"There is always some madness in love. But there is also always some reason in madness."

"Trebuie să îi închei contractul lui Connor, asta e ultimul lui an la noi." L-am informat pe Louis în timp ce strângeam câteva dosare de pe birou.

"Relaxeaza-te, anul asta mai are o lună și jumătate." Își folosi ca de obicei tonul lui degajat și lipsit de stres sau agitație.

M-am uitat urât la el și incepu să chicotească ridicandu-si mâinile în aer.

"Știu ca îți place să fie totul pus la punct și, dacă mă întrebi pe mine ești cam obsedat de control, dar e destul timp." Zâmbi el la final de parcă asta făcea frază de mai devreme mai drăguță.

M-am încruntat la el și mi-am ridicat indexul în semn de atenționare; cred ca iar a uitat cine e șeful și cine pe cine plătește în firma asta.

"Vreau contractul definitivat până săptămâna viitoare sau ești concediat." Am deschis sertarul biroului și am aruncat pixul și ștampilele în interiorul acestuia.

Louis rase la amenințarea mea care era în mod artificial falsă. Nu exista motiv pe lumea asta care să ma determine sa-l dau afara. Nu doar fiindcă eram prieteni atat de buni, ci pentru ca în ciuda aparențelor, Louis este o persoană foarte prosperă si operativă, pe care mă puteam baza la orice ora

"Am înțeles, să traiti!" Mâna lui era îndreptată spre cap și ma privi ca pe un comandant strict care vrea să percheziționeze soldații aliniați.

Un oftat lung îmi părăsi buzele și mi-am clătinat capul. Poate exista prea mult umor în Louis până la urma.

"Bănuiesc ca nu ai rezolvat nimic așa peste noapte." Louis presupuse când mi-am luat sacoul pe mine și am verificat buzunarele să văd dacă am telefonul.

"Nu am vorbit deloc despre asta."

Mi-am deblocat rapid ecranul sperând să găsesc un apel de la ea sau măcar un amărât de mesaj, dar era doar ora aia nenorocită pe tot display-ul.

Îmi doream cu disperare să nu fie supărată pe mine sau să se simtă și mai rău ca aseară. Puteam doar să sper.

"Nu ați vorbit deloc?" Sprâncenele lui se încruntară confuze și am aprobat din cap.

"Ne vedem mâine, Louis." Am zis când am văzut ca e aproape ora 3 PM și am apăsat butoanele liftului care aparu ca un fulger la comanda ea. Ușile s-au deschis și spre bucuria mea nu mai era nimeni în el; chiar nu aveam chef de figura exagerat de zambitoare a vreunui angajat.

Nici nu mi-am dat seama când am ajuns în intersecție tot verificandu-mi telefonul și regăsind niciun semn de la ea.

"La dracu'!"

Nu voiam decât un mic semnal, să știu ca o să mai vorbim când ajung acasă și ca nu vom sta ca doi străini intr-un metrou. Am accelerat pe stradă și la scurt timp am ajuns în fața casei și apoi mi-am parcat mașina în garaj.

Am descuiat ușa și mi-am plimbat privirea in cautarea ei, dar era o liniste pustie peste tot. Am urcat scările intr-o viteză aproape ridicolă, dând buzna ca un uragan în dormitorul nostru.

Mireasmă ei specifică mă lovi imediat ce am pasit în cameră și am închis ochii inhaland mirosul exact ca un fumător care trage tot fumul din țigară dintr-o singură incercare.

Ochii mei acum deschiși au capturat-o ștrand încă în pat, adormită. Inima îmi trepida dinamică în piept când creierul meu a întipărit imagea asta atat de minunată pentru totdeauna în mintea mea.

Mă simțeam ușurat să aflu ca nu am primit nici măcar un semn de viața de la ea pentru ca dormeam și nu pentru ca avea de gând să mă aștepte după ușă cu un cuțit.

Deși nu eram încă 100% ca nu avea asta plănuit.

M-am apropiat de pat fara să scot vreun sunet și am gasit-o dominând pe mijlocul patului. Nu am ratat ocazia de a mă așeza gentil lângă trupul ei inconștient și i-am tras patura mai bine pe spate.

I-am înlăturat firele răvășite de pe chip și am expus chipul mirific care mă făcea să-mi pierd mințile. Nasul ei micuț se mișca puțin când am continuat atingerile și i-am atins lent clavicula acum vizibilă. I-am dat șuvițele pe după ureche și m-am încruntat nedumerit când am văzut ceva ce nu mai sesizasem pana acum.

În urechea ei erau trei găuri date, dar nu am vazut-o decât cu un singur cercel. Știam ce eroticul piercing din buric, dar de nebunia asta nu știam.

"Măcar eu pot să recunosc când iubesc pe cineva."

Cuvintele lui Mike mi-au străfulgerat în minte dintr-o dată și am închis ochii în timp ce imi scuturat capul în încercarea de a le alunga.

Ce prostie! Dacă intr-adevar aș fi avut acele sentimente pentru ea, cu siguranță aș fi fost capabil să le arat! Nu am fost niciodată un laș, tot timpul am avut putere asupra deciziilor pe care le-am făcut și mi-am asumat fiecare alegere.

"Mă gâdili!" Juliet chicoti inclinandu-si capul pentru a-si uni urechea cu umarul.

Mi-am oprit atingerile și am zambit ca un prost.

"Îmi pare rău. Nu voiam să te trezesc. Cum te simți?" Am intrebat-o în timp ce încerca să se ridice încet în șezut.

"Mult mai bine. Cred ca e adevărat ca somnul le rezolva pe toate."

Rosti ea și se așeza în poziție turcească, dandu-si părul pe spate și zambindu-mi dulce. La naiba, de ce face asta? Chiar vrea sa-i spun din secundă în secundă ca are cel mai frumos zambet pe care l-am văzut vreodată?

"Cât e ora?" Se întinse spre telefon și ramase uimita când văzu ce apare pe ecran.

"Ai dormit destul de mult."

"Ti-am spus eu ca sunt obosită." Chicoti și se ridica din cap. De-abia atunci mi-am amintit de toată agitația de la birou.

"Trebuie să adăugam niște analize la dosarul tau." Am zis și am prins-o de mâna înainte să plece spre baie.

Mă privi încruntată.

"Ce dosar?"

"Ești un fotomodel acum, Juliet. La Paris, îți amintești?" Ea dădu din cap prinzandu-se la ce ma refer și am tras-o în poala mea.

"Zilele astea trebuie să definitivăm partea scrisă. Poate nu pare, dar sunt multe proceduri și sunt al naibii de stricte. Mă gândeam ca am putea merge azi. Dacă te simți bine, desigur."

Am incheiat plimbandu-mi degetele pe coapsa ei fină și i-am urmărit reacția încercând să captez orice gest și mișcare. Trebuia să învăț să o citesc.

"Da, e perfect. Mergem acum?"

"Imbraca-te și plecam. Nu te grăbi."

Juliet se ridica din poala mea și se duse spre baie oferindu-mi un zambet înainte să închidă ușa în urma ei.

Am mai rămas câteva momente pe pat bucurandu-ma de aroma imprimată în așternuturile ei și am oftat ridicandu-ma în picioare.

Sunt așa profund în ultima vreme.

Am coborât în living aprinzandu-mi o țigară care să mă mai detensioneze de tot stresul acumulat în ultima vreme și mi-am așezat picioarele pe masuta de cafea.

Telefonul meu incepu să sune și mi-am strecurat mâna în buzunar pentru a-l scoate. Numele fratelui meu apăru pe ecran și mi-am ridicat sceptic sprânceana.

"Da?" Am răspuns cu un ton interogativ.

"Ești acasă?"

"Da, ai treabă cu mine?"

"Oarecum. De fapt, nu. Dar nu am cheie și voiam să vin acasă. Ajung cam intr-o ora."

"Atunci nu voi mai fi acasă. Eu și Juliet plecam la spital."

"S-a întâmplat ceva?" Vocea lui îngrijorata răsuna imediat în telefon.

"Nu, doar ca trebuie să apăra și asta la dosarul ei. Trebuie să ne ocupam de hartogaraie în perioada asta." I-am explicat încercând sa-l calmez până nu ajungea la cine-stie-ce concluzii pripite.

"M-ai speriat ca dracu'!" Bolborosi ei morocănos.

Mi-am trecut mâna prin păr și am chicotit oarecum mândru ca-mi speriasem fratele. Cine are frate mai mic știe cât e de amuzant să razi de el și să îl sperii.

"Trebuie să ajungi până atunci."

"Nu am cum, dar pot să vin la clinică." Propuse și am mormăit încântat. Era o idee chiar bună.

"Și mai bine. Și ne întoarcem toți trei acasă."

"Sa mă suni sa-mi spui la ce salon sunteți."

"Bine!"

"Trebuie să închid. Ne vedem!" Collin închise înainte să apuc să răspund și mi-am scos a doua țigară așteptând să coboare și Juliet.

După încă vreo douăzeci de minute apăru și Juliet purtând o pereche de blugi negri tăiați în genunchi și un tricou vișiniu care îi ajungeau deasupra buricului. Piercingul ei strălucea in lumina din încăpere și am zambit scurt.

I-am văzut silueta mai înaltă și imediat mi-au căzut ochii pe ghetele ei care aveau un toc foarte gros, dar nu atât de înalt.

"Bate vântul afară." Am spus amintindu-mi cum am dârdâit azi-dimineață când am ieșit din casa.

"Am lasat geaca mea aici." Coborî scările și veni spre mine. Am observat ca geaca ei de piele era așezată pe mânerul fotoliului.

Se apleca să ridice jacheta și am rămas cu privirea ațintită spre fundul ei care arăta incredibil de bine în jeansii aia blestemați.

"Mergem?" Am aprobat din cap și am revenit cu picioarele pe pământ, unde ochii mei văd și alte lucruri inafara de minunăția aia de posterior.

Am ales o clinică privată pentru ca aveam mai multă încredere in nivelul sanitar și preferam să dau câțiva bani în plus decât să ajungem în vreun spital infecțios de unde ieși mai bolnav decât intri. Plus ca nu aveam timp și chef să stau la coada după alți zeci de pacienți.

Juliet își descheie gheaca în timp ce urcăm scările spre al doilea etaj și am prins-o de mâna zambindu-i. Încercam să o încurajez cât mai mult fiindcă îmi mărturisise pe drum ca are o oarecare frică de ace și voiam să o asigur ca nu e nimic de care să se teamă.

"Domnule Styles, mă bucur să va văd!" Am recunoscut vocea blândă când mi-am auzit numele și m-am întors zâmbind.

"Și eu, Margy, și eu!" I-am eliberat mâna lui Juliet și am imbratisat-o pe asistenta mea preferată. Margy era o femeie de vreo 50 de ani care ne-a ajutat tot timpul când am avut probleme de natură medicală.

"Ce s-a întâmplat, dragule? Iar si-a sucit Collin piciorul?" Presupuse ea temătoare și am început să rad.

"Nu, cel puțin nu cred, dar o să vină și el. Pe picioarele lui să speram." Am glumit și când Margy auzi rasul lui Juliet își întoarse capul spre ea și o privi încruntată, dar cu un zambet pe buze.

"Ea e iubita mea, Juliet." Mi-am luș mâna pe spatele ei și Juliet îi întinse mâna prietenoasă.

"Serios? Îmi pare bine ca în sfârșit ti-ai găsit și tu o fata calumea. " Mă certa ea prefacandu-se autoritară și Juliet chicoti.

"Ești foarte frumoasă, iubito!" O privi cu admirație și Juliet îi mulțumi timidă

"Avem nevoie de niște analize. Crezi ca ne poți ajuta?"

"Dacă nu eu atunci cine?" Își ridica sprânceana și o lua pe Juliet de mâna.

"Vino cu mine, te rog!"

Juliet mă privi agitata și își trase mâna din strângerea mea. M-am apropiat de ea și am saurtat-o ușor încercând sa-i transmit ca totul va fi bine. Margy avea o atingere ca a unui fulg, nu ai fi simtit-o nici dacă te înjunghia.

"Vin și eu imediat, trebuie să îl sun pe Collin mai întâi!"

I-am transmis în timp ce-mi scoteam telefonul și ele disparura imediat intr-o încăpere din apropiere.

Am încercat sa-mi amintesc unde obișnuiam sa fumez când așteptam sa-l panseze pe Collin și am coborat un etaj, apoi l-am sunat. Tigara mea se termina din câteva fumuri și am ajuns din nou în fața salonului, ciocănind mai întâi.

"Intră!"

Mâna mea apăsa clanța și am văzut-o imediat pe Juliet pe pat cu bratul întins și pe Margy cu un pic pansament în mana. Am închis ușa și pe brațul lui Juliet era asezat acum un mic plasture.

Imi zâmbi timid și părea ușurata ca scăpase de asta.

"Asteptam rezultatele analizelor, Harry." Zise Margy și își puse ochelarii la ochi.

Am dat din cap înțelegând informația și așteptam să vină o dată hârtiile alea ca să plecam naibii acasa. Cred ca somnolenta lui Juliet se transmisese și la mine.

Margy îi lua tensiunea zi când rezultatul apăru pe ecran il privi oarecum sceptica.

"Tensiune de aviator aș zice eu." Îi zâmbi și Juliet doar ridica din umeri. "8 cu 5. Mereu ai tensiunea atat de mică?"

"Da, nu am facut-o niciodată mai mare de 10." O înștiința ea și își stranse buzele scoțând în evidență două gropițe adânci.

La ușă ciocăni cineva și imediat apăru o infirmieră cu niște fișe în mâna. Îi zâmbi lui Margy și apoi ne saluta înainte să iasă.

Margy își așeza mai bine ochelarii pe nas și verifica rezultatele.

"Mhmmm." Se uita nedumerita și stiu ca scotea sunetul ala când se gândea la ceva.

"Pot să o mai răpesc câteva minute? Nu am completat toate registrele necesare pentru dosar."

_________________
Hey, hey, hey! Deci am revenit cu un nou capitol și m-am hotărât și ce o să fac de acum în colo.
Mă gândeam să poistez la Duplicity ca de gând mă tin să o fac, apoi termin de tradus la Psychotic (mai am câteva capitole), și după mă reapuc de Mommy.
Toată treaba asta ar dura cam...două, poate trei săptămâni, după cred ca o să mă tin doar de Mommy și Duplicity, mai vedem.
Ce credeti?
Have a lovely lovely night guys♥.