Ast face un pas şi se pune în faţa mea, apărându-mă. Pe faţa intrusului apare un rânjet imens, făcându-mi corpul să tremure uşor. Nu. Nu el.

Ast: Ce mama naibi faci pe Pământ, Abbadon!?

Abbadon: Eşti surprins că jocul vostru nu a funcţionat? Ştiam când vi în Lumea de Dincolo şi când nu. Eu sunt regele acolo! Şi, curând, voi fi şi aici.

Eu: Frumos să visezi, nu?

        Privirea demonului cade asupra mea, acum încruntându-se enervat. Îi menţin încruntarea şi aştept urmatoarea sa mişcare. Liniştea rămâne neîntreruptă un timp îndelungat, până când demonul se hotărăşte să râdă isteric. Înghit în sec şi simt cum toţi muşchii corpului mi se încordează.

Abbadon: Chiar voiam să te revăd. Speram că o să asist la ultimele tale cuvinte.

Eu: Ciudat, Abba... Şi eu speram acelaşi lucru despre tine.

        Mâna bărbatului se ridică brusc, fiind înconjurată de flăcări. Înghit în sec, apoi simt cum Ast îşi aşează palma pe umărul meu. Imaginea se schimbă, acum fiind în faţa clădirii de unde plecasem.

Ast: Trebuie să o anunţăm pe Lauren.

Eu: Mă îndoiesc că nu i-a simţit prezenţa până acum.

        Buzele băiatului se deschis pentru a vorbi, însă nu mai apucă. Simt cum sunt împinsă, apoi observ cum un glonţ trece prin locul gol format între noi. Ast se întoarce rapid, în mana sa apărând arma sa unică– White Knight. Pistolul său alb luceşte în lumina lunii, iar până şi timpul parcă nu îndrăzneşte să curgă. Mă ridic cu greu de pe pământ, scuturându-mi rochia neagră şi renunţând la tocuri. Fac câţiva paşi desculţă până ajung lângă Ast.

Eu: Nu ştiu de unde a venit, dar trebuie să scăpăm de aici. Nu putem sta lângă ceilalţi colegi.

Ast: Credeai că liceul e normal? Se descurcă în momentele astea.

        Îmi ridic o sprânceană confuză, apoi simt un fior rece în spate. Mă întorc rapid şi dau peste două persoane cunoscute şi nedorite în acest moment. Blaze îşi învârte pumnalul pe degete, iar Hades stă în umbra bărbatului. Îmi strâng uşor pumnii simţind cum atmosfera devine sufocantă. Un sunet ca de împuşcătură se aude în spatele nostru şi mă întorc cu jumătate de corp. Asmodeus stă cu o mâna ridicată, în faţa sa fiind un glonţ oprit în aer. Akyro se încruntă, iar Ast îşi încarcă pistolul alb.

Eu: De unde au apărut?

Ast: Pe Akyro l-am chemat eu. De restul nu ştiu.

       Pufnesc şi îmi măresc atenţia în jurul meu. Câţiva colegi ies din clădire, printre ei fiind şi Ken cu Celina. Cei doi se apropie de mine şi Ast, punându-se spate în spate cu noi.

Cel: Nu arată deloc bine.

Ken: Abia dacă ne descurcam cu unul şi acum sunt patru!

Eu: Patru?

Abbadon: Poate chiar mai mulţi.

        Tresar când observ îmbrăcămintea neagră a bărbatului atât de aproape de faţa mea. Înghit în sec, iar ceilalţi rămân nemişcaţi. Când apăruse?

Abbadon: M-am săturat să aştept. Pot cuceri Cerul şi fără tine.

Eu: Nu fi atât de sigur.

         Îmi ridic mâna şi o lipesc puternic de pieptul bărbatului. Abbadon este împins brusc în spate de câteva firişoare negre, acestea încolăcindu-se în jurul mâinii mele. Privesc firele negre cum valsează în aer ca o pânză de paianjen luată de vânt.

Ast: Se pare că noaptea îţi prieşte.

Eu: La fel ca ţie ziua.

        Ast îmi aruncă un zâmbet scurt înainte de a dispărea din raza mea vizuală. Celina şi Ken se apropie de Hades şi Blaze, fiind atenţi la orice mişcare. Îmi strâng mâna în pumn simţind cum întunericul îmi gâdila dosul palmei. Abbadon îşi scutură cămaşa neagră şi se apropie de mine cu o expresie plictisită. Rămân nemişcată, lăsând întunericul să leviteze în jurul meu.

Abbadon: V-a plăcut liniştea? Credeaţi că totul o să fie frumos până la final?

Eu: Asta se încheie azi, Abbadon.

Abbadon: Ai mare dreptate. O să vă termin pe toţi în seara asta!

Eu: Ai de gând să-ţi aduci armata pe Pământ?

Abbadon: Vă las câteva ore pentru a-mi implora milă.

        Pufnesc, iar demonul apare în faţa mea. Îmi ridic rapid privirea şi o susţin pe a bărbatului fără a mai clipi. Aerul devine sufocant, iar totul în jur e cuprins într-o linişte mormântală. Abbadon rămâne în forma sa umană, parcă neluându-mă în serios.
        Un pumnal alb trece prin faţa demonului, făcându-l să dispară. Ast apare rapid şi se roteşte pe călcâie ajungând cu faţa aproape de a mea. Îl privesc surprinsă, apoi sunt trasă într-o parte când un sunet de armă se aude în spatele meu. Ajung să fac contact cu pământul, iar Ast pică peste mine. Se ridică rapid în coate şi mă priveşte precaut. Ochii săi se schimbă brusc, devenind de un roşu aprins. Tresar scurt, simţind abia acum tăietura de pe obrazul stâng.

Eu: Eşti bine?

Ast: Fuck. Nu azi!

        Băiatul se ridică în picioare, întinzându-mi mâna pentru a mă ajuta. I-o prind şi observ cum îşi închide ochii, ascunzându-şi nuanţa rubinie. Îşi desprinde lent pleoapele, negrul său natural fiind din nou viu.

Ast: Lipsesc câteva clipe şi tu eşti deja asaltată de Abbadon?

Eu: Aveam totul sub control.

Ast: Tare aş vrea să cred asta. Oricum, Lauren are un plan.

Eu: Acela fiind?

Ast: Îl ştie doar ea.

         Îmi lipesc zgomotos o palmă de frunte, băiatul întorcându-se pentru a fi atent la inamici. Îmi arunc privirea în jur şi observ cum Ken are controlul în lupta sa cu Blaze, iar Celina întâmpină unele probleme. Karen se strecoară în lupta lor, prinzându-l pe Hades şi izbindu-l de o maşină parcată. Îmi ridic o sprânceană, fiind pentru prima dată când îi văd forţa. Akyro se pune spate în spate cu Ast, pistolul său negru fiind identic cu cel alb a lui Ast.

Ast: Văd că încă îţi place să foloseşti Black Dragon.

Akyro: Armele gemene merg mai bine împreună, frăţioare.

        Ast rămâne brusc tăcut şi priveşte în jurul său. Îi urmez tactica, observând că Asmodeus lipseşte de pe câmpul de luptă. Fac un pas mic pentru a mă apropia de cei doi, însă mă opresc când simt o lamă rece lipită de gâtul meu. Simt cum ceva cald mi se prelinge pe pielea gâtului, fiind urmat de o usturime în locul lamei. Băieţii tresar la unison, apoi privesc în spatele meu surprinşi. Rămân nemişcată, auzind în spate un oftat lung şi batjocoritor.

Asmodeus: Şi ea ar trebui să fie Prinţesa Întunericului? Apărarea ei este inexistentă.

Ast: Aş zice să nu o subestimezi. Ştii prea bine ce poate face.

        Privirea băiatului se schimbă în una încruntată, un fior rece venind din spatele meu. Simt cum lama pumnalului începe să se adâncească şi îi prind mâna, oprindu-l din încercarea sa. Ast îşi ridică o sprânceană confuz, totul în jur fiind pus pe stop. Reuşesc să scap din strânsoarea demonului şi mă apropi de băiatul din faţa mea.

Ast: Încep să mă bucur că putem face asta.

Eu: Te-ai gândit să opreşti timpul?

Ast: Într-un fel sau altul...

        Pufnesc uşor amuzată, iar timpul revine la normal. Akyro clipeşte consecutiv, fiind confuz şi surprins în acelaşi timp, iar Asmodeus scrânceşte din dinţi.

Asmodeus: Interesantă tactică, dar nefolositoare.

        Demonul apare rapid lângă Ast, aruncându-l metri buni în spate. Băiatul tuşeşte scurt şi îl priveşte nervos, însă Asmodeus e atent la mişcările mele. Se apropie cu un pas, eu făcând unul în spate pentru a păstra distanţa. Akyro mă prinde de umăr, un foc de armă auzindu-se puternic lângă urechea mea dreaptă. Mă încrunt vizibil iritată de zgomot, iar glonţul băiatului este oprit în aer de demon.

Asmodeus: Ţi-e frică să-ţi răneşti tatăl? Nu lupţi cum obişnuiai odată.

Akyro: Arzi.

        Aud cuvântul rostit mai mult în şoaptă, apoi simt cum băiatul mă trage mai în spate. Glonţul din aer se transformă brusc în flăcări, căldura sa simţindu-se puternic chiar şi la depărtare. Asmodeus începe să râdă isteric, flăcările ocolindul de parcă le este frică să-l atingă. În scurt timp focul se evaporă, iar demonul se apropie. Înghit în sec, făcând paşi în spate în acelaşi ritm cu Akyro.

Asmodeus: Eu te-am învăţat asta, Akyro. Fii sigur că pot evapora orice atac de al tău!

       Un pumnal alb trece pe lângă demon, tăindu-l pe obrazul stâng şi luând câteva fire negre cu el. Asmodeus se opreşte brusc din a se apropia, iar Ast apare în faţa sa cu pistolul pus fix în zona inimii. Privesc surprinsă, expresia demonului schimbându-se în ură profundă.

Ast: Tare aş vrea să văd cum îmi opreşti atacul, tată.

        Liniştea se lasă între cei doi, ultimul cuvânt rostit arătând aceeaşi ură ca cea din privirea bărbatului. Ast se încruntă uşor, iar Asmodeus schiţează un rânjet ciudat. Dacă priveai din altă perspectivă, părea că îl imploră să apese.

Asmodeus: Apasă. Ştiu că asta îţi doreşti încă de când te-am alungat. Apasă, Astaroth!

        Băiatul strânge mai bine pistolul în mână, apoi apasă lent pe trăgaci. Asmodeus îşi evaporă rânjetul, privindu-l fix în ochi pe Ast. Degetul său se opreşte la jumătate de apăsare, iar o tuse gravă îi scapă printre buze. Tresar şi încerc să mă apropi, însă Akyro mă prinde şi mă trage la loc. Câteva firişoare de sânge i se strecoară pe la colţurile gurii, stropii pătând pământul de sub picioarele sale. Corpul începe să-i tremure neregulat, iar pistolul îi scapă din mână, făcând un zgomot cu ecou la contactul cu pământul. Ast face un pas în spate şi îşi duce mâna în zona inimii, strângând puternic cămaşa albă de pe el. Asmodeus îşi lasă privirea spre mâna băiatului, oftând silenţios.

Asmodeus: Am control asupra sigiliului tău. Pot chiar să-ţi opresc bătăile inimii.

Akyro: Credeam că s-a rupt!

Asmodeus: Ai dreptate. S-a rupt, dar nu în totalitate. Cu greu, dar pot reuşi să te opresc.

Ast: Am să te omor cu mâna mea!

        Vocea băiatului răsună puternic, fiind urmată de o tuse pe măsură. Simt un gol în stomac, iar Ast cade în genunchi, icnind. Un strigăt puternic se aude din stânga mea, iar Hades îl doboară pe Asmodeus, amândoi căzând la pământ. Karen se apropie de noi, respirând neregulat şi având lovituri pe diferite părți ale corpului.

Karen: Dacă tu îl omori pe ăsta, eu îl omor pe Hades.

Ast: N-o să-ţi mulţumesc pentru asta.

Karen: Cu plăcere atunci!

        Mă desprind de Akyro şi mă apropi de Ast, lăsându-mă pe vine lângă el. Băiatul îmi aruncă o privire uşor confuză, apoi îşi şterge sângele de la gură cu mâneca cămăşi. Îmi las privirea pe mâna sa, observând simbolul ciudat ce străluceşte în întuneric.

Eu: E ca atunci când am fost în Lumea de Dincolo.

Ast: Sunt bine. Nu-ţi face griji pentru mine.

Eu: Dacă mori, o să te mai omor eu o dată!

Ast: Hah. O să ţin minte asta.

        Ast se ridică cu greu de pe jos, iar eu îl urmez tăcută. Karen ne aruncă o privire scurtă înainte de a fi atent la cei doi demoni. Îmi strâng pumnii simţind un fior în spate. Mă întorc pe călcâie dând peste Abbadon ce priveşte plictisit spre noi.

Ast: Urăsc atmosfera asta.

Eu: La dracu' cu tot!

Ast: Frumos. Ştii să înjuri şi în alt fel?

        Îmi dau ochii peste cap la remarca sa, băiatul devenind serios. Îmi muşc obrazul pe interior şi îl privesc fix pe Abbadon, Ast fiind atent în partea opusă– la Asmodeus. Facem paşi micuţi, acum stând spate în spate.

Ast: Am o idee.

Eu: Cred că ştiu la ce te referi.

        Îi prind mâna brusc în a mea, acesta strecurându-şi degetele printre ale mele. Inspir adânc şi îi strâng mâna, acesta urmându-mi tactica. Expir lung, iar timpul se opreşte lent. Acum toţi sunt opriţi în diverse poziţii.

Ast: Dacă îţi dau drumul timpul revine.

Eu: Nu putem ataca separat.

Ast: Atunci atacăm împreună!

        Îl privesc cum se pune lângă mine fără a-mi da drumul la mână. Îşi ridică mâna o dată cu a mea, arătând spre Abbadon. Îmi duc privirea lent de la el la demonul din faţa mea.

Ast: El e ghimpele din coste.

Eu: Ai vreo idee?

        Băiatul se încruntă uşor, iar eu îi urmez tactica. Simt cum mâna începe să mă furnice uşor, iar două fâşii se încolăcesc şi traversează aerul pentru a ajunge la Abbadon. Fâşia albă se înfăşoară cu cea neagră, şi invers, ajungând într-un final la demon şi trecând dincolo. O gaură în pieptul bărbatului îşi face apariţia, fiind urmată de tusele noatre. Timpul revine la normal, iar mâinile nostre se despart. Strigătul de durere al demonului colindă noaptea, ceilalţi oprindu-se din ceea ce fac. Cad în genunchi o dată cu Ast, simţind cum corpul îmi tremură uşor. Băiatul tuşeşte scurt şi mă priveşte pentru a se asigura că sunt bine.

Eu: Eşti bine?

Ast: Cel mai probabil n-o să mai fac asta prea curând.

        Ne ridicăm cu greu şi privim spre locul unde stă Abbadon. Bărbatul stă în genunchi, având mâna în zona pieptului, sângele scurgându-se printre degetele sale. Îşi ridică privirea spre noi, ochii săi schimbându-se o dată cu forma umană. Înghit în sec, iar Ast îşi pune mâna în faţa mea pentru a mă apăra. Arăta ca în Lumea de Dincolo. Aceeaşi culoare închisă a pielii. Aceeaşi ochi negri cu irisul roşu. Aceleaşi tãieturi colorate în negru. Simt cum genunchii încep să mă lase atunci când demonul se ridică în picioare, rana fiindu-i acoperită de o fâşie gri.

Abbadon: Asta chiar poate răni un demon.

Eu: Imposibil... Trebuia să fii mort!

        Mă dau un pas în spate şi simt cum o mână îmi prinde umărul, trăgându-mă după ea. Scap un icnet de uimire, Ast tresărind şi întorcându-se. Imaginea se schimbă brusc, iar eu ajung să fac contact cu o suprafaţă tare. Scrâncesc din dinţi şi privesc încăperea întunecată şi rece. Mă ridic rapid în picioare, observând o bătrână ce stă pe un scaun.

Eu: Du-mă înapoi!

Seraphina: Nu pot ţine alegerea până dimineaţă. Alege acum.

Eu: Nu pot...

Seraphina: Alegi Pământul şi îţi sacrifici prietenii şi întreaga lume? Sau alegi Infernul şi păstrezi pacea, renunţând la sentimente?

        Îmi strâng puternic pumnii, simţind cum unghiile îmi intră în carne. Îmi închid ochii încercând să alung orice gând venit pe moment pentru a mă putea concentra. Simt cum ceva umed îmi gâdilă obrajii, inima parcă strângându-se. Inspir adânc, apoi las aerul să-mi părăsească zgomotos plămânii. Nu pot sacrifica fericirea altora.

Eu: Ce o să se întâmple dacă aleg Iadul?

Seraphina: O să-ţi scot la iveală adevărata putere. O să poţi da doar un singur ordin, iar când o să ajungem la palat o să-ţi recapeţi autoritatea.

Eu: Să facem asta...

Seraphina: Înţeleaptă alegere, alteţă.

        Înghit în sec în timp ce femeia se apropie de mine. Îmi închid strâns ochii, fiind atentă la zgomotul paşilor ce se apropie. În scurt timp simt cum degetele sale fac contact cu fruntea mea. Un fior rece îmi străbate corpul, iar pe fundal se aude vocea bătrânei ce fredonează o incantaţie.

Seraphina: A venit momentul să schimbi destinul lumii. Dacă vei rămâne lângă ei vei aduce distrugerea.

        După aceste cuvinte, câteva înţepături îşi fac apariţia pe diverse zone ale corpului. Icnesc silenţios şi simt cum corpul începe să mă gâdile. Îmi desprind lent pleoapele, nuanţa ciudată a ochilor fiind vie după mult timp în care nu a mai apărut. Câteva pene negre zboară în aer pe lângă noi, aterizând lent pe podea. Îmi mut lent privirea în spate şi dau peste o pereche de aripi negre. Degetele Seraphinei se desprind de fruntea mea, făcându-mă atentă din nou la mişcările ei. Simt un gol în stomac, nuanţa rubinie încercând să intimideze albastrul.

Seraphina: Ştii ce e de făcut. Totul depinde de tine acum.

        Dau afirmativ din cap, femeia punându-si cu grijă mâna pe umărul meu. Observ cum imaginea se schimbă, acum fiind din nou lângă ceilalţi. Luptele se opresc brusc, iar privirile cad pe mine. Îmi duc mâinile la piept şi le strâng uşor, respiraţia fiindu-mi foarte lentă.

Seraphina: Abbadon, ai încălcat atâtea reguli încât mi-e greu să le număr. De la asasinarea primului rege până la încercarea de a cuceri lumea.

Abbadon: Onorabilă conducatoare a guvernului, ce vă aduce în lumea muritorilor?

Seraphina: Asta as putea întreba şi eu despre tine, însă ştiu deja răspunsul.

        Rămân tăcută şi privesc în jurul meu. Abbadon strânge din dinţi, fiind vizibil iritat de apariţia femeii, iar ceilalţi demoni nu mai îndrăznesc să se mişte. Dacă avea atâta putere asupra lor, de ce m-a mai pus să aleg?

Seraphina: Lumea de Dincolo are nevoie de adevăratul moştenitor. Tu eşti doar un impostor pe care, din fericire pentru tine, Lucifer nu l-a eliminat.

Abbadon: Nu-mi poţi lua victoria!

        Câteva săgeţi de foc se apropie în viteză de mine. Îmi ridic rapid mâna, iar focul se evaporă de parcă n-ai fi fost acolo. Abbadon adoptă o expresie nervoasă, iar Ast se întoarce lent spre mine. Îmi muşc obrazul pe interior, încercând să nu îl privesc în ochi.

Abbadon: O să îi omor pe toţi înainte ca tu să poţi face ceva, Liana!

Eu: Greşeşti, Abbadon.

        Demonul îşi întinde mâna spre locul unde stă Ast, focul înconjurându-i rapid pe băiat. Tresar scurt, apoi îl privesc pe bărbat având o expresie neutră.

Abbadon: Toţi vor sfârşi la fel.

Eu: Alegi închisoarea castelului, sau Purgatoriul?

Abbadon: Nu îndrăzni să te crezi superioară în faţa mea!

        Focul îi înconjoară pe ceilalti, apoi flăcările se apropie rapid de ei. Mă rotesc cu tot corpul spre Abbadon, simţind cum palmele mă furnică.

Eu: Cu toţii în Purgatoriu! E un ordin!

        Tip cuvintele, iar un vânt puternic zboară în jurul meu, făcând demonii să dispară pe rând. Abbadon îmi aruncă o privire plină de ură, apoi dispare împreună cu ceilalţi. Respir neregulat şi încep să mă clatin uşor, focul dispărând lent din jurul celorlalţi. Îmi recapăt echilibrul şi privesc în jurul meu, dând peste privirea surprinsă a lui Ast.

Ast: Eşti bine?

Eu: Mai mult decât bine.

Ast: Liana, lasă joaca asta şi revino-ţi!

        Mă întorc pe călcâie, ignorându-i privirea, şi mă apropi de Seraphina. Bătrâna mă priveşte scurt înainte de a-şi arunca ochii în spatele meu. Aud cum câteva persoane se apropie, apoi se opresc lângă Ast. Îmi muşc buza inferioară puternic, însă nu mă întorc spre ei.

Celina: Liana, haide să terminăm petrecerea de final de an.

Eu: O puteţi termina fără mine.

Cel: Cum adică? Vi cu noi!

Eu: Mi-am recăpătat tronul. De ce aş mai rămâne pe Pământ?

Ken: Glumeşti cu noi? Ce te-a apucat aşa dintr-o dată?

Eu: Doar plecaţi până nu vă arunc şi pe voi în Purgatoriu.

Ast: N-ai face asta.

Eu: Provoacă-mă.

       Simt cum inima începe să mi se strângă, iar respiraţia să-mi devină greoaie. Seraphina rămâne tăcută, aşteptând să îmi termin discuţia.

Ast: Te provoc să îmi spui asta în faţă!

Eu: De ce?

Ast: Pentru că fugi cu desăvârşire de ceea ce simţi!

        Mă întorc pe calcaie şi îi privesc expresia supărată. Îmi ridic lent mâna, o fâşie neagră tăindu-i obrazul drept, lăsând o picătură de sânge să se prelingă lent. Expresia sa se transformă brusc în uimire, ceilalţi fiind la fel de surprinşi.

Eu: Pleacă, sau nu o să mă mai abţin.

        Le intorc spatele şi inspir adânc, încercând să-mi alung orice sentiment nedorit. Aud cum cineva se apropie şi oftez lung.

Eu: Opreşte-te acolo. Te-am avertizat... De acum nu o să mai ai voie să calci în Iad niciodată. Îţi ordon să rămâi pe Pământ pe vecie.

        Simt o înţepătură în zona inimii, iar Ast icneşte puternic în spatele meu. Seraphina îşi întinde mâna şi îmi prinde umărul, iar o lacrimă îmi scapă înainte ca imaginea să se schimbe. Ajungem într-o cameră imensă, în mijlocul ei fiind desenată o pentagramă şi nişte simboluri pe margine în număr de doisprezece.

Seraphina: Ai făcut ceea ce trebuie.

Eu: Adio iubire şi bun venit ură...

        Bătrâna se departează de mine şi bate uşor din palme. În câteva clipe, cele doisprezece simboluri sunt călcate de unsprezece persoane îmbrăcate în pelerine negre. Privesc pe rând persoanele prezente, observând feţe cunoscute şi necunoscute. Seraphina îmi face semn să mă apropii, iar eu mă conformez, calcând lent pe podeaua din marmură.

Danker: Ea este moştenitoarea? Mă aşteptam la ceva mai...

Lauren: La fel de nerespectuos chiar şi în faţa persoanei care îţi va da ordine.

        Privesc spre sursa zgomotului, dând peste un bărbat plictisit şi o femeie supărată de atitudinea celui de lângă ea. Seraphina îşi drege glasul, toţi cei prezenţi rămânând tăcuţi.

Seraphina: Aşează-te în mijloc. Îţi voi returna amintirile, însă va fi dureros.

        Trec pe lângă femeie fără a mai spune ceva apoi mă aşez în mijlocul simbolului imens. Îmi aranjez rochia neagră şi rămân tăcută, aşteptând mişcările celorlalţi. Seraphina se aşează pe singurul simbol rămas liber, apoi murmurele încep să colinde încăperea. Un vânt călduţ îmi mângâie corpul, făcându-mi părul să plutească uşor. Îmi închid ochii, atmosfera plăcută transformându-se în una dureroasă. Îmi aduc mâinile la piept şi le strâng puternic simţind cum corpul mi-e traversat de mii de ace. Icnesc puternic, înţepăturile devenind mai profunde şi mai adânci. Îmi muşc puternic buza inferioară, sângele făcându-şi apariţia o dată cu secvenţe din trecut. Imagini apar una după alta, o dată cu ele apărând și amintirile pierdute. Îmi las corpul în faţă, atingând cu fruntea podeaua şi simţind cum inima mă înţeapă. Tuşesc puternic şi simt gustul sângelui. Îmi strâng puternic pleoapele, câteva lacrimi scurgându-se pe faţa mea.

        Când murmurele se opresc, înţepăturile se evaporă uşor, uşor. Înghit în sec, gustul sărat fiind încă prezent. Îmi ridic cu greu capul de pe marmura rece şi privesc cum o persoană se apropie de mine, ţinând ceva în braţe.

Seraphina: De azi eşti conducătoarea de Vest.

        Cuvintele femeii colindă încăperea, fiind urmată de aclamări din partea celor prezenţi. Îmi ridic privirea şi o susţin pe cea a persoanei din faţa mea. În scurt timp, o coroană aurie este aşezată pe capul meu, aducând cu ea un sentiment cald şi plăcut. Mă ridic lent de pe jos, rochia mea neagră fiind înlocuită de una albă şi lungă. Braţele încep să mă gâdile, apărând și pe acestea un material alb şi fin.

Danker: Alteţă, tronul vă aşteaptă.

        Mă întorc lent spre sursa vocii, observând în spatele bărbatului un tron la care ajungeai prin urcarea câtorva trepte. Păşesc cu grijă până ajung afară din simboluri. Inspir adânc şi ating fiecare treaptă în parte până ajung în faţa tronului imens și rece. Mă întorc cu faţa spre cei prezenţi, apoi mă aşez pe materialul tare, simţind cum sufletul începe să-mi îngheţe. Cele doisprezece persoane se apleacă respectuos, ajungând în genunchi pe podea.

Seraphina: Trăiască moştenitoarea tronului lui Belzebut. Fie ca domnia ta să aduca pacea celor trei lumi...

=Sfârşitul Volumului II=

Îmi pare rău pentru aşteptare. Mi-a fost greu să mă  despart de personaje, chiar dacă ştiu că o să fie o continuare.