~Lectură plăcută~

~Ast povesteşte~

       Zilele trec mult prea repede încât ajunul Anului Nou ne bătea la uşă. Sau poate doar Travis. Bubuiturile din uşa băii sunt din ce în ce mai puternice. Oftez şi încerc să ignor. Îmi place să-l enervez.

Travis: Dacă nu ieşi, intru cu drujba!

       Îmi dau ochii peste cap enervat,  iar bătăile în uşă continuă. Pufnesc scurt şi-mi trec o mână prin părul ud, apoi opresc apa.

Travis: Ce mama naibii faci în baie? Deschide o dată! Fac pe mine!

Ast: Mai există o baie!

Travis: E ocupată de mama! Ieşi dracu' afară!

Ast: Ai ghivece în casă. Udă florile!

       Oftez şi ies din cabina de duş, punându-mi un prosop în jurul taliei, apoi îmi iau un alt prosop şi mi-l pun pe păr. După câteva secunde, în care l-am făcut pe Travis mai nervos, deschid uşa. Acesta intră rapid în baie, apoi mă aruncă afară. Clipesc des şi mă trezesc cu uşa închisă în faţa mea. Pufnesc şi merg în cameră să mă îmbrac. Eram pe punctul de a deschide uşa camerei când un ţipăt scurt mă face să tresar. Îmi ridic privirea şi dau peste o Liana uşor îmbujorată şi cu o expresie surprinsă.

Liana: P-Pune naiba ceva pe tine!

Ast*oftez*: Asta aveam de gând, dar fratele tău m-a scos din baie.

       Fata trece pe lângă mine mormăind, apoi coboară scările grăbită. Întru în cameră şi mă pregătesc pentru ziua lungă.

       Ies din cameră îmbrăcat într-o bluză vişinie, subţire, blugi negri cu câteva tãieturi şi un păr uşor ciufulit. Îmi dreg glasul simţind o uşoară usturime în gât. Tuşesc scurt, apoi cobor scările. Ajung la parter şi inspectez zona rapid. Nimeni în living. Tatal Lianei e plecat în oraş, iar Travis în treburile lui. Înghit şi îmi simt gâtul arzând, apoi mă încrunt şi merg în bucătărie. Deschid uşa, ce era întredeschisă, şi intru. Mama Lianei este la masă căutând ceva într-o carte. În scurt timp îşi ridică privirea şi îmi zâmbeşte. Îi răspund la zâmbet şi păşesc spre Liana. Aceasta e cu spalele, spălând vase. Mă apropii lent şi îi cuprind talia în braţe, iar Liana îmi tresare în braţe şi se întoarce spre mine. Se încruntă, dar eu îi zâmbesc jucăuş. În câteva clipe sunt lovit cu spumă. Îmi ridic o sprânceană şi îmi şterg spuma de pe obraz. Liana rânjeşte victorios şi se întoarce cu totul spre mine.

Liana: Nu mă mai lua prin surprindere.

Ast: Nu promit nimic.*tuşesc scurt*

       Vocea îmi iese mult prea răguşită şi asta e ciudat. Înghit în sec simţind iar arsura din gât. Ce naiba? Liana mă priveşte uşor ingrijorata, însă îi zâmbesc scurt, apoi casc.

Liana: Eşti ok?

Ast: Da. Cred că merg să văd cum mai e casa.

       Fără să mai ascult ce are de zis, dispar din raza sa vizuală. Îmi deschid ochii, acum fiind în casa mea. Îmi amintesc că mama aranjase casa asta pentru mine fără ca tata să ştie ceva. Privesc încăperea uşor întunecată şi rece. Încă nu se restabiliseră contractele, însă nu mă deranja. Îmi place prea mult în casa Lianei. Părinţii ei sunt prietenoşi şi săritori. Sunt minunaţi.
       Păşesc spre geam privind stratul de zăpadă. Zilele acestea a nins lent cu mici pauze. Strănut brusc şi un fior rece îmi străbate corpul. Îmi ridic confuz o sprânceană, privindu-mi reflexia din geam.

Ast: Ok, asta e ciudat. Stai... Să vorbeşti singur e şi mai ciudat!

       Pufnesc amuzat şi îmi trec mâna prin păr, aranjându-l. Totul e ca nou cu toate că a ars aproape jumătate din casă. Ken a avut grijă să fie reconstruită. Nu ştiu de unde a scos banii, dar asta nu mai contează. Arunc o ultimă privire camerei, apoi revin lângă Liana. O ating pe umăr şi aceasta tresare scapând o farfurie pe jos. Se întoarce uşor speriată, apoi se încruntă.

Liana: Eşti nebun!?

Ast*îmi ridic umerii*: Ai mai întrebat asta. Răspunsul e acelaşi.

       Fata oftează şi se apleacă pentru a strânge cioburile. Mă las pe vine lângă ea şi o ajut.

Liana: O să te pun să cumperi o altă farfurie.

Ast: Se rezolvă. Cumpăr un set?

       Liana surâde şi din neatenţie se taie într-o bucată de farfurie. Îşi ridică degetul şi priveşte cum sângele i se scurge uşor. Îmi muşc buza amintindu-mi că nu ar fi trebuit să privesc asta. Înghit în sec dând peste o durere de gât şi încerc să-mi mut privirea. Sângele începe să-mi ardă şi asta nu e bine. Când m-am hrănit ultima dată? Îmi muşc buza mai tare simţind că ochii își schimbaseră culoarea. Instinctul preia controlul.

Liana: Ţi-e foame?

Ast: Hah... Nu chiar.

Liana: Ochii tăi spun altceva.

       Privesc podeaua încercând să-mi ascund nuanţa rubinie, apoi tuşesc scurt, simţind o mică arsură. Asta nu poate fi de la foame.

Liana: Ast, irosesc sânge...

Ast*îmi ridic privirea uşor confuz*: Vrei să...?

       Fata pufneşte enervată şi îşi priveste degetul. Îmi întind mâna până lângă a ei, apoi mă opresc. Să continui? Pot trece peste instinct. Cred.

Nu. Nu pot.

       Îi prind mâna lent şi o trag spre mine, iar Liana nu se împotriveşte şi îşi lasă mâna moale. Îi aduc degetul la buze şi i-l sărut scurt, apoi îmi trec limba peste buze gustând sângele dulce. Mereu avea un gust unic faţa de alt sânge. Asta sună atât de ciudat, Ast!
       O privesc printre gene încercând să văd un refuz, însă dau peste o privire curioasă. De parcă e fascinată de tot ce se află în faţa ei. De parcă ea e omul de ştiinţă iar eu sunt experimentul. Suflu uşor pe tăietura nu prea adâncă, apoi cobor cu limba pentru a şterge tot sângele scurs. Mă întorc la rană şi o sărut scurt, tăietura dispărând lent. Nu mai este un om normal. Puterile ei au fost desigilate şi acum e un demon într-un corp de om. Deşi acesta e doar un recipient pe care îl putea schimba, sau nu. Îi prind mai bine mâna şi i-o sărut lung. Simt cum Liana tresare când buzele mele îi ating pielea, însă nu-şi retrage mâna. Rânjesc scurt şi ii prind în joacă pielea între dinţi.

Liana: Hei, asta nu ţi-am dat voie!

Ast: M-am servit singur.

       Liana îşi retrage mâna şi se ridică supărată. Adun ultimele bucăţi rămase din farfurie şi le arunc la coş.

Marry: Deci atât? Doar pentru asta am filmat?

Liana: Mamă! Stai... Ai filmat!?

Marry: Mă gândeam că vine o parte mai... Nu ştiu. Păcat totuşi.

       Îi arunc o privire Lianei şi observ că orajii îi devin roşii. Se încruntă la mine, apoi părăseşte camera. Femeia surâde şi mă priveşte zâmbind. E mult prea amabila, dar nu-mi displace. Îmi aminteşte de Natasha. Strănut brusc, apoi tuşesc. Ce naiba e cu corpul meu? Femeia se apropie şi mă priveşte uşor îngrijorată.

Marry: Ai răcit?

Ast: Să răcesc? Nu cred. N-am mai făcut-o de ani buni.

Marry: Ai grijă.

       O las pe femeie să-şi vadă de treburile din bucătărie, acelea fiind: o nouă reţetă de prăjituri. Închid ușa în urma mea şi urc pe scări, iar când ajung pe la jumătate, ameţeala apare brusc. Mă lipesc de perete şi îmi închid ochii încercând să-mi revin. Aud cum uşa de la intrare se deschide, apoi se închide rapid. Îmi deschid ochii privind persoana ce a intrat, observând cum Travis îşi freacă mâinile încercând să le încălzească. În scurt timp face contact cu privirea mea, însă nu se încruntă ca de obicei.

Travis: Bună sincronizare!

Ast: Hă? *îmi ridic o sprânceană*

Travis: Ia-ţi ceva pe tine. Mergem în oraş.

Ast: Hă!? Ce te face să crezi că merg cu tine?

Travis: Te iau cu forta. Avem de cumpărat mâncare, iar singur nu le car pe toate! Fii şi tu util în casa asta!

       Mormai enervat şi urc în cameră punându-mi o geacă pe mine. Cobor încă mormăind şi trec pe lângă el aruncându-i o privire urâtă. Travis rânjeşte brusc, apoi îşi scoate cheile de la maşină.

Grozav. Eu de ce n-am permis?

Îţi spun eu Ast! Fiindcă eşti un prost şi n-ai avut timp de asta. O să mori fără să conduci!

Ah... Merci conştiinţă.

       Păşesc lent până în garaj. Travis urcă în maşină făcându-mi semn să-l urmez. Mă încrunt şi oftez. Cred că a merge pe jos e o idee mai bună.

Travis: Urcă azi, sau te calc cu maşina!

       Pufnesc şi urc în maşină. Travis îmi aruncă o privire scurtă, apoi e atent la scos maşina din garaj.

Ast: Ştii că erai mort dacă mă călcâi şi nu de mine.

Travis: Mort e puţin spus. Îmi tăia fiecare membru în parte, apoi mă punea să-l mănânc. Şi să nu mai spun că îmi punea pe fundal "Boku no Pico"!

Ast: Boku no... Ce?

Travis: Nu vrei să ştii!

       Îmi ridic o sprânceană amuzat, apoi îmi pun centura. Ştiu că Liana e nebună la nervi, dar, totuşi, asta e cam exagerat. Cred. N-am sa risc.

       Liniştea din maşină este prea enervantă. Îmi întind mâna spre radiou, dar mă opresc datorită vocii lui Travis.

Travis: Nu.

Ast: Dar--

Travis: Nu!

Ast: Dude, e prea lin--

Travis: Am zis nu!

       Îmi dau ochii peste cap şi mă aşez mai bine pe scaun. Travis oftează şi mă priveşte scurt înainte să parcheze maşina. Spre norocul meu nu mai trebuia să ascult liniştea. Ies din maşină şi un vânt rece mă întâmpină. Corpul îmi tremură brusc, apoi tuşesc scurt.

Travis: Răceală?

Ast: Nu. Eu nu răcesc, cumnate!

Travis: Ai spus ceva? Scuze, nu vorbesc cu străinii.

Ast: Parcă am ceva cuie prin buzunare. Numai bune de spart cauciucuri!

Travis: De ce umbli cu cuie în buzunare?

Ast: Să par mai greu! Dă?

       Travis rămâne un timp într-o postură ganditoare, apoi se dă bătut. În scurt timp intrăm în supermarket. Ne uităm printre rafturi, apoi băiatul scoate o listă.

Ast: Ce luăm, mami?

Travis: Carne tocată, frişcă, mazăre... Ce dracu' e asta?

Ast*mă apropii şi privesc foaia plină cu lucruri *: Sper că ai bani destui.

Travis: Deci salariul meu se duce pe mâncare?

Ast: Mai bine decât pe reviste pron--

Travis: Taci sau te bag cu capul în raftul cu pufuleţi!

Ast: Dacă sunt cu surprize, vreau!

Travis: Nu te plictiseşti niciodată să mă enervezi?

Ast: Sunt un cumnat minunat!

Travis: Du-te dracu'!

Ast: Cumpăr eu ceva de băut?

Travis: Aşa mai merge!

       Surâd şi împrumut un coş pentru cumpărături. Măcar atât să conduc şi eu. Un coş. Ce viaţă mai e şi asta? Oftez pentru mine şi îl urmez pe cel cu lista.

       După multe învârteli prin supermarket, cosul este plin. Mă tot întrebam ce fac cu atâta mâncare, dar am renunţat la a pune în practică acest gând. Lista se golise în sfarsit. Acum mai erau trei lucruri de cumpărat.

Travis: Ciocolată pentru Liana, lămâi pentru nu ştiu ce, prezerva--- Ce...? Stai, ce!?

Ast: Dă-mi să văd! *îi fur lista* Mor!

       Încep să râd, dar îmi revin când Travis mă fulgeră cu privirea. Înghit în sec ignorând mica durere. Travis îmi ia lista şi o aruncă în buzunar.

Travis: Tata... Nu-i cumpăr nimic!

Ast: Hai, mă!

Travis: Cumpără-i tu!

Ast: S-a făcut.

Travis: Stai! Cred că era o glumă. Lăsăm asta pentru altă dată. Hai să luăm celelalte două lucruri şi să plătim.

Ast: Să plăteşti.

       Într-un final am terminat de cărat bagajele la maşină. Gâtul îmi arde mult mai tare şi mă doare când respir. Înghit în sec, dar asta este o idee proastă. Durerea devine mai mare, fiind urmată de o arsură groaznică.

Travis: Şi ăsta e ultimul. Hai în maşină.

       Îmi desprind buzele, dar nu pot vorbi. Le închid la loc punându-mi o mâna pe gât. Ce naiba? Nu pot rămâne fără voce. Deschid uşa maşinii şi mă aşez pe scaun fără să scot vreun sunet. Tuşesc brusc, simţind că mi se rupe gâtul, apoi îmi las capul pe spate încercând să respir desi asta mă doare. Pleoapele îmi devin grele, acest lucru nu prea părând a fi bine.

Travis: Eşti ok?

       Îl privesc scurt, apoi icnesc când iau o gură prea mare de aer. Travis se încruntă şi parchează maşina în faţa casei. Nu sesizasem că eram aşa aproape de casa, dar nu-mi mai păsa.

Ast: Da. Sunt ok.

       Vocea îmi e mult prea răguşită faţă de cea normală. Ies din maşină şi îmi plimb ochii încercând să alung ameţeala, dar nu ajută.

Travis: Ast, serios, nu pari a fi bine.

       Mă încrunt şi mă desprind de maşină, apoi îl ajut să care câteva bagaje în casă. Doamna Marry ne întâmpină şi ne ajută, apoi le aşezăm pe masa din bucătărie.

Travis: Cred că mai sunt câteva.

Marry: Le poţi aduce tu.

Travis: Imed-- *îi sună telefonul* Se pare că Ast le va aduce. *surâde şi răspunde la telefon*

       Îmi dau ochii peste cap şi îl privesc încruntat. Travis îmi aruncă cheile de la maşină şi pleacă vorbind în şoaptă.

Ast: Merg acum să le iau.

       Ies din bucătărie şi alerg până în faţa maşinii, apoi iau bagajele rămase şi încui maşina. Mă întorc pe călcâie şi alerg în casă. Proastă alegere. În scurt timp îmi simt corpul greu şi încep să mă clatin. Las plasele pe podea şi încep să tuşesc zgomotos, apoi icnesc datorită durerii de gât. Nu. Nu pot răci. Imaginea îmi fuge şi mă aşez cu greu pe podea încercând să-mi revin.

Marry: Asy, ce s-a întâmplat?

       Îmi desprind buzele pentru a-i vorbi, însă tot ce iasă este o altă tuse. Femeia se apropie şi îşi aşează mâna pe fruntea mea, apoi şi-o retrage rapid. O privesc confuz aşteptând să spună ceva.

Marry: La naiba! Arzi!

       Pufnesc amuzat. Ard? Să fie de bine, sau de rău? Îmi simt corpul din ce în ce mai greu şi mă las pe spate, stând întins pe podea. Clar nu mă mai ridic de aici.

Marry: Travis, vino aici.

       Îi aud paşii băiatului, dar nu mă complic să-mi mişc corpul. Acesta se apropie mai mult, acum privindu-mă de sus. Îmi dau ochii peste cap când îi observ rânjetul.

Travis: "Eu nu răcesc." Sigur! Te cred.

       Strâng din dinţi şi mă ridic în şezut cu greu, iar Travis îmi întinde mâna. Îl privesc scurt, apoi îi prind mâna pentru a mă ridica. Ajung înapoi pe picioare. Femeia mă priveste îngrijorată, apoi îşi ia telefonul apelând pe cineva. Travis îşi dă ochi peste cap şi se îndepărtează. Câţiva paşi se aud pe scări şi îmi ridic privirea înceţoşată dând peste silueta Lianei. Aceasta se apropie încet având o expresie îngrijorată.

Liana: Ast, ce ai? Nu arăţi deloc bine!

Travis: Cineva ce te cunoaşte prea bine.

       Pufnesc scurt şi încet. Imaginea devine mai înceţoşată şi simt cum picioarele vor să mă lase. Tuşesc de câteva ori, apoi totul devine negru. La naiba.

~ ~ ~

?: Ast, eşti treaz?

       Mormăi plictisit şi îmi desprind pleoapele grele. Clipesc de câteva ori, iar imaginea devine clară, ochii obişnuindu-se cu lumina palidă. Privesc scurt camera şi dau peste privirea caldă şi îngrijorată a mamei. Ochii săi turcoaz strălucesc grijulii şi mă privesc aşteptând să-i vorbesc. Parul ei este de aceeaşi culoare ca al meu- un alb pur, dar frumos. Însă, acum este ciufulit şi nearanjat. Îi privesc încă puţin chipul obosit, apoi mă ridic cu greu în şezut.

Mama: Încă ai febră. *îşi aşează mâna pe fruntea mea, punându-mă înapoi pe pat* Ar trebui să te odihneşti.

Ast: Vreau să ies afară...

Mama: O să ieşi când îţi revi. Tu nu trebuie să răceşti niciodată. M-ai speriat enorm. Ai dormit aproape două zile, iar febra nu-ţi scadea si....

       O privesc printre gene încercând să ascult ce spune, dar imaginea se evaporă lent. Nu. Vreau să o mai văd o dată! Mamă...

~ ~ ~

Ast: Mamă...

       Privesc camera Lianei amintindu-mi ce s-a întâmplat înainte să pic pe podeaua tare. Corpul îmi arde şi simt că mă sufoc. Dacă sunt racit nu e de bine. Îmi las capul într-o parte simţind cum pică un prosop de pe frunte ce se uscase din vina căldurii corporale. Clipesc lent, apoi privesc persoana ce stă pe marginea palului dormind. Zâmbesc şi îmi aşez mâna peste mâna ei rece. Sau aşa mi se părea mie. Febra nu mă lasă să am o temperatură normală ca a ei. Îmi mut privirea spre fereastră şi observ că e întuneric. Trebuie sa-mi revin. Îmi închid ochii uşor, lăsându-mă pradă somnului.

=Sfârşitul capitolului 13=

Sper că v-a plăcut capitolul.