"A lie can travel half way around the world while the truth is putting on its shoes."

Oglinda din dressing era mai curata decat un cristal proaspat slefuit. Am privit imaginea inerta. Corpul meu nu era diferit, in special din cauza pantalonilor care aveau talie inalta; poate dezbracata s-ar fi vazut o oarecare diferenta, dar acum aratam perfect normal.

Grupa de voleia lui Collin avea meci in seara asta, iar noi am fost invitati sa facem o galerie frumoasa si eventual sa le ardem cate o palma sustinatorilor echipei adverse. Cel putin asta a fost planul lui pana a aflat ca o sa fie si Angela acolo care, sub nicio forma, nu ar permite un comportament atat de trivial din partea noastra. Asta l-a frustrat ingrozitor pe mezinul Styles si cred ca si pe mine intr-o oarecare masura.

Devenisem o persoana extrem de galanta si manierata decand l-am intalnit pe Harry si chiar daca nu pot spune ca nu eram si inainte, o parte din mine putea sa dea startul unui scandal de zile mari daca era nevoie. Eram un fel ciudat de combinatie intre eleganta si mitocanie, intre finete si vulgaritate. Oricat incercam sa ma integrez in lumea perfecta a lui Harry, intotdeauna ma voi intoarce la adevarata eu: o orfana intr-un oras strain si o casa si mai straina.

Am oftat si mi-am periat parul cu degetele. Era aproape 7 P.M. si trebuia sa ajungem o data cu antrenorul Styles pentru ca el era cel care ne strecura acolo fara bilet. Harry a spus ca nu e mare lucru si ca nu are sens sa ne imbracat la patru ace. Asa ca uite-ma aici, holbandu-ma fix in oglida, intr-o tinuta casual si poate chiar banala. Jeansii mei rupti se opreau deasupra gleznelor, in continuare fiind o pereche de coversi, iar partea de sus era acoperita de un tricou subtire, simplu si alb.

"Trebuie sa plecam acum sau fratele meu mai mic o sa ma ameninte cu desmostenirea in minutele ce urmeaza."

M-am intors spre Harry cand i-am auzit vocea si imi zambi usor apropiindu-se de mine. Era imbracat la fel de simplu ca mine, dar imaginea lui nu era nici pe departe asa banala ca a mea. Nu-mi venea sa cred cata frumusete exista in simplitatea lui. Era o frumusete inconstienta; cum poti arata intr-un asemenea fel fara ca macar sa-ti doresti asta?!

Ajunse imediat langa mine si isi lipi buzele de obrazul meu. Desi gestul lui mi se parea extrem de adorabil, ma intrista. Ma facea sa cred ca deja refuza sa ma mai sarute pe buze si asteapta sa plec o data din casa lui spunand "Tu de ce mai esti aici?". El imi sesiza imediat starea de pietrificare si se incrunta usor confuz la glacialitatea mea.

"Angela vine cu noi?"Am spus primul lucru care mi-a venit in minte. Daca nu il distrageam cumva, ar fi intrebat de ce sunt asa si nu s-ar fi oprit pana nu ar fi primit raspunsul pe care il voia, iar asta a fi putut fi scanteia care ar da startul unui conflict.

"Nu, Collin a trecut mai devreme pe la ea, au plecam impreuna." Replica el, desi vedeam pe chipul lui ca stie ce mica mea straegie de a-i ljua gandul de la o discutie infocata. Am aprobat usor si am incercat sa schitez un zambet pentru a-i dovedi ca totul este in regula. Desi totul era departe de a fi in regula. Mult prea departe...

~*~

"Credeam ca nu mai ajungeti! Ma pregateam sa-i spun mamei sa se duca dupa voi si sa va aduca de urechi aici!" Marai la noi Collin cand am parcat in fata unei sali sportive enorme. Am inceput amandoi sa radem de furia lui copilareasca si mi-am strans mai bine jacheta in jurul meu. Beverly Hills sau nu, iarna e iarna peste tot.

"Scuze, ma misc mai incet acum." Am luat vina asupra mea, cu o expresie vinovata.

Ma privi sceptic si mi-am mentinut expresie dovedindu-i ca nu glumesc. Desi intarzierea a fost cauzata de Harry care e ca un adolescent plin de hormoni si are scapari spontane.

"Iti face probleme inlegatura cu meciul? Credeam ca pustii astia au cel mai bun antrenor." Il tachina Harry cat ne-a ghidat spre intrare si imediat urechile mi s-au umplut de strigate si diferite sloganuri.

"Echipa adversa este bine antrenata si majoritatea sunt mai mari decat elevii mei."

"Cum asa?" M-am incruntat.

"Grupa de varsta este de 12-16 ani, iar cel mai mare baiat din grupa mea are 14 ani. Pe cand echipa cealalta e plina de boboci."

"Asta e stupid! Cine face regulile astea?" M-am revoltat intignata. Voleiul nu era un sport de contact intre membrii echipelor, dar inaintarea in varsta le oferea un plus de forta si poate si experienta.

"Comisia!" Raspunsul lui iesi o data cu o strambatura dezgustata si imediat ce am ajuns in tribune am vazut adevarata actiune. Majorete colorate si pline de viata topaiau de colo-colo pentru ambele echipe, tipete si scandari se auzeau din tribuna opusa si diferite pancarde erau fluturate in diverse moduri.

Aveam o vaga presimtire ca va fi un meci foarte interesant.

"Ce ma bucur sa va vad, dragilor!"

Angela aparu langa noi de nicaieri si ne trase pe mine si pe Harry intr-o imbratisare stransa. Am zambit bucuroasa de prezenta ei si am imbratisat-o inapoi. Collin deja fugise spre micii lui discipoli.

"Cum esti, scumpo?" Ne elibera si imi zambi apropiindu-se pentru a-mi da o suvita de par pe dupa ureche. Am realizat ca asta era unul din cele mai frecvente gesturi pe care le facea.

"Sunt foarte bine!" Am zambit convingatoare.

"Sigur?"

"Da, mama, este bine. De ce te porti de parca as fi vreun fel de criminal necioplit care ar putea s-o tortureze de dimineata pana seara intr-un beci?" Harry isi dadu ochii peste cap si am inceput imediat sa rad.

"Stiam eu ca am crescut un gentleman!" Isi lauda ea odrasla mandra. Pana si un orb putea vedea toata dragostea dintre Angela si Harry.

"Intotdeauna!" Spuse sigur pe el si am pornit spre locurile noastre pentru ca incurcam lumea si ne-am fi luat o rosie in cap daca mai blocam mult drumul impatimitilor voleiului.

Ne-am asezat in randul trei si am aflat ca primele trei randuri erau rezervate pentru echipa si eventuali sustinatori. Collin chiar a avut grija sa avem o vedere buna spre joc.

"Ma duc sa-i iau o apa plata antrenorului." Harry isi dadu ochii peste cap indignat. "Vrei sa-ti aduc ceva?"

"Cola." Am raspuns simplu cu un mic zambet.

El doar se apleca si ma saruta scurt apoi isi facu loc printre sutele de oameni prezinti. Si sa ma ia naiba daca nu ma uitam la fundul lui in tot timpul asta.

"Cum merge sarcina? Nu-ti este rau, nu-i asa?" Angela imi atrase atgentia prin tonul ei ingrijorat. Am scuturat usor din cap si am expus un zambet plin de confindenta.

"Ma simt foarte bine. Putin obosita uneori, dar incerc sa fac fata."

"Daca ai nevoie de ceva, stii bine unde ma gasesti, iubito. Stau la dispoziria ta oricand." Imi prinse mana si imi zambi cald, gest pe care l-am returnat la cele mai inalte cote. Angela ma trata mereu exceptional si trebuia sa-i arat ca si eu sunt in stare sa fac asta.

"Asa voi face, desi ma indoiesc ca voi avea vreun motiv. Harry e foarte grijuliu si se ocupa de tot." Am spus aproape madra si incepu sa chicoteasca masandu-mi palma.

"Nu ma indoiesc de asta. Nu ai idee cat de nerabdatoare sunt sa-l vad tata. Harry a avut mereu grija de Collin, deci va fi cu siguranta pregatit pentru asta. Cred ca ce astept eu de fapt este sa-l  vad chinuindu-se sa schimbe scutece." Explica ea razand dulce si am izbucnit si eu in ras pentru o secunda pana cand realitatea imi ciupise dur pielea. Da, tu il vei vedea pe Harry schimband scutece si hainute. Doar pe Harry.

"Parintii tai au aflat vestea?" Continua inca avand acelasi entuziasm copilaresc.

Am oftat scurt si mi-am scuturat capul in dezaprobare. Ei nu stiau nimic despre propriul lor copil, ce pretentii as avea sa stie despre viitorul nepot? Oricum nu cred ca ar fi acceptat vestea bucurosi, mi-ar fi aruncat tot felul de jigniri si morale usturatoare.

"Nu, ai mei nu stiu..."

"Nu ai vorbit cu ei de cand ai aflat?" Pe fruntea Angelei aparu o mica incruntatura.

"Ai putea spune si asa... Ne-am cam certat si nu am mai tinut legatura la fel ca inainte." Am inventat repede o minciuna cat se poate de banala.

"Oh, imi pare rau sa aud asta. Sper ca nu este nimic grav si o sa va rezolvati probleme repede." I-am privit ochii ciocolatii plini de sinceritate. Angela era pur si simplu o persoana mult prea miloasa si usor de inmuiat.

Sau eu devenisem o mincinoasa profesionista.

"O sa ajungem noi la un comun acord." Am incercat sa zambesc si se apropie de mine sarutandu-ma pe frunte si tragandu-ma aproape de ea. Ma simteam incomod stand pe spatiul liber dintre scaune, dar imbratisarea ei se simtea ca un pat moale si pufos.

"Nu stiu cum ati ajuns la conflictul asta, eu te-as lua acasa la cat imi esti de draga." Sopti in parul meu si am chicotit ridicandu-ma de pe ea pentru ca deja incepea sa ma doara spatele.

Buzele ei rozalii erau arcuite intr-un zambet dragastos si m-am asezat picior peste picior indreptandu-mi atentia spre teren. Aparent echipa cu echipament negru era formata din elevii lui Collin, iar cei care purtau galben erau adversarii.

"Ce s-a intamplat, scumpule?" Am auzit vocea Angelei si mi-am indreptat atentia spre locul in care privea ea.

"Jur ca este o coada interminabila! A trebuit sa cumpar de la alt magazin." Harry izbucni si am inceput amandoua sa radem. Lasa pe scaun sticlele de apa si Cola si isi continua bombaneala codificata.

"Sunt sute de persoane aici, la ce te asteptai?" L-am tachinat cu putina rautate si ma fulgera pentru o secunda cu privirea, apoi veni spre mine si ma ridica de pe scaun inainte sa se aseze el si sa ma traga in poala lui. Nu parea deloc interesat de faptul ca Angela era chiar langa noi, asa ca am incercat sa nu ma las nici eu deranjata de asta. Ii observasem micul zambet din coltul gurii apoi isi invarti agutata privirea.

"Unde e Collin?" Intreba Harry si am incercat sa ma intind dupa sticla mea de Cola, dar nu ajungeam. Imi vazu imediat dificultatea si se intinse spre ea cu mine agatata de el.

"Este la marginea terenului, nu stiu ce tot face." Ii raspunse Angela cand mi-a inmanat sticla si am lasat-o cateva secunde pentru a fi sigura ca nu este agitata si ne stopeste pe toti.

"Nu mai incepe o data?" Am chicotit la rebdarea lui doborata. De ce voia asa de tare sa inceapa meciul? Atat de mult ii place voleiul?

"Hai cu mine sa vedem ce dureaza atat." Propunerea lui spontana m-a prins cu garda jos si inainte sa apuc sa clipesc, am fost pusa pe picioarele mele. "Ne intoarcem repede, mama." Harry imi prinse mana si ma trase spre scarile ce coborau spre teren. Am lujat repede o gura din sticla mea de suc pentru ca imi simteam gatul extrem de uscat si am incercat sa tin pasul cu el.

"De ce vrei sa inceapa asa repede?"

"Cu cat incepe mai repede, cu atat se termina mai repede. E foarte mare aglomeratie aici, se fumeaza si nu sti niciodata ce ii apuca pe dementii astia! Doar nu o sa te tin aici pana maine." Vocea lui era sterna si putin iritata.

Isi facea griji pentru noi?

"Hey, Collin!" Striga in momentul in care am ajuns langa teren si eram separati doar de un grilaj. "Nu trebuia sa inceapa jocul deja?"

"Ba da, dar ambulanta a intarziat si jocul nu poate incepe fara asistenta medicala. Trebuie sa fie aici din prima secunda a jocului in cazul in care se intampla ceva." Ne explica el fataindu-se.

"Si fix acum intarzie si ei." Injura Harry tacut si am chicotit. Ma amuza frustrarea lui.

Am privir spre adunatura de adolescenti si de-o data un pusti blond care purta echipament negru alerga bucuros spre noi. Pentru o secunda am crezut ca vrea sa-l intrebe ceva pe antrenorul Collin, dar se opti in fata mea si mi se adresa direct.

"July! Nu te-am mai vazut de asa mult timp!" Striga voios si l-am privit ciudat pentru un moment.

"Steven?" Mi-am amintit buimacita de pustiul blond de langa mine. Era unul dintre cei mai cuminti copii din orfelinat si mi se parea extrem de dubios sa-l vad asa fericit. Nu cred ca l-am mai auzit vreodata tipand. Harry privea confuz toata scena in timp ce Collin se intinse spre Steven pentru a-i aranja genunchierele.

"M-am inscris la volei. Cand ai mei m-au adoptat m-au intrebat daca vreau sa fac vreun sport si am ales asta." Exclama aratand spre echipamentul sau si mi-am simtit inima umplandu-se de bucurie cand am  vazut ca a in sfarsit a rasarit soarele si pe strada lui.

"Va cunoasteti?" Collin se ridica din genunchi si ne privi cu o spranceana ridicata.

Oh, vai.

"Da! Ne stim din orfelinat."

___________________________________

Am promis ca vin cu surprize? Am promis si m-am si tinut de promisiune. Sper din tot sufletul sa va placa acest capitol, am incercat sa-l fac mai lung.

Am trei intrebari aici:

1. Ce credeti ca se va intampla in continuare?

2. Ati dori sa fac o lista cu toate melodiile care ma inspira pentru aceasta carte?

3. Vrea cineva dedicatie?

Fiti pe faza pentru ca (cred, sper) sa postez si la Dulplicity.