— Deci cu tine își tot pierde Andrei timpul în ultima vreme, constată Alex când ieși din uberul parcat chiar în fața lor.

          Darcleea poposea lângă un Andrei care dormea sforăind. Abia băgase în seamă mașina, pierdută în gândurile ei, dar când acel băiat o salută în acel mod ciudat se dezmetici. Oare ce le-a spus Andrei despre mine? se întrebă când inima începu să-i bată cu viteză. 

          Blondul vopsit și slab se uita la ea de sus, cu o privire foarte critică și supărată. Mihnea se pusese deja pe treabă, încercând să-l ridice pe Andrei de lângă ea. Atunci se gândi și ea să se ridice, întrucât o durea capul dacă își îndoia gâtul ca să se uite în sus, la fețele lor. Îi urmări tăcută pe cei doi cum încercau să-l urce pe Andrei în mașină printre înjurăturile pe care i le adresau. 

          — Mersi, bombăni femeia când îl văzu pe Andrei urcat în uber, dormind lininștit, într-un sfârșit. 

          Începuse să se simtă vinovată pentru faptul că-i deranjase, asta mai ales de când văzuse cât de supărați erau și ce fel de priviri îi aruncau. Nu se putea baza pe nimeni pentru compătimire în acel moment, nici măcar șoferul nu era interesat de ce se petrecea afară.

          Buzele lui Alex aproape că formară un zâmbet când făcu un pas spre ea.

          — N-ai vrea să ne însoțelti acasă și să-i faci o cafea terminatului ăsta? spuse când o apucă de încheietură. Și după poți să stai cu noi, dacă vrei. 

          Zâmbetul i se transformă într-un rânjet atunci când fața femeii se schimonosi de spaimă. Încercă să-și smucească mâna din strânsoare, dar Alex nu vru s-o lase.

          — Bă, Alex, hai că n-am chef! făcu Mihnea în timp ce stătea pregătit să plece cu mâna pe mânerul ușii din față a mașinii. Mai iau și boli, dracu', de la ea!

          Alex pufni în râs atunci când îi dădu drumul și se duse la mașină. Nicunul nu o mai băgă în seamă până plecară. Mai prinse doar replica lui Alex înainte ca acesta să strântească ușa din spate a mașinii:

          — Oricum, dacă are ceva ai și tu, că împarți aceeași baie cu ăla care o fute zilnic. 

          Darcleea știu că mașina se îndepărta de ea doar din cauza luminii farurilor care îi deranjau ochii tot mai puțin și a sunetului care dispărea treptat. Rămase într-o liniște și singurătate depline, tremurând cu mâinile la piept, frământând cureaua genții negre. 

          De ce m-au tratat așa? se întrebă în sinea ei. De unde știu cine sunt? Ce naiba le-a spus Andrei?

          Iar în acel moment se urî din noi pentru faptul că se culcase cu Andrei. Reuși să vadă, în sfârșit, că Andrei chiar nu era cu nimic diferit de restul bărbaților. Doar i se părea mai ușor să se culce cu ea decât să încerce să mai facă vreo cucerire. Ea îi accepta orice, era ok să se vadă din când în când și doar pentru sex și nu-și făcea planuri cu el. Era mulțumit așa, chiar dacă nu primea cine știe ce plăceri.

          Avea și ea demnitatea ei, deci decizia de a-l izgoni pe Andrei din viața ei era ca și luată. Îi venea să țipe de frustrare când se gândi că iar nu mai avea pe cine conta. Că era din nou complet singură, împreună cu toate acele probleme nenorocite.

          Se întoarse acasă pe jos. Nu știa să cheme uber, îi era prea străin conceptul, deși știa prea bine că șoferii de uber erau mai civilizați. De taximetriști îi era frică, iar suma pe care o estima în minte o cam deranja. 

          Străbătu cam trei kilometri într-o oră, înmare grabă. Inima îi tresărea de fiecare dată când un câine lătra din curtea vreunei case sau când auzea pe cineva vorbind tare în jur. Chiar și la unu noaptea, în București erau destui oamei pe stradă. Majoritatea erau bărbați, iar asta o înspăimânta. Mai bine ar fi fost singură decât cu ei.

          Trecu pe lângă oameni ai străzii, pe lângă bețivi și pe lângă grupuri de adolescenți ieșiți cu bicicletele. De fiecare dată își repeta în minte cuvintele te rog lasă-mă în pace continuu, până când trecea de ei. Toată atenția îi era concentrată pe spațiul înconjurător, așa că nici măcar nu-și dădea seama că mergea chircită, strângând la piept geanta neagră.

          La fel ca oricare altă femeie, Darcleea a fost și ea victima abuzurilor, venite chiar și de la străini, căci cele de la cunoscuți fuseseră cândva la ordinea zilei. De multe ori se mira că încă mai era capabilă să simtă plăcere din sex după toate câte îndurase. 

          Mâinile îi tremurau atât de tare când ajunse la ușa apartamentului încât scăpă cheile pe jos de trei ori. Imediat ce se văzu înăuntru, se lipi cu spatele de ușă și începu să plângă. Fusese prea mult pentru ea. 

           Își privea mâinile tremurânde în fața ochilor, iar când și le duse la piept simți cum acesta îi urca și cobora atât de mult și repede încât nu putea să aibă decât un atac de panică. Ajunse la pat doar împleticindu-se și se întinse în acesta, într-o încercare de a se calma. Înainte să ajungă acasă se gândise că trebuia să bage heroină în acea seară, dar teama de moarte și suferință se contură atât de puternic în mintea ei încât doar își strânse genunchii la piept până când soarele răsări și în acea zi.