"A flower cannot blossom without sunshine, and man cannot live without love."

Când am ajuns acasă, eram cu burțile pline și ma bucuram în tihnă de mâncarea mea italienească; a fost incredibil de delicioasa și mi-am propus să trec Italia pe lista de priorități.

Ne întâlnisem cu Louis la reasturant si Harry i-a încredințat faimoasa misiunea, dar nu era destul de sigur dacă ar trebuie să o pună în aplicare din seara asta sau nu. Angela nu era o bătrână obosită care să se bage la culcare cu soarele încă pe cer, dar până am terminat noi de mâncat se făcuse deja 9 P.M. și până ajungea Louis la ea, ar mai fi trecut ceva timp. În final, am hotărât să nu o ținem pe jar cu o informație de genul asta știind se va supăra foarte tare pe noi dacă ar află ca nu am pus-o la curent cu vestea imediat ce ne-a spus doctorul.

"Crezi ca a ajuns?" Am intrebat curioasă și l-am privit pe Harry care își descheia nasturii de la mânecă.

"Cine?" Se încrunta confuz.

"Louis!"

"Ah! Nu știu, mă îndoiesc. Ne-ar fi bombardat mama cu telefoanele imediat." Rase Harry și își arunca telefonul pe pat. Am chicotit și eu și m-am descaltat. Am ajuns în dormitor inclaltata pentru ca deja nu mai am voie să urc de una singură pe scări.

"Ce crezi ca o să spuna?" Mi-am muscat buza simțindu-ma din ce în ce mai agitată. Oare cum va reacționa?

"Nu prea multe. O să fie un șoc atat de intens încât nu cred ca o să mai vorbească."

Harry chicoti din nou. Dinții îmi sapau viguros în buza când vedeam cat e de degajat și nepăsător. Cum naiba putea să fie atât de liniștit?

"Așteaptă o veste ca asta de când se știe. Mama a fost genul ala de fetiță care si-a planificat nunta de când avea șase ani. Și probabil tot de atunci știa și care vor fi numele noastre."

Vorbi el cu o notă umoristică în glas și m-am așezat pe pat. Mi-am departat picioarele și mi-am pus coatele pe genunchi sprijinindu-mi capul de ele. Mă simțeam obosită și după o masă copioasa, era de așteptat să mă ia și somnul.

Harry veni în fața mea și se strecura în spațiul dintre picioarele mele asezandu-se pe vine. Îmi zambi dulce și imediat ce am zărit gropitele alea adorabile mi-am ridicat mâna simțind nevoia disperată de a le atinge.

Aveam mâna încremenită și el își mișca cu grijă capul facandu-ma astfel sa-i ating jumătate de față.

"Mi-e teamă..." Am încercat eu să spun cu un glas stins și aproape insesizabil. Nu eram complet sigură dacă am zis cu voce tare sau e totul doar în mintea mea răvășita.

În următoarea secundă am văzut o încruntătură apărând pe fata lui; nu știam dacă asta era reacția fiindcă nu înțelegea de ce sau pentru ca nu auzise ce am spus.

"De ce?"

"Nu știu cum... Dacă o să creadă ca totul a venit prea repede? Și ca ar fi fost mai bine să mai așteptam?" Mi-am retras mâinile de pe fața lui și mi-am dus degetele în păr. Îl aveam atât de încâlcit și nearanjat, zici ca ieșisem dintr-o casă plină de lilieci.

De data asta pe chipul lui Harry se citea doar amuzament și poate o urma din mica palmuiala pe care voia să mi-o dea.

"De asta te temi tu?" Mă privi cu un zambet care părea să fie mai degrabă un scut care îi masca hohotul de râs.

De ce altceva aș putea să mă tem? Speram ca dacă Angela va avea de gând să ia la bătaie pe cineva, norocosul să fie Harry.

"Singurul lucru de care trebuie să te temi este sufocarea." Vorbi el serios și l-am privit neintelegandu-i cuvintele. Doar nu avea de gând să mă asfixieze sau ceva.

Nemernicul rase când îmi privi chipul împietrit și l-am impins ofensata, dar nu se clinti deși era intr-o poziție usor de doborât.

"Nu înțeleg!" Am zis ca un copil în fața unui extemporal mult prea complicat pentru nivelul cunoștințelor lui.

"O să stea atat de mult pe capul tău și o să te sune nonstop să se asigure ca nu ți de întâmplat nimic, încât o să te plictisești de ea. Asta o să fie adevărata problemă." Mă privi cu niște ochi înspăimântați și am zambit. Nu cred ca m-ar deranja așa tare. Poate doar la început fiindcă nu sunt obișnuită să am pe cineva care să mă verifice la fiecare pas.

"Cred ca o să supraviețuiesc grijii, fie ea și prea exagerata!" Am zis încrezătoare în mine.

"Să văd ce mai zici în vreo 3-4 luni!" Mă provoca rânjind și nu am putut să refuz asta. O să mai vedem noi cum stau lucrurile.

Harry îmi zâmbi cald în cele din urma și își strecura brațele foarte lungi pe lângă șoldurile mele reușind sa mă tragă mai aproape de el. Încă stătea pe vine în fața patului, iar eu am fost adusă la marginea acestuia cu stomacul lipit de tâmpla lui.

Se întoarse și își lipi nasul de burta mea miscandu-se încet, dar în repetate rânduri. Acțiunea lui m-a făcut să chicotesc fiindcă eram o pisică slabă ai neputincioasă care nu rezista la gâdilat.

"Deja ai mai crescut sau mi se pare mie?" Se departe puțin și privi atent.

Am râs ușor.

"Cat de mult putea să crească în câteva ore?"

"E destul de ciudat să văd chiar și o mică denivelare aici. Abdomenul tău era atât de plat." Încă privea confuz de abdomenul meu nu-asa-plat-acum.

"E și pentru ca am mâncat. Mult." M-am de corectat la timp și rase ridicandu-mi tricoul până sub sâni.

"Știu ca e și mâncare aici, dar mai e și o persoană foarte importantă." Rosti și își lipi imediat buzele de pielea mea. Am zambit slab în urma gestului sau și i-am mângâiat ușor cârlionții.

Asta era un moment pe care voiam sa-l păstrez în mintea mea pentru tot restul vieții. Pentru momentele de ceartă, de cădere, pentru când nu o să mai fiu cu el. Voiam sa-mi amintesc pentru tot restul vieții caldura pe care o transmitea Harry atunci făcea gesturi de genul asta. Căldură pe care reușea cumva să o însereze și în copul meu.

Buzele lui se plimbau ușor pe toată suprafața stomacului meu și am închis ochii savurand senzația care mi se instalase în corp. Aveam un bebeluș, lasagna și un stol de fluturi în stomac.

"Harold Edward Styles!" Am auzit o voce ascuțită și un zgomot asurzitor produs de niște tocuri. Tocmai am auzit-o pe Angela țipând?!

Harry își ridica repede capul și intr-o secundă fu în picioare în fata mea.

"Deci de-asta nu sunase până acum!" Chicoti clătinându-si capul. Îmi întinse mâna intr-un mod galant și m-am ridicat și eu, apoi am mers spre sursa zgomotului tinandu-ne de mâna.

"De ce nu am fost anunțată să vin la spital?" Am dat nas în nas cu Angela înainte să apucam să coborâm scările.

Pe chipul ala care era atât de blând și zâmbitor era acum o încruntătură adâncă. Probabil fusese luată pe neașteptate și nu avusese timp să se pregătească, dovadă fiind părul prins intr-o coada dezordonată și balerinii din picioare. Era prima dată când o vedeam fără tocuri și era mai scundă decât mine cu un cap. Dar înălțimea ei nu o făcea să pară mai puțin furioasă.

"Voiam să fie totul o surpriză! Dar se pare ca nu ti-a plăcut prea mult." Harry zise ca un copil care știe ca urmează să o încaseze pentru boacăna făcută și se scărpina agitat în cap.

Angela îi analiza cuvintele cu o privire agera si cu sprâncenele încruntate.

"Știam eu ca nu e o idee bună!" Am șoptit ca pentru mine și am vazut-o apropiindu-se de noi. De ce ma simțeam de parcă venea Freddy spre mine?

"Reaminteste-mi cați ani ai, te rog!" Îi replică arțăgoasă și ma trase imediat de lângă el. Chipul ei se îndulci radical și avea un zâmbet până la urechi.

Mă îmbrățișa strâns și i-am simțit suspinul care iese printre buzele ei acum tremurânde. "Doamne, scumpo. Încă nu pot să cred ca toate astea sunt reale și probabil nici nu o voi face prea curând." Rosti ea.

Mi-am înfășurat brațele în jurul ei la rândul meu și am simțit toata dragostea pe care o punea în îmbrățișarea ei. Am privit în spatele ei spre Harry și se sprijini cu șoldul de balustradă zâmbind.

"Cum te simți?" Se depărta ea de mine și îmi prinse umerii ca să mă priveasca mai atent.

"Sunt bine! Foarte bine chiar!" Am zambit.

"Vreo urma de burtică?" Își duse mâna stânga pe șoldul meu parca fiindu-i teama s-o apropie de burta.

"Mai mult de lasagna!" Harry ridica mâna ca un școlar care se trezește să spună și el ceva în timpul orei.

Chipul Angelei se întuneca imediat si se întoarse spre el cu mâna în șold.

"Nu știu ce să fac un momentul asta: să te iau la bătaie sau să te strâng în brațe până nu mai respiri, huh?" Îl Întreba ea înțepată și Harry zâmbi vinovat ridicandu-si mâinile.

"Zic să începem cu îmbrățișările alea acum!" Propuse el glumeț și Angela își clătina capul parcă amenintandu-l ca nu uita și ca o să facă și asta curând. Îl trase și pe el intr-o îmbrățișare și am chicotit când am văzut diferența dintre ei doi. Era atat de mică și Harry părea un adevărat gigant pe lângă ea. Era oricum extrem de înalt, cu o postură foarte atletică.

Am rămas pe loc stânjenita și mi-am scarpinat cotul. Mă simțeam în plus între ei în momentul ala și cu siguranță mă și holbăm ca o apucată.

"De ce stai acolo?" Angela intreba și mi-am clătinat capul spre ea. Nu voiam să le stric momentul, mai ales atunci când înțelesesem cât era de bucuroasă de toată situația asta.

"Vino aici, baby!" Exclamă Harry și ambii mi-au întins brațele. Am zambit timid și m-am apropiat incet de ei. Si-au înfășurat rapid brațele în jurul meu, după care eu și Angela am ajuns să fim ținute la pieptul lui Harry.

Știam deja ca brațele lui erau incomensurabile și ne cuprindeau pe amândouă. Angela îmi mângâia constant spatele și i-am simțit și lui Harry buzele lipindu-se de creștetul meu.

Si pentru un moment, chiar m-am simțit iubită.

______________________
Următorul capitol o să apăra la 15 comentarii (aparent altfel nu ne putem înțelege.)
Anyway, își dorește cineva dedicație?