"Beauty attracts the eyes, but personality captures the heart."

H A R R Y

"Deci ai ajuns acasă întreg până la urma!" Am intrat în bucătărie unde am găsit un Collin pe jumătate lesinat care se freca pe fata adormit.

"Dacă am ajuns? Da. Cum? Încă nu am aflat." Mormăi cu mâinile încă peste față și mi-a luat câteva secunde să înțeleg ce zice.

"Poate te-a adus vreo tipa mai puțin beata cu un carnet de conducere!" Am ridicat din umeri și el își folosi mâinile pentru a-si masa puțin umerii.

"Da, ce e drept totata viata am crezut ca mama e cea mai sexy puicuță pe care am vazut-o." Collin se stramba și apoi isi închise ochii inspirând profund.

Am izbucnit în râs și m-am așezat pe scaun în fața lui. Collin nu obișnuiește să bea mai multe de câteva pahare inocente, dar aseară după ce si-a văzut cadourile a decis s-o facă lată.

Susținea mereu ca organismul unui sportiv nu se împăca prea bune cu alcoolul și nu voia sa-si distrugă cariera din cauza unei băuturi.

Întotdeauna râdeam de el și îl întrebam care carieră. Collin se enerva instant si spunea ca o sa vad eu cum o sa ajung daca nu o sa ma las de sampanie si vinuri.

E extrem de plăcut să ai un frate mai mic.

"Ea te-a adus?" Încă nu înțelegeam ce naiba tot spunea.

"Așa cred. Adică știu ca ea m-a scos din restaurant. După asta mi s-a rupt filmul." Ofta și se întinse spre o ceașcă neagră. De când își face el cafea de unul singur?

"Probabil ea te-a adus." Am spus cu ochii pe cafeaua lui.

La naiba, nu doar ca si-o făcuse singur, dar mai și mirosea foarte bine.

"Chiar crezi ca m-a carat ea până la mașină? Și pe tocuri." Mă privi ca pe un copil prostuț și lua o gură din cafea.

"Mmm, asta cred ca e cea mai bună cafea pe care am gustat-o vreodată." Gemu el euforic. L-am privit confuz și surprins; face o cafea dezgustătoare. E atât de amorțit încât nu mai simte nici gustul?!

Devenisem brusc intrigat de gustul cafelei și m-am rugat în mintea mea să nu fac vreo toxiinfectie alimentară sau aveam să-l iau la șuturi rau de tot.

"Și nu crezi ca ar vrea și frate-tu să guste din minunăția aia?" Am ridicat din sprânceană și se încrunta îmbufnat spre mine.

"Nici gând! Tu o ai pe a ta!" Zise supărat și își puse mâinile în fața cănii de parcă aveam șapte ani și aveam să încerc să i-o fur.

Mi-am dat ochii peste cap și l-am intrebat oarecum uimit:

"Deci mi-ai făcut cafea și mie?"

El își ridica din nou ceașca la gură și îmi arunca o privire confuză.

"Cine? Eu?" Arătă cu degetul spre el.

"Nu ai făcut tu cafeaua asta?"

"Ce? Nu! Am renunțat de când mi-ai tăiat tu tot elanul când mi-ai spui ca are gust de apă de vase." Se uita acuzător la mine și am chicotit. Nu ca aș știi gustul specific al apei de vase, dar presupun ca mai rău decât cafeau aia odioasă nu are cum să fie.

Dar dacă asta nu era făcută de el, poate avea totuși un gust pertinent; măcar atât.

"A rămas până dimineață mama?"

"Nu, frate. July a făcut cafeaua." Ofta exasperată de idioțenia mea și probabil se întreba ce e așa de greu de înțeles.

"Oh." Am spus și m-am ridicat ca sa-mi iau și eu o ceașcă. Nu am mai baut niciodată cafea făcut de Juliet.

Am luat ceașcă neagră de lângă fructieră și am inhalat mirosul puternic. Îmi placea cafeaua neagră, tare, cu foarte puțin lapte.

Imediat ce lichidul a ajuns pe papilele mele gustative, am simțit un fior traversându-mi stomacul. Cafeaua asta era mai mult decât perfectă și era făcută exact după gusturile mele.

"Juliet a facut-o?" Am vrut să mă asigur.

"Da, a zis ca tu ești în dus si cât am stat aici amandoi a făcut cafea. Trebuie să păstrezi fata asta, îți zic." Collin ridica degetul arătător spre mine în semn de atenționare și brusc cafeaua a devenit lavă încinsă în gura mea.

Desigur ca el nu știa ca e doar o chestiune de timp și Juliet nu va mai fi aici. El nu știa ca ea va pleca imediat ce va naște, nu știa ca o să rămân singur când probabil o să am cea mai mare nevoie de ea.

Am încercat să zâmbesc și am dat ușor din cap, deși cred ca zâmbetul meu era echivalent cu al unui om înjunghiat.

"Mergem, Harry?" Juliet apăru imediat în ușă și Collin îi facu rapid cu mâna apoi se întoarse la ceașca lui.

"Plecăm acum daca ești gata." I-am zambit și i-am studiat fugitiv ținuta. Juliet avea o rochie mulată din bumbac, care părea mai exact un maieu gri, o jachetă de blugi peste și o pereche de converși albi în picioare. La naiba, arata atât de bine în chestii mulate.

Azi trebuia să mergem și să ne justificăm în fața lui Louis sau citez: "o să ne dorim să nu ne fi născut". Cum Mike o să fie acasă cu siguranță și o să trebuiască probabil să luăm parte la toate jocurile lui, era de preferat să fim îmbrăcați cât mai casual.

Ea se sprijini de tocul ușii și își trecu mâna prin păr, apoi isi concentra atentia pe Collin.

"Ți-ai mai revenit?" Chicoti ea cu un aer nostim.

"Acum da." Collin recunoscu ceva mai energic și apoi îi zâmbi. "Merci pentru asta, nu am băut niciodată una mai bună." Ridica ceașca spre ea ca în semn de cinste.

Juliet chicoti ușor stânjenita și îi zâmbi dulce.

"Mă bucur ca ti-a plăcut."

Mi-am terminat mai repede cafeaua și m-am ridicat.

"Rămâi aici?" L-am intrebat când am ajuns lângă Juliet și am luat-o de mâna.

"Nu e ca și cum sunt în stare să ajung prea departe." Se strâmba obosit și am râs împreună cu Juliet. "Nu știu, văd eu."

"Okay, stai cât vrei."

L-am salutat și mi-am luat telefonul și cheile de la mașină. Deja începeam să formulez firul poveștii în mintea mea și speram să vrea și Juliet să vorbească. Ea ar explică toate astea mult mai bine decât mine.

Povestea spusă de autor nu se compară cu variantă recitată de un amator.

"De unde ai știut cum îmi place cafeaua?" Am intrebat curios când am staționat la un semafor.

Ea își întoarse capul spre mine bulversata și apoi ridică din umeri.

"Nu am știut. Adică am sesizat ca nu îți pui zahăr în cafea, dar atât. În rest...am facut-o așa cum imi place mie." Încheie cu un mic zambet drăgălaș pe buze.

Am aprobat din cap și am continuat să conduc. Nu știam din ce motiv mă simțeam inconfortabil fiindcă voiam să spun ceva și nu știam ce. Iar tăcerea ei era și mai cruntă. Voiam să spună ceva, nu conta ce, numai să îi aud vocea, să vorbim, să...orice.

Dar probabil si ea își făcea un plan mintal și își punea în ordine toate ideile.

"Louis a sunat cand erai in dus si ne-a rugat să trecem pe la McDonald's în drum." Mă înștiința și am zambit ușor dând din cap. Nu-mi păsa ce zice, vorbea și asta era tot ce conta. Vocea ei era miere pentru urechile mele.

Încercam să mă concentrez pe drum și să nu mai acord atenție atracției pe care o simțeam fată de ea. Era prima femeie pe care am vazut-o strand picior peste picior chiar și în mașină, cu centura pusă.

Îi urmăream balansul lent al piciorului și am înghițit ușor în sec, încercand sa nu par foarte evident. Deschise ușor geamul și vantul îi flutura ușor câteva fire de par și ma îmbăta cu mirosul ei încântător. Mâinile ei subțirele îi aranjau părul drept și negru și se folosea de degețel ca sa-l perieze intr-un mod delicat.

"Harry?" Își întoarse privirea spre mine.

"Hmm?" Mi-am scuturat putin capul și am încercat sa-mi forțez un zambet.

"Am trecut de McDrive..." Spuse ușor arătând cu mâna pe geam.

"La dracu'!" Am înjurat și am întors repede mașina spre la coada care, surprinzător, nu era kilometrica de data asta.

Juliet comandă ce ii ceruse Louis când a venit rândul nostru și apoi a luat o Cola pentru mine și una pentru ea.

"Nu cred ca ne așteaptă pe scari." Râse uimită când am ajuns în fața casei lui Louis și Mike sări în picioare imediat ce ne-a recunoscut mașina.

Juliet își deschise portieră și Mike sări imediat pe ea strangand-o în brațe cu forțe.

"Ușor, ușor. Nu o sa mai pot respira dacă mă mai strângi atat de tare." Zise ea prefacandu-se îndurerată și am chicotit.

"Scuze, July." Mike se scuză cu o moacă inocenta și vinovată.

M-am regasit sprijinit de mașină privind-o atât de veselă jucandu-se cu el, încât devenisem extrem de curios să văd cum s-ar comporta cu bebelușul nostru. Și, Dumnezeule, speram să fie exact așa cu el, sa-l răsfețe și sa-l trateze ca pe cel mai important lucru din lume.

Mike își așeza capul în scobitura gâtului ei și părea la fel de fascinat de parfumul ei ca și mine. Ai grijă, ștrumfule! Sunt cu ochii pe tine.

"În sfârșit, domnule Styles!" Louis mă trezi din fantezia mea și l-am privit încruntat.

"Ce vrei să spui? Nu am întârziat!" M-am aparat eu.

Louis rase și își ridica mâinile în poziție defensivă înainte să apuc să răbufnesc.

"Glumeam, boss, glumeam!" Chicoti și îmi facu semn să întru în casă după Juliet și Mike.

"Sper ca aveți cuvintele la voi sau va țin aici până o să cedați psihic. Să văd dacă rezistați la țipetele lui Mike."

Am oftat și mi-am trecut degetele prin păr. De când îi permit nemernicului să mă ameninte si sa ma manipuleze așa?

"Vreau și brioșele!" Mike îi transmise lui Juliet când îi scoase HappyMeal-ul și îl așeza pe masa din bucătărie.

"Fără brioșe, Michael Tomlinson!" Striga Louis și se grăbi spre bucătărie. "Ai mâncat deja o tonă de ciocolată azi, o să te învârti prin casă până la 4 dimineață dacă bagi ațâța zahăr în tine!" Continuă el serios.

Aproape uitasem că pustiul e hiperactiv. De parcă nu avea deja prea multă energie doar pentru că era pur și simplu din sămânța lui Louis.

"Tati, vreau doar una!" Protesta Mike din brațele lui Juliet.

"Da, tati, vrea doar una!" Îl susținu glumeață Juliet si am râs scuturându-mi capul.

"Niciuna, Mike. Nu o să mai poți dormi după atâtea dulciuri." Era printre putinele dăti cand îl vedeam pe Louis atât de vehement.

"Haide, tati, da-i doar jumatate." Am intervenit și eu și se întoarse ca un uragan spre mine.

"Și tu? Mă abandonezi și tu?" Mă privi încruntat și am râs în fața seriozității lui.

"O să obosească el, nu te mai agita așa." L-am liniștit.

"Da, că tu o să stai după fundul lui până dimineață." Bolborosi ofuscat și ceda în cele din urma.

Mike țipa fericit și sări imediat pe scaun ca să înceapă să mănânce. Juliet avea în mâna paharul ei de cola și se sprijini de masă când văzu ca nimeni nu zice nimic.

"Deci?" Incepu Louis privindu-ne curios.

Schimbul de priviri dintre mine și Juliet îl intrigă și mai tare și ea îmi facu semn să încep eu să vorbesc.

"Eu și Juliet nu ne-am întâlnit la niciun casting, asa cum știti voi."

"Dar?" Vru repede să știe.

Eu și Juliet stăteam unul lângă altul ca doi copii pedepsiți și ea îi facu semn discret din cap spre Mike. Discuția asta nu era tocmai adecvată pentru un puști.

"Nu vrei să te duci să alegi un joc pentru xbox?" Îi propuse zambindu-i dulce și pustiul se dădu jos de pe scaun apoi isi lua și hamburgerul cu el.

"Să vii repede!" Îi transmise când fugi din bucătărie.

"Unde rămăsesem?" Doamne, nu cred ca l-am mai văzut vreodată atât de nerăbdător.

Juliet ofta.

"Sunt plătită să fiu aici." Zise prompt și fără pic de inhibiție. Mi-am întors capul spre ea, dar nu mă privea.

"Ce? Cum adică te-a plătit?" Curiozitatea era înlocuita de șoc și nu știa pe care să ne mai privească.

"Nu sunt o prostituată dacă la asta te gândeai." Juliet îl opri înainte să sar la alte concluzii și înainte să o fac eu. Cum se gândise ca e o centurista?!

"Ai auzit vreodată de mamele surogat?" Continuă cu o calmitate incredibila. Si eu eram mult mai calm decât speram, dar momentan eram doar obiect de mobilier.

"Nu foarte multe lucruri..."

"Mamele surogat sunt femei care nasc copii pentru cuplurile infertile sau pentru cupluri de gay, sau chiar pentru persoane care pur și simplu vor asta din motive personale." Juliet îi facu un rezumat scurt și Louis nu parea să înțeleagă prea multe.

"Deci ești o mamă surogat." O privi și ea dădu din cap. "Și tu ai platit-o ca să poarte o sarcină." Ochii lui i-au întâlnit pe ai mei și am aprobat din cap în semn ca are dreptate.

"De ce?"

"Aveam nevoie de bani. Am ieșit de puțin timp din orfelinat, fără prea mari venituri. Nu susțin prostituția și nu aveam cum să mă implic în așa ceva. Așa ca...aici sunt." Recunoscu și își ridica mâinile la nivelul umerilor.

"Asta e motivul tău. Dar tu? Din ce cauza ai ajuns la așa ceva?" Devenisem iar centrul discuției și începeam să mă enervez fiindcă nu puteam înțelege dacă Louis e nervos sau vrea doar să știe mai multe. Nu-mi era teamă de furia lui, aveam încredere în el și știam ca nu s-ar duce sa-i spună mamei asta.

"E destul de dur spus 'așa ceva'. Nu am comis nicio crimă!" Am intrat și eu în defensivă.

"Nu m-am referit la asta și o știi..." Louis mă corecta și Juliet ofta trecând le lângă noi.

"Pe mine mă scuzați." Aproape șopti când se duse în living.

"La ce îți trebuie o mama surogat, Harry? Ai luat-o razna?" Louis mârâi mentinandu-si totuși nivelul vocii scăzut.

"Pentru ca așa am vrut!" Am zis dur. Nu părea deloc afectat sau impresionat de răbufnirea mea.

"Așa ai vrut? Și ce o să se întâmple după ce naște, huh? O să dai afară din casa și o să crești copilul ala singur, fără mama?" Îmi aruncă direct în față întrebările care mă speriau până în măduva oaselor.

Mi-am strâns buzele și am lovit cu pumnul în masă strangandu-mi ochii.

"Nu știu, Louis. Si nu inteleg de ce nu știu. Ai dreptate în tot ce spui, o să aibă de nevoie de o mama. Copilul nu poate să crească doar cu un părinte. Probabil ca o să mai stea și după naștere o vreme..."

"Și după acea 'vreme'?" Insista el ca un pisălog profesionist.

"Și nu știu, Louis." Am pufnit aplecându-ma cu coatele pe masă.

"Ba știi și aici nu mai este vorba de copil. Într-adevăr o să aibă mare, mare nevoie de ea. Dar, mai mult de atât..." Veni și își așeza cotul pe umarul meu.

"Tu ai și mai mare nevoie de ea, amice."

_________________
Știu ca a durat puțin până a venit capitolul asta, daaaar am avut o săptămână încărcată și *onestitate maximă* nu am prea avut chef.
Anyway, sper să va placă acest capitol și vreau să va urez de acum un început de școală cât mai plăcut și un an prosper! ♥