"Numb to the topic of loving, but falling in love with the subject of sin."

Simteam cum sangele meu si-a oprit coagularea in secunda aia. Am inceput sa respir greu si tremuratul meu deja devenea vizibil, asa ca am fost fortata sa ma sprijin de Harry care m-a sustinut imediat inconjurandu-mi talia cu bratul lui. Privirea lui era la fel de alerta si ingrozita ca a mea si ma rugam din tot sufletul sa gaseasca el o scuze pentru ca eu eram la fel de utila ca un scaun cu trei picior in momentul ala. Eram pietrificata si pe cale sa ma prabusesc din secunda in secunda.

Steven imi zambea dragastos si stiam sigur ca i-a fost dor de mine, dar nu mai puteam reactiona. Era ca si cum toate reflexele mele au fost inghetate si sfaramate. Imi era groaza sa stiu ca din momentul ala Collin va afla tot ce e intre mine si Harry si, mai rau, i-ar fi spus si Angelei. Nu mi se intampla asa ceva tocmai mie.

"Despre ce vorbesti, Steven?" Asa cum ma asteptam, Collin nu avea nici cea mai mica idee despre ce se intampla. Numai daca as putea scoate un cuvant...

"Juliet a avut un job part-time la un orfelinat acum vreo doi ani, nu mare lucru." Veni Harry rapid cu o explicatie si am suspinat surprinsa, dar si linistita. Pe fruntea lui Steven aparu o incruntatura mica si incepeam sa-mi simt din nou aerul disparandu-mi din plamani. Expresia de pe fata lui Collin era cat se poate de banala si nu parea sa suspecteze ceva, dar inca imi era teama de calmul lui.

"Du-te si incalzeste-te, meciul e pe cale sa inceapa!" Il sfatui chiar inainte ca pustiul sa apuce sa protesteze si sa scoata adevarul pe gura. Ar trebui sa car un inhalator dupa mine peste tot de acum in colo sau nu o sa apuc sa-mi vad copilul crescand.

"Ma bucur ca te-am vazut, July! Mi-ai lipsit!" Imi facu el cu mana vesel si am incercat sa-mi fortez un mic zambet care sa-i arate ca si mie imi pare bine, dar, mai mult ma bucura faptul ca o lasase balta si nu m-a dat de gol.

"Incepe meciul. Ne vedem mai tarziu!" Transmise Collin zambitor si o lua la fuga spre elevii lui. Cand s-a intors cu spatele i-am putut vedea tinuta sportiva formata dintr-un trening negru si o pereche de adidasi albi Nike. Pe spatele lui scria mare si bolduit "coach".

"Juliet?"

Mi-am intors privirea spre Harry care ma privea precaut si ma prinse de brat cu mai multa forta. Probabil in momentul ala aratam de parca urma sa cad din picioare. Si nu mai era mult pana la performanta asta.

"Esti bine? Te-ai albit rau la fata!" Constata el privindu-ma si mai atent.

"Nu am nimic, m-am speriat foarte tare doar. Am crezut ca ne-a prins..."

Am gesticulat eu cu mana libera si desi Harry nu parea sa ma creada, stiam ca incep sa-mi revin. Deja respiram intr-un ritm normal si nu mai tremuram din toate incheieturile ca un bolnav de epilepsie. Parea ca am ajuns pe marginea unei prapastii si in ultima secunda un inger a venit si i s-a facut mila de niste nenorociti ca noi.

"Sigur nu lesini? Sunt serios, Juliet, arati ca un cadavru." Harry era pe cale sa ma duca la spital daca mai continuam sa fiu in starea mea anxioasa si tot ce-mi mai lipsea mie era un doctor.

"M-am speriat, ti-am spus. Hai sa ne asezam, te rog!" Am propus cu un ton hotarat si parea ca-l convinsesem. Buzele mele au scapat un suspin neasteptat cand m-a ridicat in bratele sale intr-o fractiune de secunda si m-am prins cu bratele de gatul lui pentru a-l ajuta sa-si mentina echilibrul si sa nu ne tranteasca pe amandoi pe scari.

"Harry, nu! Angela o sa se ingrijoreze."

M-am agitat eu dintr-o data.

"Nu o sa-i spunem nimic. Nu am voie sa-mi car iubita in brate sau ce?" Imi ciupi el nasul jucaus si am zambit scurt. Se pare ca Harry era cel care venea cu ideile bune dintre noi doi.

In timp ce Harry urca grijuliu scarile spre locurile noastre, mi-am agitat picioarele ca un copil mic si rasfatat si paru sa inteleaga strategia mea pentru ca imediat a inceput sa ma invarta. Eram ca doi adolescenti pusi pe sotii si speram ca si Angela sa vada acelasi lucru.

Cand am ajuns la locurile noastre pe fata ei se asternu un zambet nemaipomenit vazandu-ne zambitori si in largul nostru, dar chipul iei inlemni de spaima in momentul in care Harry s-a prefacut ca se impiedica si ma scapa din brate. Mi-am strans mainile si mai tare in jurul gatul lui crezand ca o picam amandoi, dar apoi mi-am dat seama in bratele cui sunt.

"Harry!"

Exclama ea raspicat privindu-l urat si venind spre noi. Am fost pusa pe picioarele mele si Angela il lovi furioasa pe Harry peste brat facandu-l sa rada cu pofta.

"Inca o gluma ca asta si te dezmostenesc!" Il privi cu o expresie substantiala si el ridica mainile in semn ca a inteles si nu se va mai repeta, lucru care m-a facut sa chicotesc. Angela se intoarse spre mine si imi prinse palma in mainile ei calde.

"Doamne, Harry! Uita-te la ea, s-a albit toata." Observa ea plina de ingrijorare. "Ti-e rau, puiule?"

"Nu, sunt bine! Stiam ca glumeste." Am zambit eu edificator si speram sa ma creada pentru ca era o persoana greu de calmat cand se speria de ceva. Si eu eram la fel de altfel.

"Asa e ea alba, mama. Si cat de impiedicat ma crezi? Cred ca sunt in stare sa am grija de iubita mea, multumesc pentru increderea materna acordata, apreciez."

Harry isi dadu ochii peste cap intr-un gest dramatic. Se pare ca actoria este de asemenea o calitate a domnului Styles pentru ca parea sa simta ce spune, desi undeva in adancul meu stiam ca nu pune prea mult suflet si este doar o reprezentatie bine jucata in fata mamei sale.

"Am incredere in tine, scumpule, dar fii atent, te rog." Zise pe un ton bland si ne zambi amandurora.

Am fost imediat trasa in poala lui cand se aseza pe scaun si mi-am terminat si sucul pentru ca gatul meu era uscat ca scoarta unui copac. Meciul incepuse si ne-am concentrat cu totii privirile spre jucatori. Am putut sa vad pentru prima oara cat de implicat este Collin in toata treaba asta si mi-am dat seama ca este mai mult decat un job pentru el. Chiar tinea la pustii care aveau urechile antrenate sa auda doar sfaturile si strategiile antrenorului lor.

Din cand in cand ne amuzam de gesturile exagerate pe care le facea Collin cand nu primeau ei punctul si se enerva incercand sa aduca alte metode de castig. De asemenea a crescut foarte mult in ochii mei cand le-a aranjat echipamentul celor care aveau nevoie si le dadea apa.

Dupa o serie de emotii chinuitoare cand scorul a fost 23 la 23, am primit o prelungire in care pustii intunecati s-au ambitionat si au dat ce au ei mai bun pentru a-si satisface antrenorul care a urlat cat l-au tinut plamanii cand panoul a indicat 24 la 23 pentru gazde.

Toti oamenii din tribuna noastra erau in picioare si aplaudau succesul echipei negre. Collin era in mijlocul elevilor sai intr-o imbratisare de grup si era cel care striga cel mai tare dintre toti. Era atat de mandru de ei, de munca lui.

"Campionul meu!" Angela il intampina cand am coborat si noi pe teren si Collin zambi clatinandu-si capul.

"Nu! Campionii mei!" Rectifica el intinzandu-si bratele spre baietii din jurul lui si castigand un val de aplauze si strigate vesele.

~*~

"Dumnezeule, ce mai zi!" Respira Harry istovit.

Am chicotit dandu-i dreptate. Nu credeam ca o sa mai rad dupa ziua asta.

"Era sa fac un atac de cord astazi. Am crezut ca si-a dat seama." Am marturisit eu asezandu-ma pe pat langa Harry. Isi deschise bratele si ma trase imediat peste pieptul lui, punandu-si mana pe spatele meu.

"Eu era sa fac un atac de cord cand am vazut cum te-ai schimbat la fata. Credeam ca o sa lesini chiar atunci, chiar acolo."

"Nu am facut chiar atat de rau..."

"Asta crezi tu! Erai alba ca varul la fata, tremurai ca o frunza si nu sunt sigur ca mai respirai." Enumera el ceea ce stiam deja, dar speram sa nu fi fost atat de evident. "Asa e de fiecare data?"

"Uhm... Depinde. Cel putin partea cu tremuratul este valabila in orice caz. Cand imi e frica de ceva, incep sa tremur." Mana lui se misca lin pe spatele meu intr-un masaj care imi atingea si rasfata toti nervii. Iubeam sa mi se faca masaj, ma relaxa complet si ma facea sa scap de orice urma de stres.

"Bine macar ca nu a mai pus si mama o suta de intrebari. Dar o sa te mai zapaceasca si alte dati cu faptul ca esti nesanatos de alba. Trebuie sa o convingem ca asa esti tu." Zile continuand masajul care era ca o oaza rupta din Rai si am chicotit scufundandu-mi fata in pieptul lui.

"Asa sunt iarna. Mereu am fost asa." Am zis, reamintindu-mi cum intotdeauna ma bronzam ca o brazilianca pe timpul verii, iar iarna eram Alba-ca-Zapada cu ochii albastri.

Harry aproba din cap si imi saruta crestetul, tinandu-si buzele presate acolo pentru cateva secunde bune.

"Ai probleme cu respiratul?"

Am dat usor din cap frecandu-mi obrazul de pieptul lui.

"Nu ar trebui sa folosesti un inhalator sau sa faci vreun fel de terapie pentru asta? Sunt sigur ca se poate rezolva cumva." Sopti el usor si am incercat sa ridic din umeri, desi nu prea reuseam din cauza pozitiei in care stateam. Dar nici nu aveam de gand sa ma misc si sa intrerup dansul executat de degetele lui pe spatele meu.

"Ar trebui..."

Am spus cu o intensitate foarte mica si nu eram sigura ca ma auzise. Dar nu exista un motiv cert din cauza caruia nu foloseam un inhalator. Pe de-o parte ar fi fost banii pentru ca directia orfelinatului nu-mi putea asigura toate cele necesare, dar, pe de alta parte, era faptul ca nu mi se intamplau des crizele de respiratie. Au devenit tot mai frecvente de cand m-am mutat la Harry si traim amandoi intr-o minciuna care nu va aduce deloc lucruri bune.

Nu stiu cat timp a trecut, dar am stat pur si simplu pe pieptul lui bucurandu-ma de masajul pe care nu sunt sigura ca mi-l oferea in mod constient. M-am mai bucurat si de faptul ca inca nu aveam probleme cu statul pe burta, adoram sa dorm pe burta, cu mainile pe sub perne.

In dormitor se auzi un zgomot neasteptat si ne-am atinit amandoi privirile spre burta mea care devenea tot mai vorbareata. Da, imi era foame la probabil 1 dimineata.

"Cred ca mi-e foame..." Am zambit inocent si el incepu sa rada. Vibratia produsa de pieptul lui imi facea inima sa tresalte in necunostinta. Ce imi provoca Harry?

"Atunci trebuie sa rezolvam problema asta. Si cred ca am solutia perfecta." Ridica ranjind din sprancene facandu-ma sa-l privesc confuza. La ce se gandea?

"Cum suna o plimbare romantica pana la McDonald's?" Propuse el si am inceput sa rad extrem de incantata de ideea lui. McDonald's suna bine oricand, oricum, oriunde.

"Asta nu pot refuza."

_____________________________

Acest capitol a venit pentru ca l-am scris repede si am avut eu un impuls sa-l postez. Dar urmatorul nu o sa fie prea curand "pe piata". Da, sunt dezamagita pentru ca am postat doua capitole data trecuta si se pare ca nu au fost foarte multe interesati de asta. Dezamagitor pentru mine si trist totodata. Si, desi nu-mi place deloc sa recurg la rahaturi de genul asta, urmatorul capitol din Mommy o sa apara cand acest capitol va avea 25 de comentarii (de la persoane diferite, desigur).

O noapte frumoasa tuturor.