"One of the hardest thing in life is having words in your heart that you can't utter."

Louis ofta înainte să-mi facă semn din mana sa-l urmez spre ceea ce părea a fi bucătăria. Am aruncat o scurtă privire spre Harry si după ce m-am asigurat ca îl ține ocupat pe Mike m-am luat după Louis.

"Aseaza-te." Propuse și l-am ascultat asezandu-ma pe un scaun. Bucătăria avea un design american și părea foarte îngrijită pentru o casă susținută doar de un bărbat.

"De doi ani eu și Mike suntem pe cont propriu. Mi-a fost extrem de dificil să fiu și mamă și tată, mai ales ca Mike ținea foarte mult la ea și plecarea ei l-a lovit din plin." Louis începu si îi vedeam tot efortul depus pentru a-si alege cuvintele potrivite. "Eu și soția mea ne-am cunoscut încă din liceu. Ea și Harry erau colegi de clasă, iar eu și Harry eram colegi la înot. Eram cu doi ani mai mare ca ei și nu puteam participa la aceleași cursuri, așa ca Harry a fost nevoit să ne facă 'lipeala' în afară liceului. Una peste alta, din ziua în care ne-am cuplat am fost împreună...până acum doi ani." Ofta și l-am văzut ducandu-si mâna în spate și căutând ceva.

"La început îmi spusese ca nu poate avea copii. Nu știu exact motivele, nu sunt doctor și am cam chiulit la anatomie, dar știam sigur ca este infertila. Cale liberă la distracție, huh?" Am chicotit când a terminat cu un mic zambet și l-am văzut scoțând o țigară dintr-un pachet negru. Nu știam ca Louis fuma.

"Distractia ca distracția, până când a intervenit o sarcină. Nu mă înțelege greșit, imi doream un copil cu ea, eram doar șocați. Amandoi știam ca nu poate avea copii și să apăra așa peste noapte, ne-a cam dat peste cap. Unde mai pui ca aveam doar 20 de ani și eram încă la colegiu, iar ea în ultimul am de liceu. Cu toate astea, l-am păstrat. Și acum îi sunt recunoscător lui Dumnezeu ca am luat o hotărâre rațională. Nu știu ce m-as face fără Mike acum..." Se opri și sufla fumul intorcandu-si capul spre fereastră.

"Totul a mers bine în primii trei ani. Ne ajutau și ai mei și ai ei, începusem să lucrez și lucrurile se stabilizau ușor, ușor. Asta până într-o zi. Când a luat decizia de a pleca pur și simplu din viata noastră. S-a cărat pur și simplu de parcă ar fi fost doar intr-o vacanta la un hotel și mi-a golit și contul. Inițial eram turbat; plecase cu toți banii si-mi lăsase și un copil pe cap. Credeam ca o să vrea să lupte pentru copil, ca o să mi-l ia și ca o să mă amenințe ca nu va renunța la copilul ei în veci. Harry a insistat în momentul ală să lupt eu pentru Mike si-mi promisese ca va fi acolo pentru mine și ma va ajuta sa-l câștig. Dar ea nici nu-l voia. Nu si l-a mai dorit și nici măcar nu si-a luat la revedere de la el. Eu și Harry ne-am străduit mult să îl ajutam să treacă peste; era mic și avea nevoie de mama lui mai mult ca orice, nu de un aiurit care îi pune scutecul invers." Rase amar și privi în jos. "Eram falit și singur cu un bebeluș. Puteam să am grijă de mine fără probleme, dar să am un copil care avea nevoie de multă atenție era deja un examen mult prea greu. Eram un simplu agent de vânzări și cum trebuia să o iau de la zero, am avut mult de muncă. Asta până când Harry mi-a găsit un post la firmă. Era cel mai frumos cadou pe care l-as fi putut primi vreodată, nu doar ca salariul era mult mai mare, dar eram si aproape de Harry. Mike își revenea ușor, ușor și începeam să fiu din ce în ce mai fericit ca renunțase la el și mi-l băgase practic pe gât. Intr-un moment de slăbiciune voiam sa-l dau la orfelinat." Mi-am deschisă gura socată de un asemenea gest și Louis mă opri înainte să iau foc.

"Știu, știu! Proastă decizie. Doamne, tu și Harry chiar va potriviți." Rase. "Când i-am spus ce am de gând aproape ca m-a luat la suturi și m-a amenințat sa-mi capsează boașele dacă îl duc pe Mike la orfelinat. Dupa ce mi-am luat o sapuneala zdravănă de la el, mi-am dat seama ca are dreptate și ca Dumnezeu a făcut o minune când ni l-a oferit. Așa ca am început să mă perfecționez și după ce Mike a înțeles ca mama lui nu o să se mai întoarce niciodată, am devenit cei mai buni prieteni. I-a fost greu și își amintea de ea mereu, dar ne-am descurcat cumva. Iar Harry a fost susținerea de care avea nevoie. Deja ai văzut cât de apropiați sunt. Au trecut doi ani de când a plecat și nu a mai dat niciun semn de viață. Rudele ei parcă au intrat în pământ, nu am reușit să dau de nimeni. Nu știu unde e, ce face, sau dacă mai trăiește." Încheie melancolic și arunca țigara în chiuvetă.

"Imi pare rău ca am adus asta în discuție..." Am înghițit în sec și m-am scuzat jenată. Nu mă așteptăm sa-i părăsească asa de parcă nu ar fi contat nimic pentru ea.

"Nu-ti face griji, am trecut peste. Mike mi-a dat putere să pot să facă față situației și acum recunoscător ca e fiul meu și a rămas în grija mea." Zâmbi mândru de dată asta și am dat ușor din cap.

"Merge la grădiniță?"

"Da, este primul lui an și pare extrem de încântat." Chicoti.

"Nu te-ai gândit sa-ti refaci viata?" Am îndrăznit să întreb și probabil era deja sătul de toate întrebările mele prostești."

"Nu. Sau cel puțin nu încă. Mike e micuț și ne e mai bine pe cont propriu momentan." Îmi face cu ochiul și porni cuptorul cu microunde.

"Ce bine ca l-ai reparat! Tată a stat două zile și mai rau l-a strictat!" Am auzit vocea lui Mike din ce în cemai aproape și nu am putut să nu chicotesc.

Louis ridica nevinovat din umeri.

"Tehnologia nu e chiar punctul meu forte." Spuse nonșalant.

Am râs și mi-am clătinat capul spre el. Părea exact tipul de tată întârziat și certat tot timpul de educatoare când îl aduce pe Mike cu două ore mai târziu la grădiniță.

"Hei, July! Vii să ne jucăm? Harry mi-a reparat playstation-ul și tocmai am primit un nou joc. E cu fantome și zombie!" Mike vorbi repede și ajunse și mai repede lângă scaunul meu. Îmi cuprinse genunchii în brațe. Mă privi cu o mutră de cățel abandonat și i-am ciupit năsucul aprobând din cap. Mă elibera imediat și îmi prinse mâna tragand-ma spre ieșirea din bucătărie.

"Stai, ia și astea!" Louis încerca să ne oprească și scoase repede brioșele de la microunde, dar pustiul fi mult mai rapid și ma trase imediat în living.

"Le aduci tu mai târziu, tati!" Piciul striga tare și am zambit când am trecut pe lângă Harry. L-am văzut scoțându-si țigările din buzunar si-mi returna zambetul; doar ca de zece ori mai frumos.

M-am așezat pe jos lângă canapea și Mike fugi repede să pregătească "terenul".

"Harry a reușit sa-l repare?" L-am intrebat și m-am dus în genunchi spre el când am văzut ca nu reușește să desfacă carcasă.

Zambi ca o vrăbiuță neajutorată și îmi mulțumi.

"Da, Harry repară tot!" Îl laudă pustiul zâmbitor. Am chicotit și m-am dus la locul meu așteptând sa-mi explice regulile. Jocul era destul de complicat pentru un copil atât de mic, dar am jucat în echipă și am reușit să formăm o echipă dată naibii.

"Mori, nemerniciile!" Mike exclamă langa mine și mi-am mărit ochii socată. Harry și Louis ni s-au alăturat și au avut aceeasi reacție ca și mine.

"Jur ca nu l-am învățat eu asta!" Am ridicat mâinile în poziție defensivă spre Louis și mi-am întors privirea de la joc.

"July!" Mă certa Mike și am tresărit instantaneu concentrandu-ma din nou pe misiunea noastră.

"Scuze, pui! Dar avea! încredere în tine ca o sa-mi aperi spatele. Suntem parteneri, nu?" I-am oferit un zambet îndrăzneț și asta a fost de ajuns incat sa-mi răscumpăr greșeala și piciul imi facu șarmant cu ochiul. Harry și Louis ne priveau răzând și am continuat să ne jucăm pana când ni s-au învinețit degetele și Mike a căzut lat.

Pustiul adormise pe mine și era normal ca după trei ore de joc continuu și zece minute pauză în care a înfulecat repede trei brioșe și două doze de Sprite, să cadă ca și secerat.

M-am așezat pe canapea cu el în brațe și i-am mângâiat ușor părul saten. Părea să aibă aproape aceeași culoare cu al lui Louis, poate o nuanță mai deschis. Degetele lui s-au încleștat în breteaua maieului meu și m-am ridicat încet de pe canapea ieșind pe terasă unde Harry și Louis fumau din nou.

Cei doi si-au întors privirea spre mine când m-au văzut și le-am făcut repede semn să nu vorbească tare.

"A adormit! Unde e camera lui?" Am șoptit spre Louis în timp ce îi mângâiam spatele piciului. Harry avea o privire foarte intensă asupra mea și nu știu de ce, dar mă facea să mă simt foarte incomod.

"Vin eu sa-ti arat!" Louis șopti înapoi și își lasa țigară în scrumiera. Pe fața lui Harry s-a așezat un mic zambet și am înghițit discret în sec. Nu-mi găseam deloc o stare de conform în momentul ala.

Am urcat cu Louis la etaj și am zambit când am văzut cameră albastră și plină de jucării, plușuri și o orga colorată intr-un colț. L-am așezat pe Mike pe pat și am tras peste el latură cu dinozauri. Era atât de drăguț și dormea ca un iepuraș, cu picioarele strânse spre piept.

"Te place așa mult!" Louis șopti din pragul usii. "O să se atașeze foarte mult de tine." Continuă și mi-am oprit brusc toate mișcările. Da, se va atașa pentru nouă luni. Când o să nasc și Harry o să scape de mine, o să creadă ca l-am părăsit ca și mama lui.

"Nu cred ca te-am intrebat, dar dacă am facut-o deja îmi cer scuze. Nu-mi amintesc cați ani ai?" Rosti cu un ton întrebător. M-am întors spre ușă și am trecut pe lângă el soptindu-i la ureche:

"Am 18 ani!" Gura lui formă un cerc care mă facu sa chicotesc și am ridicat din umeri amuzata.

"La asta chiar nu mă așteptăm! Dar probabil copil la copil trage!" Chicoti și închise ușa camerei lui Mike.

L-am privit ofensata pe nemernicul cu ochi albăstri din fața mea. Nu eram o simplă copila, eram mult mai mult de atat; eram un adult responsabil de fiecare decizie și capabil sa-si asume și prostiile pe care le făcea.

Eram mătură și complet stăpâna pe viața mea.

____________________________

A vazut toata lumea minunatul video? Pur si simplu continua sa nu ne dezamageasca si devin din ce in ce mai perfecti. Nu ai cum sa nu-i iubesti.

Putin (mai mult) refresh, guys? Toti directionerii stiu smecheria. :))