~Akyro povesteşte~

        Privesc spatele lui Akos în timp ce merg spre sala tronului. Nu ştiu încă dacă s-a prins că am jucat teatru, însă o să aflu curând. Îmi muşc buza şi îmi bag mâinile în buzunar mergând lejer. Într-un final ajungem, iar Akos îmi deschide uşa. Îmi închid ochii câteva secunde, apoi îi redeschid. Am mers de prea multe ori în această cameră. Privesc încăperea sumbră şi rece. Îmi mut privirea spre tronul din faţă. Îi arunc o înjurătura în gând tipului ce se află pe el. Mă aplec uşor şi formez o plecăciune. Văzând că nu se aude niciun sunet şi nicio voce nu îndrăzneşte să rupă liniştea, rămân în poziţia de respect. Îmi dau mintal capul de toţi pereţii abţinându-mă să nu dau foc covorului de sub mine. După un timp, Abbadon se mişcă de pe tron lovind cu piciorul podeaua. Inspir adânc, pregătindu-mă de ce este mai rău.

Abbadon: Unde ai fost?

Ak: În subsol, alteţă.

Abbadon: Nu mă minţii, Aka Manah!

       Tresar scurt şi îmi măresc ochii privind în continuare covorul. Dacă n-am fost în subsol, atunci unde? S-a prins de dublul rol?

Ak*îmi ridic privirea*: Înainte de a merge la fată, am fost pe pământ pentru a mă hrăni. Nu credeam că o să vă deranjeze.

       Demonul mă priveşte fix încercând să scoată mai mult de la mine. Să-mi fie frică de Abbadon sau de frate-miu? Îmi dau o palmă mintală şi îmi ţin privirea fixă cu a bărbatului.

Abbadon: Dacă te-ai hrănit, aşa cum spui tu, vreau să văd o demonstraţie.

       Uit să respir câteva clipe şi îl privesc surprins. Am dat de dracu. Îmi dreg vocea şi mă ridic de pe podea.

Ak: Alteţă, asta îmi spune că v-aţi pierdut încrederea în mine.

Abbadon: Doar mă asigur că încă îmi eşti loial. Ceva îmi spune că te cam joci cu răbdarea mea.

       Îmi muşc obrazul şi îi arunc câteva înjurături în gând, pe care cred că le-a auzit şi Ast fiindcă a început să mă înjure. Surâd şi îmi trec o mână prin păr. Demonstraţie. Mă întreb ce vrea să fac. Sigur o să fie ceva distractiv.

Ak: De acord. O să mă distrez.

       Abbadon se ridică de pe tron rânjind. Coboară micile trepte şi păşeşte până ajunge în dreptul meu. Îi susţin privirea fără vreun efort.

Abbadon: Urmează-mă.

       Inspir adânc şi îl privesc cum trece prin faţa mea cu o aură superioară. Îmi dau ochii peste cap şi îl urmez tăcut. Oriunde m-ar duce, trebuie să mă conformez.

~Liana povesteşte~

       Răsuflu uşurată şi mă ridic de pe podeaua rece a carcerei. Lerald mă priveşte uşor încruntat şi cu o tentă de îngrijorare. Îi prind privirea şi ne studiem reciproc timp de câteva clipe.

Lerald: V-a făcut ceva? Părea că...

Eu: Nu. Doar mimam.

       Băiatul răsuflă uşurat şi se rezeamă de uşă. Mă apropii câţiva paşi şi mă opresc la o distanţă potrivită.

Lerald: Mă întreb dacă şi Akos a crezut la fel.

Eu: Părea că ne văzuse înainte să o facem.

Lerald: O să fie totul bine. Akyro o să se descurce.

       Conversaţia noastră se schimbă în cele câteva minute în care am stat aproape, acum aflând lucruri unul despre celălalt. Părea mult mai de treabă faţă de prima dată când l-am întâlnit. După ce ne-am obişnuit unul cu celălalt, Lerald a renunţat la formalitate.

Lerald: Cândva poate o să îţi pot face un portret.

Eu: Îmi pare rău că nu ai reuşit să-ţi împlineşti visul.

Lerald: Să zicem că m-am obişnuit cu asta.

       Liniştea se lasă între noi fără a mai fii întreruptă câteva clipe. Oftatul băiatului o alungă şi mă face să-mi mut privirea spre el.

Lerald: Deci... Care e visul tău?

       Îmi desprind buzele pentru a vorbi, însă sunt oprită de sunetul paşilor. Tresar şi mă ridic de unde sunt aşezată. Lerald se depărtează şi închide silenţios uşa. Îmi muşc buza inferioară și mă îndepărtez de bucata de metal. În scurt timp paşii persoanelor se opresc. Inspir adânc simţind că ceva nu este bine.

Abbadon: Deschide uşa.

       Tresar la auzul vocii şi mă dau paşi buni în spate, lipindu-mă de zidul tare. Îmi muşc obrazul simţind cum inima mi-o ia la goană. Frica se instalează. Nu-mi place ce aud...

~Akyro povesteşte~

       Cobor în subsol unde se află carcerele. Îmi ronţăi buza inferioară gândindu-mă la diferite idei. Mă punea să mă distrez cu un prizonier? Perfect. Îl urmez fără să scot un sunet. Drumul ne apropie de camera Lianei. Înghit în sec şi îmi măresc ochii când ne oprim lângă uşa ce o ţine prizonieră pe fată. Mă aşteptam la orice, dar la asta nu. În scurt timp sunt trezit din visare de către vocea bărbatului.

Abbadon: Deschide uşa.

       Îmi pun privirea pe Lerald. În acea fracţiune de secundă îi observ ezitarea, însă se conformează ordinului. Uşa se deschide dezvăluind o fată speriată şi lipită de zidul camerei. Ne inspectează pe rând, iar privirea îi rămâne câteva clipe fixată pe a mea. Îi citeam frica şi confuzia, însă asta e puţin... Ce urmează este de zeci de ori mai groaznic decât vederea lui Abbadon. Îmi mut privirea pe demonul de lângă mine. Sincer, îşi merită numele pentru tot ce a facut şi va face în continuare. Îmi ridic o sprânceană mimând confuzia, desi ştiam perfect de ce sunt aici.

Abbadon: Vrei să-ţi demonstrezi loialitatea, nu?

Ak: Mă surprindeţi, alteţă. Credeam că o să mă duceţi la ceva scarbos de îmi va fii silă să-l ating.

Abbadon: Oh, nu. Vreau să vad asta. Distrează-mă.

       La naiba! Inspir adânc şi o privesc pe Liana. Îi susţin privirea fetei transmiţându-i fratelui meu încă de pe acum scuzele. "Ast, îmi pare rău..." În scurt timp primesc şi răspunsul lui ce este o serie de întrebări. "Ce vrei să spui? Akyro, ce faci acolo?"

Abbadon: Eziţi deja?

Ak: Niciodată. Aveam prea multe idei pentru a ma decide la una singură.

       Bărbatul îşi ia un scaun şi se aşează pentru a privi ceea ce urmează. Mă apropi de Liana şi aceasta tresare, apoi încearcă să se facă una cu peretele. La fiecare pas o văd cum înghite în sec şi mă imploră din priviri să rămân pe loc. Însă nu pot. Nu dacă voia să rămână vie. Nu dacă mai dorea să revadă pământul vreodată. Îmi lipesc mâna de zidul de care e lipită fata facând-o să tresară puternic. Mă întrebam dacă puteam comunica cu ea prin telepatie, însă mi-am dat seamă că nu am cum. Îi prind bărbia între degete şi îi rânjesc forţat. Oricât ne doream amândoi să se oprească tot, dorinţele nu ne erau ascultate de nimeni înafara de noi înşine. Fără să îi mai arat lui Abbadon ezitările mele, îi cuprind fetei buzele într-un sărut forţat. Primele secunde nu se mişcă, fiind mult prea speriată şi confuză. Mă lipesc de corpul ei adâncind sărutul şi abia atunci Liana reacţionează. Se zbate şi mă împinge, însă ce nu ştie ea este că tot ce face e în zadar. Îi prind mâinile şi i le aşez deasupra capului imobilizându-le cu o mână. Rup sărutul care, de fapt, este mai mult o apăsare de buze fiindcă nu îndrăznesc să fac mai mult. Îl aud pe demon cum râde în spatele meu. Îmi muşc obrazul şi îmi folosesc şi mână liberă. O aşez cu grijă pe talia fetei şi mi-o strecor pe sub bluza ruptă şi murdară ce o are pe ea. Liana tresare când mână mea rece face contact cu pielea ei. O privesc fix încercând să îmi iau curaj de continuare, dar este mai rău. Ochii mei dau de ai ei ce sunt plini de lacrimi gata să cadă. Ce faceam? Îmi opresc mână brusc şi o eliberez. Fata cade pe podeaua tare tremurând şi încercând să nu dea drumul lacrimilor.

Ak: Tsk...

Abbadon: Te-ai înmuiat, Akyro.

Ak: De fapt mă plictiseşte fata. Dacă ştiam că e aşa o plângăcioasă îmi luam zi liberă.

Abbadon: Parcă spuneai să avem grijă la ea, acum te contrazici?

       Deşi sunt cu spatele la el îi pot simţi rânjetul victorios. Are cuvintele la el şi loveşte bine. Îmi pun privirea lent pe Liana. Aceasta stă pe jos privindu-l pe Abbadon cu dispreţ. Trebuie să continui jocul. Oftez enervat şi o lovesc cu piciorul, facând-o să se trântească pe podea. Mă apropii mai mult şi îmi aşez talpa adidasului pe obrazul ei având grijă să nu apăs prea tare.

Abbadon: Voiam să întreb unde este generalul Akyro, dar iată-l.

Ak: Nu aţi prea asiatat la torturile mele. Credeam că ştiţi ca eu îmi savurez prada.

       Savurez pe naiba. Încerc să trag de timp până se plictiseşte să mă mai privească. "Îmi pare rău." Ochii mei fac contact cu ai ei şi observ confuzia din ei. Mă încrunt şi mă aplec pentru a-i apuca părul. "Mă auzi?" Îi prind părul în mână şi o forţez să se ridice. Înainte de a apuca să fac vreo mişcare, fata îmi răspunde la întrebare printr-o mişcare scurtă a capului. "Atunci prefă-te că te doare. Ţipă." Zis şi făcut. O trag uşor de păr, dar Liana începe să ţipe de parcă o doare enorm. Rânjesc şi o lipesc cu capul de perete având grijă să nu lovesc foarte tare, dar să pară o lovitură bună. Fata icneşte şi îmi prinde mână încercând să mă îndepărteze. În sfârşit a intrat în joc.
       În scurt timp îl aud pe Ast cum mă înjură şi îmi distrage atenţia. "Akyro, dacă faci ceva jur că te omor. Cum adică să ţip!? Ce dracu faci acolo?" Oftez şi îmi depărtez gândurile. Fără să-mi dau seama o lovesc pe Liana puternic, trântind-o de celălalt perete. Fata tuşeşte şi ocheşte încercând să se ridice.

Liana: Să vă ia naiba... pe toţi!

Abbadon: În sfârşit îţi aud vocea. Credeam că ai rămas fără.

Liana: Fii sigur că vocea mea o să fie singurul lucru auzit într-o bună zi.

       Îmi venea să râd şi să o aprob, dar rămân într-o expresie serioasă. Avea curaj, dar... Abbadon apare în faţa ei şi o loveşte puternic. Îmi muşc obrazul încercând să evit imaginea. Liana trece prin peretele carcerei şi ajunge în camera altui prizonier. O aud cum icneşte de durere şi încearcă să se ridice. Fac un pas în faţă, dar sunt oprit de mâna lui Abbadon ce îmi spune să stau pe loc. "La naiba, Ast." Răspunsul fratelui meu vine rapid, semn că ne conectam mai bine telepatia. "Fii sigur că o să te ia naiba! Ce ai făcut? Akyro, simt ceva ce nu ar trebui să simt. Ce face Liana?" La naiba a suta oară pe ziua de azi! De ce trebuiau ei să fie legaţi din trecut?
       Îmi strâng pumnii pe lângă corp şi îmi calmez starea. Privesc spre cei doi şi observ o Liana plină de sânge ce respiră scadent şi un Abbadon ce rânjeşte satisfăcut. Mă strâmb şi mă apropii deşi ordinul fusese de a rămâne pe loc.

Abbadon: Asta voiam să văd şi la tine. De ce ezitai?

Ak: Are corp de om. Dacă mă dezlănţuiam nu mai primeam informaţii. Morţii nu vorbesc.

Abbafon *rânjeşte*: Se pare că m-am înşelat. Tu nu mă trădezi.

Ak*pufnesc*: Dacă aş fi făcut-o credeţi că mai eram pe aici?

       Demonul rânjeşte mulţumit şi îşi aranjează costumul. "Îmi vine să borăsc." Deşi Liana este pe jos, schiţează un mic zâmbet când îmi aude vocea. Ast se face şi el auzit cu o noua înjurătura şi ameninţare. "Zi-mi un motiv pentru care nu aş veni să te omor!"

Abbadon: Am terminat aici. Mutaţi-o în altă carceră. *se întoarce spre mine* Tu ai treaba pe pământ. Adu-mi veşti despre planul lui Lauren.

Ak*rânjesc*: Desigur, lordul meu.

       Îmi arunc o privire spre Liana. Aceasta încearcă să oprească sângerarea rănilor. "Mă întorc. Ai grijă." Fata îşi ridică privirea şi îmi aprobă scurt, mimând apoi că pică pe podeaua tare. Am învăţat-o bine. Observ că Abbadon se întoarce spre mine şi îi prind privirea.

Abbadon: Nu ai plecat?

Ak: Credeam că mai aveţi ceva de adăugat.

Abbadon: Adu-mi şi ceva cu care să mă distrez.

       Îmi ridic o sprânceană şi scot de la demon un oftat. Rânjesc şi dau din umeri. Privirile ni se intersectează şi devenim amândoi serioşi. Dispar din câmpul său vizual înainte să-mi mai adreseze alte întrebări. Probabil crede că am să plec pe pământ, însă cine îl ascultă?
       Apar în camera unde mă invocase Ast. Privesc încăperea şi mă feresc de un cuţit ce tocmai îmi zboară pe lângă urechea stângă. Clipesc des şi mă întorc robotic spre sursa de unde apăruse cuţitul. În scurt timp dau de faţa fratelui meu.

Ast: Eşti un demon mort!

Ak: Uşooor! Am avut treabă.

       Ast se enervează mai rău, însă e oprit din a face o prostie de către Karen. Verra apare în cameră şi mă inspectează precaută.

Ak: O să fiu prajit, dar aproape am fost descoperit. Ar trebui să vă fac vizite mai rar.

Ast: De aia vorbeai tu fără sens?

Ak: Vorbeam cu Liana şi tu te băgai.

Ast: Ah, cu Liana. Stai! Pe ea o puneai să ţipe? Tu eşti cretin!?

       Fără să apuc să reacţionez apare în faţa mea şi mă prinde de gulerul cămăşii, strângându-mă puternic. Îi prind mâinile şi îl privesc fix.

Ak: A trebuit să mă joc.

Ast*strânge din dinţi*: Ce i-ai făcut?

       Îmi eliberează cămaşa şi se dă câţiva paşi în spate, calmându-se. Ceva se schimbase. Ast respiră scadent şi se sprijină de peretele camerei. Îşi lipeşte palma de frunte, apoi se rezemă cu spatele de suprafaţa tare. Îşi închide ochii icnind şi punându-şi o mână în zona inimii. Îmi ridic sprâncenele şi mă apropii rapid, apoi îi prind umerii şi îl scutur puţin.

Ak: Ast, asta e cumva ce ai simţit când vorbeam?

Ast: Ceva asemănător, dar cu mult mai uşor.

       Mă depărtez şi încep să râd isteric. Ceilalţi mă privesc confuzi şi uşor speriaţi. Îmi trec mână prin păr căzând în genunchi.

Verra: Asta e legătura dintre ei. Fiecare simţind durerea altuia.

Ast: Vrei să apui că Liana e torturată iar?

Ak: Abbadon se joacă cu noi. M-a pus să îl distrez doar ca să îşi bată joc. Să-l ia naiba!

Karen: Trebuie să o salvăm.

       Îmi mut privirea de la unul la altul aşteptând să îşi schimbe expresiile, dar acestea nu se schimbă. Îmi muşc obrazul şi mă aşez mai bine pe podea.

Ast: Unde te-a trimis Abbadon?

       Vocea sa este stinsă şi abia dacă îi aud cuvintele. Îmi ridic privirea spre a sa, dând peste una obosită.

Ak: Pământ.

Ast: Du-te. Profită de ocazie şi viziteaz-o pe Shiro. Sigur îşi face griji.

       Îmi las capul într-o parte confuz. Acum îi pare rău de mine? Ce păţise? Mă încrunt, însă Ast îşi mută privirea.
Verra: Are dreptate. Trebuie să-l asculţi pe Abbadon.

Ak: De parcă aş avea de ales... Trebuia să mă ucizi, Ast! Nu-mi pot scoate imaginea cu ea plângând.

       Observ cum băiatul tresare şi mă priveşte surprins. În scurt timp surprinderea se transformă în furie şi sunt lovit de pumnul său. Ajung pe jos datorită impactului puternic. Clipesc des fiind uşor surprins de viteza sa, apoi revin la poziţia iniţială.

Ast: Ce ai făcut!? *accentuează fiecare cuvânt*

Ak: Ce mi s-a ordonat...

       Ast strânge din dinţi şi se abţine cu greu de la o altă scenă. În locul lui dădeam foc la casă. Mă ridic de pe podea vrând să le mai spun întâmplările de azi, dar sunt oprint de o uşa ce se trânteşte cu putere. Ne întoarcem privirile spre sursa zgomotului şi dăm peste o pereche neaşteptată în acest moment.
       Celina intră în cameră şi ne priveşte încruntată. Ken păşeşte înăuntru având o expresie serioasă, însă, când ne vede, adoptă expresia fetei de lângă el.

Cel: Sunteţi morţi! Cum puteţi să leneviţi când Liana e lângă Abbadon!?

       Fac schimb de priviri cu fiecare, dându-mi seama că nimeni nu ştia de unde aflaseră ei. Ast se sprijină de perete respirând neregulat t şi icnind. Îmi muşc buza gândindu-mă la ce putea păţi Liana în acest moment.

Ken: Ce-i cu feţele astea? Credeaţi că plecaţi să o salvaţi fără noi? Ştim tot.

Cel: Avem de discutat rapid.

Ast: Akyro, te ţin la curent cu noutăţile. Tu oricum te grăbeşti.

Ak: Un mod subtil de a spune: "Cară-te până nu mă răzgândesc şi te omor".

Ast: Ia-l şi aşa. Ne vedem.

       Aprob din cap şi batem palma. Nu ştiu dacă mi s-a părut mie, dar părea mai apropiat. Să îşi recâştige încrederea? Neah. Dispar din cameră lor fără sa mai aştept alte comentarii. Am nevoie de Shiro şi încă foarte mult. Ea mă linişteşte. Oftez si apar cu greu in apartamentul de pe pământ. Cu toate că pot face asta, nu o pot stăpâni la fel de bine ca Ast. Privesc camera dând peste o roşcată adormită pe canapea. Zâmbesc scurt, apoi îmi las privirea pierdută. Lupta trebuie să înceapă.

=Sfârşitul capitolului 24=

Gata. Sper că v-a plăcut capitolul ;-;

Pe data viitoare! ❤✌