"She was just an angel with broken wings."

"Dacă veneai fără pizza rămâneai la ușa!" Am auzit-o pe Juliet exclamând și apoi închise ușa.

Pizza. Primul lucru bun pe ziua de azi.

"Măcar atât să fiu și eu în stare să aduc." Zise Collin și fu imediat lângă canapea trântind cutiile pe masuta. Îmi întinse mâna imediat ce ma observa și i-am strans-o înapoi.

"Pari... Răvășit?!" Își ridica el o spranceana.

"Obosit doar." L-am corectat eu.

"Și mie mi se pare ca e ceva cu el." Mama se întoarse cu un pahar de whisky în mâna și mi-l întinse. "Vrei și tu, scumpule?" Se întoarse spre Collin.

"Nu, conduc." Ea doar aproba din cap și ma privi puțin suspicios înainte să se dea bătură și să lase subiectul de-o parte. Eram și eu conștient ca sunt puțin afectat de cele intamplate. Speram doar să nu fie atat de vizibil. Cel puțin nu pentru Juliet.

"Deci mâncam pizza aia sau ce?" Juliet apăru lângă noi cu brațele încrucișate la piept și ne privi curioasă. Am început să radem și am deschis cutiile lasand-o pe ea să ea prima.

"În sfârșit mâncare." Își linse buza de jos și își lua o felie.

"Harry va ține nemâncati?" Acuzația lui Collin ieși cu o urma de umor, dar și nu am făcut decât să mă încrunt.

"Chiar așa! Nu ai mâncat nimic azi?"

Ea dezaprobă din cap și mușca iar din felia ei.

"De ce nu? Mai știi ce a spus doctorul?" Încruntătura mea se aprofunda și voiam să mă ridic și să merg sa-i cer explicații mamei. Juliet trebuia să mănânce de mai multe ori pe zi, nu doar seara.

"Nu am putut, nu m-am simțit bine!" Zise și se așeza lângă mine fără sa-mi dea voie să trec de ea.

Am simțit cum îmi bubuie tâmplele.

"Ce? Și de ce nu m-a sunat nimeni? Mama!" M-am enervat din nou și dedata asta m-am ridicat în picioare pregătit să mă îndrept spre bucătărie, dar mama veni cu două pahare în mâna înainte să apuc.

"Nu mai țipa așa, Harry. Nu ai ce să faci, chestiile astea sunt normale intr-o sarcină. Am fost aici si am avut grijă de ea." Vorbi la fel de blând ca de obicei și i-am studiat chipul câteva secunde. Nu mă mintea, ea ar fi fost prima persoană care m-ar fi sunat sa-mi spună ca ceva nu e bine. Dar tot mă simțeam deranjat. Eu eram tatăl copilului până la urma, ce mama naibii? Merit să știu când îi e bine și când nu.

"Ai și așa destule griji pe cap." Completă Juliet și îmi prinse mâna încercând sa mă facă să mă așez la loc.

Nici nu ai ideea câtă dreptate ai în ceea ce spui.

"Aș fi vrut totuși să știu." Am oftat și m-am trântit înapoi pe canapea. Mișcarea mea brusca o facu pe Juliet să tresalte de pe canapea și ma privi surprinsa. Am început să rad când am realizat ce s-a întâmplat și Collin mi se alătura imediat.

"Ai sărit așa când s-a așezat el?" Rase el în continuare.

Juliet aproba din cap și păru ca în sfârsit înțelege și ea.

"Okay, chestia asta a fost neașteptată!" Începuși ea să rada și își lua altă felie de pizza. Mama mă privi cu o spranceana ridicată, deși pe buzele ei juca un zambet.

Am rânjit vinovat și am ridicat din umeri. Nu aveam cum să nu fiu amuzat de situația asta. Tocmai am saltat-o de pe canapea când m-am trântit eu ca un bolovan.

"Să vedem dacă o să mai razi când o sa-ti facem și noi asta!" Juliet mă amenința și își puse mâna pe burta prezentandu-si și ajutorul.

Mi-am ridicat mâinileprefacandu-ma speriat și am început toți să radem.

"O să dorm cu un ochi deschis de acum în colo!"

Am continuat să ne amuzăm pe tema asta și Juliet ne-a demonstrat câte felii de pizza e în stare să mănânce. Un asemenea apetit nu putea fi decât al unui băiețel, sunt sigur.

"Ar fi cazul să plec, destul suc de portocale pentru o zi!" Rânji Collin masandu-si paharul pe masă. Știam ca voia cu disperare ceva alcool, dar colonelul Angela era de serviciu și nu avea nici o șansă să scape.

"Doar nu crezi ca te-as lăsa să conduci după ce ai baut! Cât de puțin mă cunoști?" Se impuse mama și îl ciupi de obraz. Chiar și când încerca să fie dură și serioasă era o bomboană de om. Timbrul și de copil și faptul ca vorbea foarte încet nu îi ajutau deloc cuvintele să semene cunoaște ordine.

Eu și Juliet am început să radem și ne-am ridicat mergând spre bucătărie pentru a ne lăsa paharele.

"Vrei să te duc eu?" Striga Collin după mama care vorbea la telefon cu cineva.

"De fapt... Mă gândeam sa ramana aici Angela." Îi zise Juliet.

"Ah, okay atunci."

"Hai sa-l dam afara." Am zis glumet si i-am prins mâna lui Juliet. Ea îmi zâmbi dulce.

"Cu ce va pot ajuta?"

I-am auzit vocea lui Collin și am presupus ca vorbește la telefon, dar imediat ce altă persoană vorbi am înțepenit.

"Am dori să discutăm puțin cu Juliet." Mi-am întors instinctiv capul spre femeia de langa mine si acum era ca o statuie de piatră care pare să se sfărâme în mii de bucățele imediat.

Am simțit cum mâinile încep sa-i tremure si i-am strâns palma încercând să o calmez și să o asigur ca sunt aici si nimeni nu avea să i se întâmple.

"Juliet, te căuta cin-" Incepu Collin, dar se opri ca fulgerat când văzu expresia criminală de pe fata mea.

"Ce dracului căutați voi aici?! Credeam ca am fost destul de clar când am spus ca nu va vreau pe lângă Juliet!" Am urlat scos din sărite și am simțit cum Juliet își mișca palma pe bicepsul meu ca să mă calmeze. Dar era departe de așa ceva.

"Am venit să ne vedem copilul! Sunt mama ei, nu crezi ca am dreptul asta?" Țipa și ea spre mine, dar se opri brusc când o văzu pe Juliet. "Doamne, iubita mea, uita-te la tine. Ești atât de frumoasă!" Zâmbi și încerca să se apropie, dar nu am auzit decât un suspin mic și imediat Juliet se dadu în spatele meu.

Femeia se încrunta și privi peste umăr spre sotul ei care părea să fie la fel de confuz vis-a-vis de reacția fiicei lor. Fiica? La naiba, nu mai era fiică lor de mult.

"Ei sunt părinții lui Juliet? Dar credeam ca..." Nu eram surprins să văd cât de șocat era Collin, cu toții eram. Cine mă îngrijora pe mine era Juliet. Parea de-a dreptul îngrozită sa-i vadă.

"Noi suntem părinții ei și vrem sa vorbim. De ce ti-e teamă, scumpo? Ce ti-ai făcut?"

"Noi?!" Am țipăt în același timp cu Collin.

"Desigur ca voi. Doar uita-te la ea, e traumatizată."

"E traumatizată din cauza gunoaielor ca voi! V-ati bătut joc în ultimul hal de propriul vostru copil si acum veniți și întrebați de ce e așa?" Am țipăt din nou strangand-o mana lui Juliet. I-am auzit șoapta scâncită și m-am oprit imediat realizând ca-i distorsionam oasele.

"Ce se întâmplă aici?!"

Mi-am întors capul spre mama care apăru imediat lângă noi strângând telefonul mobil la piept.

"Cine sunt dânșii?" Îmi venea să mă întors și sa-i spun ca o astfel de formulă de politețe nu trebuie să fie adresată oricărui șobolan, dar era mama și știam ca nu am cum sa-i schimb firea galanta și distinsă nici daca mi-as da o mana.

"Nenorociții astia sunt părinții lui Juliet. Și nu înțeleg de ce inca nu am sunat poliția." Am maraif privindu-i cu un venin ce îi putea paraliza pe loc.

"Îmi pare bine să va cunosc! Troy Monroe mă numesc." De data asta el acționa și se întinse sa-i sărute mâna mamei moment în care mi-am pus înnebunit palma le umărul lui pentru a-l opri.

Nu avea să se atinga de ea sub nici o formă.

"Harry!"

"Trebuie să plece!" Am zis stern.

"De câte ori este nevoie să-ti spunem ca nu plecam până nu discutăm cu Juliet?"

"De ce vreti atât de tare sa-i vorbiți? Nu i-ati făcut destul rău?" Collin îi Întreba înaintea mea. Dintr-o dată nu am mai simtit-o pe Juliet lângă mine și mi-am întors capul cautand-o. Dar era bine în brațele mamei și începuse deja să plângă.

"Harry, de ce plânge? Ce se întâmplă, scumpo?" Mama mă privi când pe mine, când pe ea și îi dădea șuvițele umede de pe față.

"Unele obiceiuri nu se pierd niciodată. Încă plângi din orice." Tatăl ei Zise și privi spre femeia de lângă el care îl aproba.

Sângele mi-a explodat în vene și am urlat turbat spre ei inainte să mă apropii și să-mi lovesc pumnul de fata lui. Se apleca din cauza impactului și nu am ratat ocazia sa-i trag alt pumn care îi ridica întreg trupul de data asta.

Auzeam țipete și scâncete din toate direcțiile, dar eram prea orbit de adrenalină și de furie să le dau atenție.

"Uitati-va bine la mine." L-am privit în ochi și apoi mi-am întors capul furios și spre mama ei. "Daca îndrăzniți să va mai apropiați de ea la mai puțin de cincizeci de metri, aveți cuvântul meu ca e ultimul lucru pe care îl faceți. V-ati bătut destul joc de ea, gata. De astăzi voi ați ieșit definitiv din viața ei."

Collin veni în fața mea speriat ca o să le rup capetele chiar atunci și chiar acolo.

"Ușurel, Harry."

"July, vrem doar sa vedem cum ești. Ne dorim mult să vorbim cu tine." Mama ei încerca de data asta cu ea și tonul ei blând mă enerva si mai tare. Nu putea să taca și ea ca nenorocitul cu nasul spart de lângă ea?

"Nu avem ce discuta!" I-am auzit soapta tremurată deși hotărâtă. "Nu vreau să va mai văd niciodată." Își trase nasul și își lipi obrazul de pieptul mamei. Mă bucur ca era acolo pentru ea.

"Când aidevenit atât de rece? Copilul meu nu era așa!"

"Asta se intampla în orfelinat." Îi răspunse Juliet fără măcar să o priveasca. "Vreau să merg sus." Adaugă și ma privi cu niște ochi îndurerați care-mi tăiau respirația.

Am aprobat din cap, deși nu avea nevoie de verdictul meu. Porni spre scări fără să mai scoată nici un cuvânt și mama rămase în urma ei intorcandu-se cu fața spre nenorociții de la usa mea.

"Nu știu ce fel de oameni au inimă să râneasca un înger de fata așa ca July, dar singura mea dorință pentru restul vieții este să ardeți amandoi în Iad. Deși nici măcar asta nu ar fi o pedeapsă destul de aspră." Vorbi cu o tonalitate înaltă și amenințătoare. Era prima oară când auzeam niște cuvinte atât de răspicate din partea ei. "Acum ieșiți naibii din casa mea până nu chem poliția!" Încheie la fel de dur și incepu să urce scările nervoasă.

Chiar au reușit să o scoată din sărite pe mama.

"O să plecați de bună-voie sau o să trebuiască să va dam afară în suturi?" Collin îi intreba înaintea mea și cei doi se priviră furioși înainte să se întoarcă și să urle "Duceti-va dracului cu toții!".

Am trântit ușa în urma lor blestemandu-le tot neamul și am început să bușesc tot ce aveam în cale. Eram atât de nervos încât nu puteam vorbi. Nici nu-mi venea să cred ca toate astea chiar s-au întâmplat.

"Ce facem acum?" Mă intreba Collin după minute intregi de tacere. Mi-am mușcat buza încă nervos ai mi-am scuturat capul.

"Încerc să mă abțin să nu mă duc cu un satâr după ei și să le fac capetele sită?"

Collin chicoti la sadismul meu. Dar eu eram al dracului de serios.

"Sau ai putea să te duci să vezi cum e Juliet. Ea e cea mai importantă acum. Și dacă mă întrebi pe mine, doar dacă mă întrebi, cred ca ea a fost întotdeauna cea mai importantă."