecranul telefonului şi îl citesc."Te văd". Îmi ridic privirea uşor speriată, iar Ast se ridică rapid de pe bancă, având o expresie surprinsă. Două palme îmi blochează vederea, făcând totul în jur negru.

=Sfârşitul capitolului 26=

Huh... Gata şi ăsta. Scuze fiindcă postez atât de rar.