"Most often we hate what me most fear."

J U L I E T

"De ce naiba am cumpărat urâțenia asta? Sfinte!" Am aruncat oripilată tricoul verzui și mi-am făcut rapid o cruce. După ce ca imi cumpărasem cel mai urât tricou din lume, l-am mai și avut în bagaje la Paris. Sper ca Harry nu a văzut rahatul asta sau o să întru în pământ.

Am continuăm să despachetez hainele și am ajuns să am lângă mine un morman de haine care trebuiau spălate. Deși eram în casă asta de aproape două săptămâni, Harry nu mi-a spus încă unde trebuie să pun rufele pentru spălat. Sau unde este mașina de spălat.

Mâinile mele au întâlnit rochia pe care am purtat-o ieri în Paris și am zambit tragand-o imediat spre mine. Am purtat rochia asta în noaptea în care Harry s-a culcat cu mine și nu-mi pasă ca am facut-o din "motive obiective", a fost prima mea noapte de dragoste și ca pentru orice altă fată, a fost foarte importantă.

Chiar dacă relația noastră se bază în principiu pe bani, eram fericită ca Harry nu mă trata ca pe o prostituată plătită pentru a petrece câteva ore (luni) cu el. Eram probabil trata mult mai bine decât aș fi sperat și pe deasupra mai primeam și o mulțime de bani.

Am lăsat rochia de-o parte și m-am ridicat să caut un umeraș în dressing. Nu voiam să o spăl, în ea cunoscusem cel maoi faimos oraș al Frantei și s-au întâmplat și alte lucruri purtând-o. Mă rog, cât am purtat-o.

Imediat ce am deschis una din ușile dressingului am găsit un compartiment plin cu umerașe goale si am ales unul pe care am pus rochia imediat. Am înălțat umerașul și am zambit văzând rochia asezandu-se așa frumos.

Am pus rochia în dulap și m-am întors în cameră scoțând toate lucrurile care trebuiau puse la spalat, dar le-am omis pe cele ale lui Harry. Nu voiam să umblu în lucrurile lui, e ceva personal și probabil pe mine m-ar deranja dacă ar face cineva asta.

Am coborât repede scările cautandu-l pe Harry și încercând sa-mi amintesc dacă vazusem pe undeva vrei mașină de spălat. Hmmm, nu cred ca era vreuna pe aici.

"Astăzi am ajuns!" I-am auzit vocea și m-am oprit la bază scărilor încercând sa-mi dau seama de unde vine. Am ascultat mai atent și i-am văzut cotul lui Harry.

"Da, știu ca a trec- Chiar imi pare rau, am fost foarte ocupat." M-am așezat lângă balustradă scărilor și am încercat să ma fac nevazuta si sa nu scot niciun sunet.

Cu cine vorbea Harry la telefon?

"Am multă treabă zilele ce vor urma!... Da, știu ca a trecut... Nu!" Ofta bagandu-si mâna printre buclele dezordonate. M-am încruntat confuză fiindcă nu înțelegeam absolut nimic din ce vorbea și începeam să fiu tot mai curioasă de ce spunea persoana de la celălalt capăt al receptorului.

"O să vin poate peste trei săptămâni?" Încerca și privi gânditor pe fereastră.

M-am tras înapoi și m-am lipit cât de bine am putut de scară. Harry s-ar enerva dacă ar știi ca trag cu urechea.

"Cum mâine? E prea din scurt... Știi ca nu vreau să te supăr... Nu asta intenționăm!" Își ridica puțin tonul. "Bine, atunci... Nu mă mai șantaja emoțional... O să încerc să ajung." Spuse exasperat.

"Bine, nu încerc, ajung sigur!" Adaugă și chiar dacă nu-i vedeam chipul, eram sigură ca si-a dat ochii peste cap. "Și mie mi-e foarte dor de tine..." Mi-am simțit aerul blocat în plamani când am auzit ce a zis și am călcat repede pe prima treaptă. De cine îi fusese atât de dor?

Viteza mea de alergare nu m-a ajutat și înainte să mă îndepărtez suficient de tare l-am auzit spunandu-i "Și eu te iubesc."

Am ajuns în dormitorul lui și am trântit ușa în urma mea. Un nod mi s-a pus în gat am înghițit în sec de nenumărate ori în speranța ca nu se va duce, dar era tot acolo; mare și chinuitor.

Nu înțelegeam din ce motiv, dar auzindu-se pe Harry spunând cuvintele alea mă făcea să explodez. Cuvintele alea ieșite din gura lui imi zgariau inima și ma simțeam complet trădata sa-l aud rostindu-le.

Câteva lacrimi amenințau să iasă din ochii mei și m-am așezat pe pat protindu-mi capul în mâini. De ce reacționăm așa? Harry si cu mine nu eram intr-o relație, putea vorbi cu orice femeie își dorea. Și eram egoista dacă alegeam să țin un bărbat ca Harry "în lesă". Nu formam un cuplu și nu îi puteam interzice nimic, așa cum nici el nu o facea cu mine.

Mi-am revenit înainte ca Harry să între în cameră și să mă găsească în lacrimi, ca mai apoi sa-si dea seama ca am ascultat ce-a vorbit el la telefon.

M-am ridicat de pe pat și mi-am ciufulit puțin părul tresărind când l-am văzut pe Harry intrând în dormitor.

"Scuze, am stat să plece Collin și după am primit un telefon." Își ceru scuze la fel de galant ca de obicei. De ce își cerea așa frumos scuze în fața unei tipe care îi cerea bani pentru a-i face un copil?

"E în regulă..." Am spus ușor și își imcrunta sprancenele la atitudinea mea întoarsă la 180 de grade. Stiu ca in avion eram cu totul altfel.

"Hainele le voi lua mâine când mă duc la serviciu și o sa le laș la o firmă care se ocupă cu curățatul. Sunt foarte sperioși, nu îți vor deteriora hainele în niciun fel. Le duc la ei de ani buni." Își explică rutina și am aprobat ușor.

Harry văzu ca nu am starea necesară pentru o conversație si nu mai insista. Si-a despachetat bagajul și a menționat ca nu-l deranja să îi umblu prin lucruri, subliniind faptul ca "nu e un criminal și nu are nimic de ascuns".

Următoarea dimineață m-am trezit în brațele lui Harry și îi eram recunoscătoare ca nu mă lăsase iar singură. Uram să ma trezesc intr-o încăpere goală după ce am pățit acum trei ani.

Aparent Harry trebuia să ajungă mai târziu la firmă astăzi și si-a permis să se trezească puțin mai târziu. Eram intr-o stare foarte tristă vis-a-vis de ce s-a întâmplat seara trecută și încă nu puteam da de capăt sentimentului asta atât de nefamiliar.

"Mi-as fi dorit să stau cu tine astăzi, dar din păcate chiar am ceva de rezolvat și trebuie să duc si hainele la curățătorie." Harry mă întâmpina când am ajuns în bucătărie și am tras unul din scaunele înalte spre mine înainte să ma asez pe el.

"Nu-ti face griji, înțeleg." Am încercat sa-mi forțez un zambet ca să poară ca totul e în regulă și ca nu trebuie să mă păzească de parcă aș fi un bătrân de 80 de ani paralizat.

Dar el ofta și își scutura capul venind spre mine. Ajunse în față scaunul și, dezi era cu un picior foarte înalt, Harry tot a fost nevoit sa-mi ridice bărbia pentru a-l privi în ochi.

"Ești în regulă?" Mă Întreba. Am aprobat din cap încercând să zâmbesc, dar nu a ieșit chiar cum imi doream.

"Pari extrem de abătuta. Dacă am spus...sau am făcut ceva prostesc, îmi cer scuze. Nu am vrut să te deranjez cu nimic." Se scuză din nou și începeam să mă enervez. Vorbea prea frumos și elegant cu mine.

Probabil a văzut aseară ca il "spionam" și acum încearcă să compenseze ca l-am prins vorbind la telefon cu târfa aia anonimă. Voia doar să mă ducă cu zăhărelul.

"Nu ai făcut nimic, Harry. Am des stări din astea." Am încercat să găsesc și eu o scuză, dar normal ca nu eram atât de pricepută ca el.

"Diseara aș vrea să mă însoțești undeva. Dacă îți dorești și tu desigur." Spuse si-mimlasa un sărut scurt pe buze înainte să plece sa-si ia ceașcă de cafea. Mi-am ațintit privirea pe porțelanul negru și l-am urmărit în timp ce îl ducea la buze.

Ha! Acum voia să ne facă și cunoștință? Ce dracului e cu el? Chiar voia să o sugrum pe aia?

"Dacă vrei să mă prezinți tipei cu care vorbeai aseara nu promit ca o să abțin să nu o spânzur de lustră!" Am rubufnit spre el și își lasa ceas pe blat privindu-ma șocat. Nu știu dacă îi provocasem starea asta din cauza amenințării mele sau pentru ca îl prinsese cu mata în sac.

"Ce tipa?" Întreba bulversat.

Mi-am dat ochii peste cap neimpresionata de uluirea lui falsă. Da, aș vrea și eu să știu cine era tipa aia.

"Te-am auzit aseară vorbind la telefon. Părea sa-ti fie foarte dor de ea din câte îmi amintesc."

"Ce? Vrei să spui ca ai tras cu urechea?" Își încrunta sprâncenele iritat. Nu-mi venea să cred ca tot el era ală nervos acum.

"Da, ei bine, suntem chit acum! Și tu ai tras cu urechea la ce am vorbit eu și Collin! Doar pentru ca el nu te-a văzut nu înseamnă ca nici eu nu am facut-o!" Am afirmat cu un aer serios.

Mă acuza pe mine ca fac ceva ce oricum și el face. Nu în ora mea, Styles! Nu în ora mea.

Harry ofta și își îndesa mana stânga în buzunarul pantalonilor negrii. Doar ceasul lui auriu rămase la vedere pe tivul buzunarului. Privirea mea coborî în pământ și am început sa-mi agit gleznele admirandu-mi pedichiura.

"Vorbeam cu mama mea, Juliet." I-am auzit glasul și mi-am ridicat instant ochii din podea. Smaraldele alea strălucitoare s-au înfipt în mine și am rămas nemiscata pe scaun.

Era pentru prima oară când îl auzeam pe Harry vorbind despre alți membrii ai familiei lui inafarande Collin.

Harry doar aproba din cap și am început să simt un val de vinovăție asaltandu-ma. Plus toată prostia și imaturitatea de care dădusem dovadă acuzandu-l așa.

"Dumnezeule! Harry, îmi pare rău, am reacționat ca un copil si-" Veni spre mine repede și își puse degetul pe buzele mele, nelasandu-ma să termin ce am de spus.

"Juliet!" Îmi opri avalanșă e cuvinte chicotind ușor. "Nu e nimic. Ba chiar mi-a plăcut să vad toată gelozia aia în ochii tai. Să nu mai spun ca ești extrem de sexy când faci amenintari așa macabre." Rânji senzual și m-am uitat la el surprinsa.

Rase de reacția mea și ma săruta.

"Ce... Ce ai vorbit cu mama ta? Dacă vrei sa-mi spui, desigur." Am spus ușor. Doamne, cât de idioata eram uneori.

"Nu ne-am mai văzut de multă vreme, iar Collin a fost pe la ea zilele astea și m-am pârât ca un nemernic ce e. Iar mama m-a sunat să mă certe și sa-mi țină morală cum ca ar trebui să trec mai des pe la ea." Își dădu ochii peste cap. "Nu ii place să stea singură și Marta e în concediu." Continuă.

"Locuiește singură?" Am intrebat confuză. Nu pomenise nimic de tatal lui.

"Ai mei s-au despărțit când aveam 15 ani. Tată locuiește în Peru de atunci." Gura mea s-a deschis când creierul meu adormit a procesat informația și dejamimcepeam să regret ca am intrebat.

"Voia să mergem la ea. Și noi și Collin." Mă privi atent. "M-as bucura să mă însoțesti." Zâmbi ca un copil.

"D-da, sigur. Dacă asta îți dorești."

"Normal ca imi doresc asta, dar înainte de toate trebuie să stabilim ce poveste avem. Ar fi ciudat să vorbim despre lucruri total opuse." Strâmba din nas și mi-am ridicat sprânceana sceptica.

"Ti-e rușine să-i spui mamei tale ca plătești o femeie sa-ti facă un copil?" Am pufnit amuzata.

Harry mă privi urât imediat.

"Ce? Nu am dreptate?" Am insistat.

"Nu e asta, Juliet, doar c-"

"Nu e asta? Atunci de ce trebuie să inventam ceva pentru mama ta? De ce trebuie să o mintim?" M-am ridicat de pe scaun și m-am dus spre el. "Ti-e rușine cu ce ai făcut?"

"Nu, Juliet!" Își ridica tonul. "Trebuie să inventam ceva pentru ca o să pună întrebări, iar eu nu stiu absolut nimic despre ține! Ce o sa-i răspuns când o să mă întrebe ceva ce niște îndrăgostiți ar trebui să știe?"

Mă acuza și își întinse brațele la nivelul umerilor. Era o acuzație idirecta asupra mea ca nu i-am spus nimic despre mine.

"Cum pot sa-i spun adevărul când eu știu mai puține despre tine decât știe buletinul tău?"

Asta a fost picătura care a umplut paharul și am tras adanc aer în piept.

"Vrei să știi cine sunt, să-mi cunoști trecutul? Chiar îți dorești asta, Harry?" Am intrebat mâhnită.

"Normal ca imi doresc asta. Cum as putea să nu o fac?" Gesticula intr-un mod exasperant și am înghițit în sec.

"Stai jos, Harry! Esti pe cale să aflii ce epavă ai la ușă."

______________
Deci, capitolul asta a apărut mult mai repede decât mă așteptăm simsper să compenseze cumva pentru lipsa de patru zile fără nimic. Sper să va placă acest capitol și va astept părerile.
G'night everyone ♥♥