"When you trip over love, it is easy to get up. But when you fall in love, it is impossible to stand again."

În momentul respectiv eram conștient ca ararăm ca un ratat, dar puteam să jur ca maxilarul meu inferior era la nivelul gleznelor. Ce tocmai a zis pustiul asta?

"Ce vrei să spui, Mike?" Juliet mi-o lua înainte și îl Întreba blând.

Louis părea pe de o parte foarte mândru de el, dar era și extrem de uimit. Cu siguranță nu am fost singurul prins cu garda jos.

Pustiul avea mâinile în sân și își înaltă umerii privindu-ne cu superioritate.

"Nu va comportați ca un cuplu de iubiți..." Încerca să se exprime și facu pauze mici între cuvinte. Era totuși doar un copil de 5 ani.

Toți îl priveam așteptând să vină cu argumente și incepu să se agite scâncind nervos.

"Nu faci cu July cum făcea tati. Tati îi spunea tot timpul ca o iubește foarte mult și îi mulțumea ca e cu el. Am văzut și filmarea de la nunta lor. La început am crezut ca nu știe decât cuvintele ale două."

Mike reuși să spună și răsufla obosit după tot speech-ul pe care l-a ținut. L-am privit aproape înspăimântat de ce îi ieșise pe gură și simțeam cum cameră începe să se învârtă cu mine.

"Harry și July nu sunt căsătoriți, Mike." Încerca Louis să amelioreze puțin lucrurile, dar nu-mi puteam lua gândul de la vorbele lui.

"Asta nu-l împiedica să spună cuvintele alea două..."

"E greu să forțezi pe cineva să simtă ceva ce nu poate." Juliet interveni între cei doi și am înghițit în sec intorcandu-mi privirea spre ea de data asta.

Oamenii ăștia si-au dedicat o zi pentru a mă doborî pe mine psihic?

Mike strâmba din nas și o privi ca pe cel mai complicat puzzle din lume. Nu știam ce ma șoca mai tare: cuvintele lui sau concluziile ei.

Juliet avea un zambet aproape trist pe față și îi facu semn să vină spre ea.

"Crezi ca Harry nu ține la tine?" O chestiona el curios și am înghițit iar în sec.

Deși mă simțeam ca pe o pernă de ace, chiar voiam să văd ce o să răspundă. Să îi văd reacția, limbajul corpului, o mică scapare, orice.

Îmi era atât de greu să o citesc pe Juliet, mă simțeam de parca as avea pe mâini un manual redactat în scripta veche. Nu-i puteam anticipa nicio miscare și nu-i puteam descoperi deloc gândurile.

"Părinții tai se știau de foarte mult timp, iubitule." Îi dădu ea bretonul din ochi și îi zâmbi dulce.

"Și voi va stiti de...de..." Mike pufni deconcentrat si se întoarse spre Louis cerandu-i ajutor din priviri.

Dar nu avea de unde sa-l primească; Louis nu știa de cât timp ne stim eu și Juliet cu adevarat.

"Trei luni..." Am șoptit eu cu privirea în pământ.

Deși nu îi puteam vedea, stiam ca toți au ochii pe mine în momentul ala.

"E destul!"

Juliet chicoti și în ridica pe Mike în poala ei.

"Nu este... Totuși, de unde știi ca nu-mi spune niciodată cuvintele alea?"

"Nu l-am auzit niciodată..." Spuse cu o voce stinsă și își duse mâna la frunte chinuindu-se parca sa-si amintească dacă a auzit bine sau se inseala el.

"Nu ai fost acasă la ei, de unde știi ca nu ii spune atunci?" Am auzit vocea amicului meu și imediat ce mi-am ridicat privirea m-am simțit lovit de cristalele alea albăstrui.

Deși eu eram caracterul principal din întâmplarea de față, eram de asemenea și cel mai absent. Nu eram capabil să scot nici măcar un cuvânt, eram atât de laș să recunosc ca nu am pronunțat niciodată cuvintele alea, nici acasa și nici în altă parte.

Îmi frecam agitat degetele între ele așteptând parcă să cadă un meteorit peste casă si să fiu scutit de toată scenă asta care, nu știu dacă mă stânjenea sau îmi dovedea cât de infect sunt de fapt.

"Poate Harry îi spune când nu e nimeni în jur." Completă imediat ideea inițială și Mike se încrunta încurcat, dar nu părea deloc convins de vorbele tatălui sau.

"O spui?"

Mă trezi din gândurile mele când își așeza piciorul pe coapsa mea.

Când mi-am învârtit privirea spre ceilalți adulți din cameră am văzut ca eu devenisem subiectul principal în ecuația asta și nu știam încotro s-o mai iau. Cerșeam ajutor din priviri ca un porumbel prin în ghearele unei pisici.

"Mmm..." Am început să mormăi și mi-am scuturat buclele tumultos. Uita-te la mine balbaindu-ma ca o femeie plângăcioasă în fața unui infractor.

"Nu!" Am admis sperând să închei tot circul asta chiar aici.

Juliet privi spre chipul lui Mike zi îi mângâie drăgăstos obrajii. Piciul se agita în brațele ei se uuta bosumflat spre Louis.

"Ti-am spus eu, tati." Zise el dezamăgit și coborî din brațele lui Juliet apoi o lua la fugă pe scări.

Toți trei am stat la locurile noastre timp de câteva minute fără să spunem nimic. Nu auzeam decât respirația rarefiată care îi părăsea fosele nazale periodic și jur ca în momentul ala îi putea simți bătăile inimii intensificându-se.

"Eu...mă duc să văd ce face Mike singur acolo sus." Am simțit-o când s-a ridicat de pe canapea și dispăru imediat le scari.

Louis se trânti pe canapea lângă mine cu un pachet de țigări în mâna și îl deschise intinazandu-l spre mine. Am oftat zgomotos și am luat o tigare căutând cu privirea o amarata de brichetă.

"N-ai de gând să spui nimic? Să-mi spui ca tu ai mereu dreptate și eu sunt un idiot?" Am articulat aruncandu-mi mâinile în aer intr-un gest care exprima exasperare.

Unde mai pui ca tocmai fusesem făcut knockout de un copil de șapte ani. Bravo, Harry.

"Nu am de gând să repet toate astea din moment ce pare ca le stii foarte bine." Mă tachina el aprinzandu-si tigara și mi-am dus-o și eu pe a mea la gură.

"Sunt într-un mare rahat, Lou...Și partea cea mainrea e ca nu știu cum dracu' să ies din el." Am vorbit cu tigara în gură.

"Greșit, amice. Stii cum să ieși din asta, dar nu vrei." Se întinse spre mine și aprinse bricheta apropiind-o de mine.

"Poate ca n-ar fi rău să mai asculți și tu din când în cand de neastâmpărata asta." Își lipi palma de pieptul meu și își lovi degetele de locul unde se află inima mea.

"Si dacă dictează prost?" Fumul ieși printre buzele mele odată cu vorbele care mă piscau pe limbă când le pronunțam.

"Intr-adevar este riscant să lupți împotriva cerebelului, dar nu ești deja în rahat până în gât?" Argumenta el și își așeza picioarele pe masuta de cafea.

Mi-am continuat tigara expirând fumul toxic și mi-am fixat un punct exact în tavanul livingului. Tâmpitul asta avea dreptate în tot ce spunea, dar în interiorul meu era o tramă relativ nejustificată.

Și poate puțină negare.

I-am deschis portiera lui Juliet când se lăsa seara și am decis ca ar fi cazul să mai plecam pe la casele noastre. Le-am făcut cu mâna din interiorul mașinii și am accelerat pe autostradă.

Norocul nostru ca era seara și traficul nici măcar nu se putea numi așa. Erau doua-trei masini pe toată strada si nu aveau o viteză mai mare de 50 de kilometrii pe ora.

"Ești okay?" Am intrebat-o cand am vazut-o scufundandu-se cu ochii între deschisi în scaun. Nu avea centura pusă și am lăsat o singură mâna pe volan pentru a mă întinde și a-i lega centura.

"Da... Sunt doar foarte obosită. Nu știu de ce ma simt așa sleita de puteri." Abia rosti și își trecu mâna prin păr.

"Ești sigură?" Am insistat nefiind foarte încântat de tenul ei care devenea tot mai palid.

"Da, nu am nimic. Trebuie doar să dorm puțin...mai mult."

Am chicotit și ma străduiam din răsputeri să cred ceea ce zice. Speram din tot sufletul să nu inventeze nimic și să nu fie în starea asta din cauza celor spuse astăzi. Tot nu-mi puteam da seama dacă este afectata sau nu. Îmi doream atât de mult să se deschidă în fața mea, să pot să o citesc măcar puțin.

Era totuși și ea surprinsa de cum mi-a dat clasă un mormoloc de cinci ani. Trebuia să fie.

Preferam să rada se mine, să mă ia misto ca m-am lăsat călcat în picioare de Mike. Nu voiam să se gândească deloc la ce a zis el și nici să descopere cât de adevărat era.

Juliet își duse mâna la gură masandu-si un căscat destul de abundent și am văzut mici cristale formandu-se în colțurile ochilor ei.

"Sigur te simți bine? Ești foarte palidă." Am spus îngrijorat și mi-am dus mâna spre fata ei. În momentul în care i-am atins obrazul am tresărit.

Cum era posibil să fie atât de albă la față, dar sa-i ardă pielea?

"Sunt bine, cred ca toate evenimentele din ultima vreme își spun cuvântul." Își puse mana peste a mea și i-am simțit atingerea foarte rece, dar nu părea să mă mintă când a spus asta.

Am dat din cap încercând să păr convingător.

"Ți se întâmplă des?" Nu mi-am putut abține întrebarea. Ea dădu din cap în dezaprobare și își îndrepta spatele pe scaun.

"Nu. E prima oară de fapt." Ofta și își lipi capul de geam.

Am mărit viteza mașinii și o urmăream subtil cu coada ochiului, dar nu făcea decât sa-si țină ochii închiși. Câtă dreptate avea Louis când a zis ca sunt în rahat până în gât.

"Harry, nu..." Incepu ea când am ridicat-o în brațe și am dus-o în casă. Nu părea în stare nici să se tinampe picioare, dar să mai și urce scările.

Am lasat-o ușor pe pat și am ajutat-o să se descalțe. Îmi oferi un zambet slab și șopti "merci".

"Mă duc sa-ti fac un ceai, asteapta-ma aici." I-am sărutat rapid fruntea și am luat-o la fugă pe scări.

Imediat ce am ajuns în bucătărie am căutat prin dulapurile de dus câteva pliculete de ceai și spre norocul meu, am găsit o cutie de ceai de fructe de pădure.

Nu știam dacă era chiar pe placul ei sau nu, dar merita o încercare.

Mi-am întrecut limitele urcând scările câte trei si ținând în același timp și cana de ceai. Toată tenacitatea care zăcea în corpul asta m-a ajutat să nu vărs un strop.

"E de fruc-" M-am oprit în prag când am vazut-o pe jumătate acoperită de cearșafuri, întinsă pe spate.

Am zambit ușor când m-am apropiat de corpul ei adormit și am pus ceaiul pe noptieră. Când am tras cearșaful ca să o învelesc mai bine, i-am descoperit unul din sâni și am înghițit în sec acoperindu-si trupul la loc. Măcar se dezbracase de haine; nu exista nimic mai comod decât dormitul îmbrăcat în costumul de la naștere.

M-am aplecat peste trupul ei și i-am sărutat ușor fruntea înainte să mă ridic și să trag toate draperiile, lasandu-ma intr-un întuneric aproape la fel de obscur ca cel din gândurile mele.

________________________
Ei bine, capitolul asta nu trebuia să apăra chiar acum, dar cred ca asta e felul meu se a va ura un an cât mai frumos și mult succes. :)
Have a good night! ♥