"A family is a risky venture, because the greater the love, the greater the loss... That's the trade-off."

"Tu stai aici. Și eventual iei niște notițe!" Harry rânji îngâmfat spre mine. Mi-am deschis gura ofensată nevenindu-mi să cred ce zice și am reușit să mă redresez într-o simplă privire urâtă. El rase când mă văzu cu degetul întins spre el și clătinând din cap.

"Spre rușinea mea, nu știu care e felul tău de mâncare preferat, dar îmi amintesc foarte bine că îți place mâncarea italienească." Spuse el sprijinindu-se cu șoldul de blatul chivetei. Mi-am mișcat ușor capul în semn de aprobare.

"Ești specializat în domeniul ăsta?" Am intrebat eu puțin confuză.

"Nu tocmai, dar să zicem că nu am stat atâta timp cu mama fără să învăț unele lucruri." Harry chicoti și ieși din bucătărie cu o viteză care o întrecea și pe cea a lui Sonic Underground.

Unde plecase nebunul ăsta?

Nu am apucat decât să mă dau jos de pe scaun și când am vrut să o iau la fugă după el, apăru în pragul ușii cu o sticlă în mâna.

"Nu ți-am spus să stai acolo, hm?" Zise el privindu-mă puțin încruntat, dar i-am ignorat expresia și am încercat să mă concentrez pe sticla din mâna lui fiindcă încă nu-mi dădusem seama ce era în ea.

Eforturile mele de a încerca să văd ce scrie pe etichetă nu dădeau rezultate și nu aveam drept indiciu decât faptul că era un lichid transparent.

"Ce ai acolo?" Nu mi-am putut stăpâni curiozitatea și am privit lichidul care mișca din cauza agitației mâinii lui.

"Ai auzit vreodată de penne alla vodka?" Zâmbi el spre mine și am cugetat câteva secunde.

"Nu sunt penne cu prosciutto și parmezan?" Am zis un pic nesigură de restul ingrediențelor, doar am spus cam tot ce îmi plăcea mie sa găsesc într-un astfel de preparat. Dar mai mâncasem cu siguranță asta înainte.

"Ba da! Dar uiți ingredientul cel mai important!" Harry ridică mâna care ținea sticla și o agita puțin.

"Vodka?!" Am exclamat intrigată de ideea asta.

"Întocmai!"

Eu și Harry am rânjit încântați unul la celălalt și deja îmi simțeam gura apa. Tot ce îmi mai doream în momentul ăla era ca Harry chiar să se priceapă și să facă o treabă bună fiindcă mi se făcea din ce în ce mai foame.

"Okay, acum începe spectacolul!" Zise sigur pe el.

"Să te ajut cu ceva?" M-am oferit eu. Știam și eu câte ceva despre bucătărie și dacă urmam pașii unei rețete cu siguranță mă descurcam.

"Nu, nu! Ai uitat ca tu doar stai și înveți?" Ridică obraznic din sprânceană și m-am bosumflat reașezandu-mă pe scaunul meu. Nemernic arogant și extrem de atrăgător.

Harry și-a scos telefonul și a căutat rapid o rețetă pe internet, apoi și-a repetat ingrediențele și modul de preparare ca un elev olimpic.

"O să te ocupi întâi de sos?" Am întrebat confuză. Scosese parmezanul, sosul de roșii și câteva mirodenii pe masă.

"Da, pennele oricum se vor fierbe foarte repede." Îmi răspunse în timp ce scotea din frigider o caserolă cu prosciutto.

Am aprobat înțelegătoare din cap și am decis să nu mă confrunt cu el. Nici nu citisem rețeta aia și poate Harry chiar o urma cu desăvârșire.

Începuse să taie bucățile de prosciutto în bucăți mai mărunte și a pus într-o tigaie neagră câteva picături de ulei de măsline.

"Ești sigur că nu vrei să te ajut acolo?" M-am oferit din nou, dar normal că am fost lovită de un refuz din partea domnului bucătar Styles.

"Mă descurc, baby, nu îți face griji!" Zâmbi el dulce și incepu să pregătească sosul.

Mi-am mușcat buza fascinată de bărbatul asta. Chiar dacă nu gustasem încă din mâncare, numai imaginea cu el stând langa un aragaz și arătând atât de sexy și priceput mă făcea s-o iau razna. Ce femeie nu-și dorea un bărbat care să știe să gătească?

Harry era îmbrăcat lejer, nu în mai știu eu ce șorț de bucătar sau vreo bonetă ridicolă. Avea pe el o pereche de jeansi skinny închiși la culoare și un tricou simplu, negru. Nu mi-am dat seama niciodată cât de frumos poate arăta cineva purta doar jeanși simpli și un tricou banal.

Dar vorba "haina face pe om" nu era valabilă și în cazul lui Harry. El făcea toate hainele pe care le purta să pară deosebite și interesante.

Mă tenta oarecum să spun o chestie isteață despre importanța utilizarii plasei de păr în bucatarie, dar mi-am ținut gura închisa ca să-l las să se desfășoare în tihnă în activitatea lui.

"Acum mă ocup de penne și cam într-un sfert de oră ar trebui să fie gata!" Își privi ceasul de pe mâna și calculă rapid timpul de pregătire. Începeam să mă întreb cât mai era ora.

Stomacul meu începea să scoată sunete extrem de deranjante și rușinoase pentru mine. Mi-am întors capul spre fereastră și am văzut mici luminițe sclipitoare peste oraș. Desigur distragerea mea de moment nu mi-a oprit stomacul talentat din a mai scoate sunete obscene și mi-am amintit ca niciodată nu am putut să maschez zgomotele pe care le producea. Uneori oricât mă străduiam, nu făceam decât să le accentuez.

Harry mă privi curios cu o sprânceană  ridicată din cauza melodiei pe care o auzea în premieră și am zâmbit exact ca un cățel bleg ridicând vinovată din umeri.

"Îmi este foame, da?" M-am aparat bosumflată.

El râse și veni spre mine. Mi-am depărtat picioarele și i-am făcut loc între ele apoi îmi atinse delicat coapsa și își îndreptă mâna spre obrazul meu.

"Sunt convins de asta! O să mă mișc cât pot eu de repede!" Rânji cu subînțeles spre mine și i-am întors zâmbetul obraznic punându-mi mâinile pe după gâtul său. M-am întins un pic și buzele noastre au făcut contact imediat.

"Du-te acum! Murim de foame!" L-am certat supărată de data asta și ma săruta din nou răzând înainte să plece de lângă mine.

Harry a avut grijă la sosul de pe aragaz și a început să scormonească prin dulapuri. Bucătăria asta avea cele mai noi și performante aparaturi și ustensile, dar el părea destul de familiarizat cu ele și știa exact ce face fiecare buton. Speram să învăț și eu cat mai repede asta.

"Unde naiba sunt pennele alea?" Bolborosi deschizând două dulapuri de sus în același timp și m-am uitat la el nelămurită.

"Nu ai cumpărat penne?" În vocea mea era vizibilă o particulă de umor și el își continuă căutarea fără să se întoarcă cu fața spre mine.

"Trebuie să fie pe undeva pe aici! Mama face tot timpul, nu au cum să lipsească." Explică agitat și am chicotit realizând ca nu el făcea cumpărăturile. Cel puțin nu cele care nu țineau de alcool.

Harry continuă să scormonească fiecare colțișor din bucătărie și chicotelile mele de mai devreme deja dispăruseră. Timpul trecea, dar nu și foamea mea. Iar un sentiment rău creștea în mine și ceva îmi spunea ca nu o aveam să mâncăm penne alla vodka în seara asta.

"Scuze, le găsesc imediat!" Zâmbi el vinovat și reluă locurile în care căutase deja, de parcă urma să apăra acolo o cutie de penne din magia făcută de spiridușii gastronomiei.

Am început să dau din picioare agitată și mi-am mângâiat burta. Îmi era extrem de foame si după alte cinci minute în care Harry înjura și nu se dădea deloc bătut, m-am dat jos de pe scaun.

"Să vedem ce am notat până acum. Dacă vrei să gătești ceva, asigură-te că ai toate ingredientele!" Am zis înțepată și se întoarse cu fața spre mine privindu-mă iritat.

"Nu mi-ai spus tu să iau notițe?" Am zâmbit ca un copil mic și inocent și Harry își mușca interiorul obrazului frustrat.

"Trebuie să fie pe undeva pe aici, sunt sigur." Am oftat văzând ca o ținea pe a lui și am luat telefonul de pe masă.

"Haide să comândam ceva mai bine, ce spui?" Am propus când am văzut ca era deja 9 P.M. și cu siguranță găseam un restaurant care să llivreze mâncare.

Harry ofta și opri aragazul dezamăgit.

"O să rămân tot pe stil italian și o să comandăm..." Am început eu, cugetând pentru o fracțiune de secundă, dar nu trebuia să stau prea mult ca sa-mi dau seama ce vreau cu adevărat.

"Pizza!" Am exclamat veselă și Harry râse clatinandu-si capul.

M-am dus spre el cu un bot de cățeluș care îi oglindea perfect imaginea. Părea așa ofticat că nu reușise să-mi gătească în seara asta și nu am putut să nu îl sărut când l-am văzut așa afectat.

"Hei, hei! Pizza e întotdeauna o idee bună, așa că nu fi supărat! Mai ai destul timp să-ți dovedești talentele!" Am zis eu ca o mamă care-și încurajează copilul care tocmai a pierdut un concurs național. Era atât de dulce cu fața aia bosumflată și necăjita.

"Cu ce să fie?" Zise în final și începu să caute numărul unei pizzerii.

"Cu ce vrei tu! Numai pizza să fie!" Am zâmbit radiant rugându-mă în sinea mea să ajunga comanda cu viteză luminii.

Harry a sunat și a dat comandă, apoi m-am dus și am făcut un duș rapid pentru că era târziu și după ce mâncam, probabil aveam să dorm mult și bine.

Am ieșit din baie înfășurată intr-un prosop alb și gros și am auzit gălăgie venind de jos. Harry îmi spusese că trebuie să trimită niste mail-uri în seara asta neapărat și a rămas în living sa-si facă treaba.

Prosopul de pe mine era atât de pufos și cald, încât nu voiam să mai ies din el pentru tot restul vieții mele. Dar cum lucrurile frumoase trec repede, l-am aruncat de pe mine și m-am dus în dressing ca să-mi iau niște haine comode.

Am ales o pereche de pantaloni scurți negri, dintr-un bumbac fin pe care i-am tras pe mine după ce mi-am luat o pereche de bikini, apoi am găsit o bluză largă, gri care avea pe ea inscripționat Nike.

Nu puteam să stau cu picioarele goale și mi-am încălțat ugg-urile de interior. Am căutat cu privirea prosopul pe care îl aruncasem în voia sorții și l-am zărit aruncat pe undeva pe jos.

Eram pierdută în gândurile mele când m-am îndreptat spre el. Voiam doar să cobor și să mă îndop cu pizza și suc, dar în momentul în care m-am aplecat spre prosop, am reușit performanța de a mă ridica cu spatele în colțul geamului.

Am țipat cuprinsă de durerea care a izbucnit în toată suprafața spatelui meu și m-am așezat repede pe pat fiindcă simțeam ca picioarele nu mă mai puteau ține.

"Dumnezeule!" Am șoptit încercând sa-mi găsesc respirația și deja simțeam mici lacrimi în colțul ochilor.

"Ce s-a întâmplat?!" Harry apăru imediat lângă mine și îmi prinse mâinile panicat.

Mi-am scuturat capul negăsindu-mi cuvintele din cauza durerii care încă îmi domnea în partea dorsală.

"Juliet, ce-ai făcut?" Îmi prinse fața in mâinile lui și am reușit să respir intr-un ritm constant punându-mi mâna pe spate.

"Te doare spatele?" Deduse el speriat și își puse mâna în locul în care o țineam și eu pe a mea.

Am suspinat îndurerată simțindu-i atingerea și veni imediat în spatele meu ridicându-mi bluza.

"Ce dracu e asta, Juliet?" Vocea lui era aproape îngrozită și începeam să mă tem și eu.

"Am dat cu spatele de geam." Am spus ușor simțind cum mă ustură pielea.

"În geam? Spatele tău arăta de parcă te-a atacat un tigru. Ești numai zgârieturi!" Rosti jumătate îngrijorat, jumătate enervat. Am reușit într-un final să-mi îndrept spatele și am simțit patul miscandu-se sub mine când Harry se ridica.

"Unde mergi?"

"Așteaptă-mă aici, mă intorc imediat!" Îmi spuse calm și se îndrepta spre bucătărie. Nici nu am apucat să respir că l-am văzut pe Harry întorcându-se cu o trusă medicală în mâna. Se așeza din nou pe pat lângă mine și ținu cu o mâna bluza mea.

"O să usture puțin..." Zise ușor și nu am apucat să reacționez că imediat am simțit pielea luând foc. Harry dezinfecta ușor rana pe care o simțeam în flăcări și mi-am mușcat buza.

I-am simțit atingerea caldă trecând ușor peste rană și imediat a rupt un ambalaj, apoi mi-a lipit un plasture pe zona lovită.

"Cum ai reușit asta?" Vorbi parcă sugrumat și îmi trase bluza la loc.

Am oftat trecându-mi degetele prin păr și imediat m-a săltat în poala lui.

"Am vrut să iau prosopul de pe jos și când m-am ridicat am dat cu spatele în geam!" Abia în momentul în care m-am auzit spunând-o mi-am dat seama cât de prostesc a fost din partea mea să fac asta.

Harry ofta și îmi sărută tâmpla, apoi își odihni una din mâini pe burta mea.

"Uneori stângăcia asta a ta mă scoate din minți!" Zise cu fața
scufundată în părul meu și am chicotit. Eram o împiedicată de clasă superioară.

_____________
Tadaaaa! Știu ca a durat ceva până a apărut acest capitol, dar ce contează e ca am reușit sa-l postez.
Anyway, sper să va placa acest capitol! Lectură plăcută! ♥♥♥