A trecut aproape un an de la moartea fratelui meu. Ar trebui să mă simt prost fiindcă l-am ucis? Neah. Oricum nu sunt sigur daca e mort sau nu. Nici n-o să-l caut. Acum sunt ocupat cu cineva.

       Mă trezesc cu un pahar de apa în faţă, apoi îmi ridic privirea spre persoana ce a îndrăznit. Shiro mă priveşte rânjind triumfător. Îmi trec mână prin păr şi oftez, apoi mă ridic brusc, făcând fata să tresară. O apuc de talie şi o apropi de mine, lipindu-ne corpurile.

Ak: Vrei să mă răzbun?

Shiro: Î-Încetează! *îmi evită privirea*

Ak: Încăpăţânată mică!

       Mă aplec şi o ridic în braţe, facând-o să chicotească. Atât de mult timp petrecut pe pământ cu ea. Aş putea sta veşnic în compania ei, dar...
       O aşez pe masă, iar acum suntem la aceeaşi înălţime. Ne privim în ochi, spunându-ne poveşti frumoase, apoi îmi aşez o mână pe obrazul ei şi pe cealalaltă o las pe talia subţire. Ochii săi verzi tremură în lumină. Ştiu că o să-mi iau o palmă după asta, dar nu-mi pasă. O privesc printre gene şi îmi lipesc fruntea de a sa, iar fata mă priveşte tot mai confuză. Îmi strecor mâna prin părul ei şi îmi aşez cu grijă buzele peste ale sale. Roşcata tresare la atingerile buzelor, însă nu se retrage. Moment perfect ca să continui ce am în cap. Îmi lipesc mai bine buzele de ale sale şi i le frământ lent, apoi simt cum mâinile fetei încep să-mi strângă tricoul mai mult. O apropi mai bine de pieptul meu şi continui să-i inspectez buzele moi. Vreau să continui să inspectez şi alte locuri. Însă, telefonul ne opreşte. Mârâi nervos şi mă depărtez, apoi o privesc pe roşcată şi dau de o faţă foarte roşie. Este aproape la fel de roşie precum părul. E de bine sau? Ignor telefonul care îmi vibrează în buzunar şi îmi aşez palma pe fruntea fetei.

Ak: Ai febră?

Shiro: E vina ta!

Ak: Ce-am făcut?

Shiro: Nu mai contează!

       Fata coboară de pe masă, fiind foarte roşie, apoi se îndepărtează şi iese din bucătăria apartamentului. Cumpărasem cu mult timp în urmă apartamentul acesta din banii tatei. Ah, o sa ma ucida cand o sa afle asta. O privesc confuz pe fata cum se depărtează. În scurt timp se opreşte şi se întoarce cu faţa spre mine.

Shiro: Răspunde...

       Oftez zgomotos şi scot telefonul din buzunar. Deschid geamul cu doar o ridicare de mână, apoi arunc telefonul ştiind deja cine mă sună.

Ak: La ce să răspund?

Shiro: Eşti imposibil.

Ak: Probabil.

* * * * *

       Stau plictisit în living şi schimb canalele unul după altul. Până şi canapeaua devenise incomodă din vina plictiselii. Aş merge să mă joc cu sufletele, dar cineva mă ţine în casă. Pufnesc supărat şi continui să apăs pe telecomandă până când aceasta îmi dispare din mână. Privesc confuz roşcata ce este aşezată lângă mine.

Shiro: Dacă te plictiseşti du-te să dormi.

Ak: Demonii nu au nevoie de somn.

Shiro: Şi seara trecută de ce sforăiai? Hm?

Ak: Sărim peste!

       Mă ridic de pe canapea şi mă întind plictisit, apoi mă întorc lent spre roşcată, amintindu-mi un mic detaliu important.

Ak: Nu mi-ai spus până acum, dar mi-am dat seama de ceva. Părinţii tăi te-au alungat de acasă?

       Fata tresare şi îmi evită privirea, apoi înghite în sec şi îşi lasă ochii să privească în gol. Tocmai am atins un punct sensibil? Mă aşez lângă ea şi îmi pun mâna pe umărul acesteia.

Ak: Scuze. Nu trebuia să spun nimic.

Shiro: E vina mea. Trebuia să-ţi fii spus până acum...

       Mă încrunt şi o ciufulesc. Aceasta ia o pernă, ce era aşezată pe canapea, şi începe să mă lovească chicotind. Iau cealalaltă pernă şi îi intru în joc. Shiro încerca să mă lovească, însă alunecă,  iar eu o prind de mâna şi mă rotesc, reuşind să pic pe podea cu ea deasupra mea. Icnesc şi îmi deschid ochii, apoi o privesc. Aseasta mă priveşte la rândul ei, fiind puţin îmbujorată. Chicotesc şi o iau în braţe.

Shiro: Te-ai lovit la cap?

Ak: Sunt bine.

       Roşcata mă priveşte fix în ochi fără a mai spune ceva, iar eu îi îndepărtez părul de pe faţă, punându-l după ureche.

Shiro: Ţi-e foame?

Ak: Nu. De ce?

Shiro: Ochii tăi.

       Tresar şi o privesc confuz, iar aceasta mă priveşte parcă fascinată de ce vede. Mă ridic cu ea în braţe, acum stând în şezut.

Ak: Sunt roşii?

Shiro: Mov. Roşu. Nu ştiu. Nuanţa roşiatică se mişcă frenetic în cea violet închis. Nu i-am mai văzut din acea noapte.

       Rânjesc şi mă rotesc cu ea. Acum ea e pe podea şi eu deasupra. O privesc rânjind în colţul gurii, iar fata mă priveşte surprinsă. Îi prind mâinile şi i le aşez deasupra capului, imobilizându-le cu o mână. Shiro tresare la fapta mea, însă nu doreşte să vorbească. Îmi lipesc brusc buzele de ale sale, iar roşcata încearcă să-şi tragă mâinile, dar fără rezultat. Îi musc buzele cu dorinţă şi aceasta îmi dă bilet pentru continuare. Îi inspecteze lăcaşul şi mă trezesc muşcat de limbă, apoi mă îndepărtez rapid şi o privesc.

Shiro: Cine ţi-a dat voie, demonule?

Ak: Încerci să mă provoci cumva?

       Îi las un sărut peste buze, muşcând-o uşor pe cea inferioară, apoi îmi aşez cealalaltă mână pe talia sa, ridicându-i uşor tricoul. Cobor cu săruturile pe gât, facând-o pe fată să se mişte pe podea o data cu atingerile mele. Îmi strecor mâna pe sub tricoul acesteia şi o muşc uşor de gât, facând-o să scoată un icnet ce seamănă a geamăt.

Shiro: A... Aka...

       Nu îi răspund la strigare şi continui să mă joc pe pielea sa. Înaintez cu mâna şi cobor cu buzele pe gâtul acesteia, trecându-mi limba peste pielea fină a fetei.

Shiro: Akyro!

       Tresar şi mă ridic, apoi o privesc cu o sprânceană ridicată. Fata mă inspectează cu teamă şi îi pot observa lacrimile ce stau să cadă. Mă retrag şi mă aşez pe podea surprins, iar Shiro se ridică şi îşi sterge ochii, apoi mă priveşte. Ochii săi verzi parcă tremură.

Ak: Îmi pare rău. Nu ştiu ce m-a apucat.

Shiro: E... E ok. Sunt bine.

       Mă apropi puţin şi o ciufulesc uşor, iar fata îşi ridică privirea spre mine şi facem contact vizual. Îmi închid pleoapele, ascunzându-mi nuanţa specifică. După câteva clipe îmi deschid ochii, lăsând nuanţa turcoaz să predomine.

Ak: Trebuia să-mi spui că eşti virg--

Shiro*îmi dă un pumn în cap*: Nu mai vorbi!

Ak: Auch...* îmi masez zona lovită* Scuze!

       Fata se ridică roşie la faţă şi îşi pipăie gâtul usor jenată. Mă ridic şi eu, privind-o confuz.

Ak: N-ai mai făcut asta?

Shiro: Nu!

Ak: Acum mă simt mândru.* rânjet*

Shiro: Prostule! P-Puteai măcar să mă anunţi...

Ak: Ştiu, ştiu.

       O trag cu grijă în braţe, iar Shiro nu mai spune nimic şi stă cuibărită la pieptul meu. Sunt mai înalt decât ea. Aceasta îmi ajunge până la piept, însă nu-mi displace. Îmi plimb mâna pe spatele firav al fetei, apoi îmi aşez buzele pe părul roşcat, lăsând un mic pupic. N-am vrut să o supăr.

Shiro: Mergi să te hrăneşti, sau te-ai gândit să-l iei pe al meu?

       Oftez lung, apoi îi prind faţa în palme şi o muşc de obraz. Fata icneşte uşor şi mă priveşte surprinsă.

Ak: Ţi-am mai spus să nu mai zici asta.

Shiro: Nu vă înţeleg pe voi demonii!

Ak: Nu pot face asta fiindcă încep s--

       Mă opresc brusc. Ce naiba era să spun!? Nu pot iubi un om! E doar o distracţie de moment.

Shiro: Continuă.

Ak: Mi-e foame. Plec afară.

       Îi dau drumul roşcatei şi mă îndrept spre geam. Fata mă urmează şi îmi prinde mâna când deschid geamul.

Shiro: Vrei să te omori!?

Ak: Sunt doar cinci etaje...

Shiro: Exact!

Ak: Stai calmă. Nu scapi de mine. Merg doar în oraş.

Shiro: Pe geam? Serios?

Ak: E mai fain aşa!

Shiro: Vin cu tine!

Ak: Oh, no, no, no!

Shiro: De ce nu?

Ak*o privesc fix*: Pentru că e periculos!

       Fata îşi încrucişează mâinile la piept şi mă priveşte nervoasă. Mă încrunt şi îmi încrucişez şi eu mâinile.

Shiro: Niciodată nu mă iei cu tine!

Ak: Nu trebuie să vii cu mine!

Shiro: O dată! Vreau să merg afară cu tine măcar o dată.

       Oftez zgomotos şi o privesc. Nu se dă bătută. Îmi muşc obrazul şi îi prind bărbia brusc, ochii mei redobândind nuanţa ciudată.

Ak: Eşti sigură că vrei să vezi asta?

Shiro *îmi prinde mâna*: Foarte.

* * *

       Lumina lunii îmi bate în faţă, iar aerul nopţii mă trezeşte. Nu-mi vine să cred că am acceptat să mă însoţească. Mă întorc şi privesc roşcata care admiră oraşul noaptea. Îmi ridic o sprânceană şi aceasta îşi întoarce faţa spre mine. Ne privim câteva clipe apoi ne îndepărtăm privirea simultan.

Shiro: Acum pe unde mergem?

Ak: Printre blocuri!*râd*

Shiro: Violator!* mă împinge*

Ak *o prind de mâna şi o trag în braţe*: Stai lipită de mine dacă nu vrei să păţeşti ceva.

       Fata aprobă scurt din cap şi ne aventurăm în negura nopţii. Oamenii nu ar circula pe aici decât dacă ar fii nevoiţi. În ultima vreme mulţi au ajuns să moară pe aici. Şi nu din vina mea.
       Merg plictisit prin întuneric şi o aud pe roşcată scoţând un mic ţipăt. Mă întorc rapid spre aceasta.

Shiro: A-Am văzut ceva!* mă prinde de mână*

Ak *oftez*: Ce anume?

Shiro: Nu ştiu!

       Privesc în jur şi zăresc un şobolan care încearcă să fugă de noi. Surâd şi mă întorc spre roşcată, iar aceasta mă priveşte confuză.

Ak: Un şobolan.

Shiro: E vina ta! M-Mergi prea repede.

       Îi prind mâna în a mea, apoi îi sărut fruntea. Fata tresare uşor şi mă priveşte surprinsă.

Ak: Acum e mai bine?

Shiro: Poate...

       Păşesc cu grijă şi cât mai silenţios, iar fata îmi strânge din când în când mâna. Mă opresc la o răscruce, apoi o privesc.

Ak: Alege.

Shiro: Stăm aici.

Ak: Cu tine mor de foame! *surâd*

       Fata îşi trage mâna din a mea şi mă încrunt. Shiro îşi încrucişează mâinile la piept supărată.

Shiro: Te aştept aici.

Ak: Oh, no. Acum vi cu mine. Nu te las aici!

       Fac un pas pentru a mă apropia, dar un zgomot puternic ne face să tresărim. Mă întorc brusc spre locul zgomotului. Ceva ne priveşte şi nu pare a fii om. Shiro îmi prinde mâna şi se lipeşte de mine, tremurând. O iau în braţe grijuliu, apoi îmi dau geaca neagră jos şi o aşez pe umerii ei.

Ak: Mă întorc imediat. Am ceva de discutat cu cineva. Promite-mi că nu pleci. Daca e ceva ţipi. Sunt la câţiva paşi distanţă.

       Roscata îmi aprobă din cap, apoi mă depărtez de ea. Îmi arunc o privire în spate, apoi mă arunc în întuneric şi fug în direcţia de unde ne privea demonul. Mă opresc când dau de o siluetă neagră, iar aceasta se apropie încet. O privesc mai bine, apoi înjur căci am fost păcălit. Acela era doar un om posedat de alt demon. Scâncesc din dinţi şi dispar, apoi apar în locul unde am lăsat-o pe Shiro, dar nu mai este.

Ak: Nu... Nu. Nu!* ţip în întuneric* Lerajie, ştiu că eşti aici!

       După câteva clipe în întuneric apar două siluete: una masculină ce o ţine captivă pe roşcată şi cealalaltă feminină. Lerajie- o demonița foarte frumoasă. Are părul negru şi lung până la umeri, pielea uşor bronzată şi este mică de statură.

Lerajie: Mă întrebam ce s-a întâmplat cu stăpânul în ultimul timp, dar văd că ai treabă cu o muritoare.

Ak: Elibereaz-o!

Lerajie: Cum doreşti...

       Femeia îi face semn complicelui şi acesta dispare, lăsând-o pe roşcată liberă.

Lerajie: Scuză-mi nepoliteţea, stăpâne... Însă, pot ştii ce faceţi aici cu muritoarea asta?

Ak: Pleacă, Lerajie. Am treabă.

Lerajie: Micuţul meu lord nu s-a hrănit cum trebuie? Păcat... Tăticu' zice să mergi acasă.

Ak: E treaba mea ce fac aici!

Lerajie: Treabă cu o muritoare! *îşi îndreaptă mâna spre roşcată*

Ak: Nu îndrăzni să o atingi.

       Îmi pun privirea pe roşcată, observând cum Shiro rămâne tăcută. E conştientă de ce se întâmplă. Un cuvant şi este zburată în aer sau mai rău.

Lerajie: Tu îi murdăreşti mintea! Voi oameni împuţiţi!

       Fac un pas în faţă, dar este o mişcare proastă, iar un vânt puternic o zboară pe roşcată în cel mai apropiat bloc. Lovitura era puternică. Mult prea puternică pentru un om. Mârâi nervos şi mă întorc spre Lerajie, apoi apar în faţa ei având pistolul în mijlocul frunţii acesteia. Mă încrunt enervat şi aceasta mă priveşte surprinsă.

Lerajie: Doar nu o să-ţi omori slujitoarea credincioasă?

Ak: Mori!

       Apăs pe trăgaci, iar flăcările o înconjoară rapid. Ţipetele acesteia umplu liniştea nopţii într-o muzică minunată. A ars până a devenit cenuşă. Oftez zgomotos şi mă apropi de roşcată, apoi mă pun în genunchi lângă aceasta şi o ridic cu grijă. Mainile îmi tremură. Îi ţin capul într-o mână şi cu cealalaltă îi îndepărtez părul ce-i acoperă o parte din faţă. Îi inspectez corpul din priviri, observând rana din zona frunţii.

Ak: Te rog să fii bine...

       Ceva umed mi se scurge pe faţă şi îmi trec degetele pe obraji. Lacrimi? O ridic pe fată şi o iau în braţe tremurând cu ea. Plângeam. La naiba că plângeam! Simt cum o mână îmi strânge tricoul si tresar, apoi o eliberez pe fată din îmbrăţişare. O privesc încă având lacrimi, iar ochii săi verzi îmi inspectează faţa, fiind surprinşi şi confuzi.

Shiro: Plângi?

Ak: Eşti bine? Te doare ceva?

Shiro: Capul...

       Mă aplec şi îi sărut rana de pe frunte, iar aceasta se vindecă până îi dispare. Oftez şi o mai sărut o dată. Încă o dată, apoi mă depărtez şi o privesc.

Ak: Te plac... La naiba că simt asta! Te plac, Shiro!

       Fata mă priveşte surprinsă, apoi începe să plângă, iar o dată cu ea şi cerul începe să verse lacrimi. Plouă. O strâng în brate şi ea face la fel, apoi rămânem în ploaie mult timp.

* * *

       Hainele ude din cauza ploii sunt aruncate pe jos, iar lumina lunii pătrunde timidă în dormitor. Patul se mişcă uşor când îmi schimb poziţia. O privesc pe fata de sub mine, fiind îngrijorat, iar aceasta îşi aşează o mână pe obrazul meu şi mă analizează, verdele ei tremurând din cauza emoţiilor.

Ak: Dăruieşte-mi sufletul pe vecie. Fă un contract cu mine.

Shiro: Oricum era al tău de mult timp.

       Rânjesc şi îi sărut gâtul facând-o pe fată să se foiască în pat. Chiar dacă ar fii făcut un contract, tot nu i-aş fi luat sufletul. O s-o las liberă. Dar asta n-o să ştie niciodată.

Shiro: A-Akyro?

       Mă ridic, parcă trezit din gânduri inutile în acest moment, şi o privesc confuz. Fata zâmbeşte timid, susţinându-mi privirea confuză.

Ak: Mă pot opri dacă n--

Shiro: Te iubesc.

       Tresar şi o privesc fix, iar ceva îmi arde obrajii şi simt un gol în stomac pentru prima dată. Ce e asta? Asta e iubirea de care vorbea ea? Dacă da... Îmi place.

Ak: Şi eu...

       Singurul lucru care poate distruge un demon... este iubirea.

=Sfârşitul părţii a doua=

Gata şi ăsta :))) Sper că v-a plăcut! :>
Vă las pe voi să vă imaginaţi ce a urmat după :}.