~ Capitolul doisprezece: Împreună ~

          Menajera a plecat imediat ce i-am dat voie, lăsându-mă pe mine să așez hainele în dulap, punându-le după bunul meu plac, zâmbind și atingând hainele lui Antonio ce stăteau frumos aranjate în dulap, iar mie îmi plăcea mult faptul că optasem pentru un spațiu comun. 

         Fiecare loc unde ne lăsam împreună amprenta era minunat.

         Geamul era deschis larg, iar în curtea imensei proprietăți ce aparținea familiei Scarlatti mașina neagră a lui Antonio intra, brunetul ieșind din aceasta și aruncând cheia spre paznic, schimbând câteva replici în Italiană cu bătrânul pe care îl știa de o viață. Viața de familie era interesantă și plină de aromă, mă obișnuisem să împart totul cu el, iar astăzi mă mutam în casa lui deși eram doar căsătoriți legal, căci în interiorul mafiei căsătoria era sfântă.

         Totul era nou, iar pentru mine o familie așa mare dintr-o dată și rolul meu de agent secret pentru tata punea o presiune foarte mare pe umerii mei. Eram prinsă între răul mai mic și răul mai mare, nu știam dacă să mă încred în iubire sau să îmi aduc aminte de fratele meu.

         Oricât de mult mă străduiam să uit furia era prezentă, îmi doream să mă răzbun, să sufere și ei măcar atât cât am făcut-o eu și familia mea.

         Uneori iubirea nu reușea să vindece pe deplin o rană, iar a mea nu fusese îngrijită mult timp, prezența lui Antonio și dragostea mea pentru el nu erau încă suficiente. Dar voiam cu adevărat să îl fac fericit, să îi cunosc familia, să fiu o noră și o soție bună, poate și o mamă cândva dacă totul urma să îmi fie pe plac.

         — Iubito, a șoptit și m-a luat de talie, lăsându-și capul obosit pe umărul meu, sărutându-mi din când în când gâtul.

         Iar eu mă miram, pentru xă niciodată nu îmi dădusem seama de legătura asta dintre bărbat și femeie, legătura de iubire sfântă dintre ei. Bărbatul caută întotdeauna căldura oferită de brațele unei femei pe care o iubește, fie că în afara dormitorului trebuie să fie un capo dur și nemilos, cu pistolul mereu în mână.

         Cei care tânjesc după adrenalina oferită de mafie ar trebui să se gândească de două ori până să se arunce cu capul înainte, nimeni nu se așteaptă la o mare de sânge când intră în ea, vă asigur.

         — Ți-am văzut mașina azi, încă nu vrei să îmi spui secretul, amore?m-a întrebat rânjind amuzat de mine.

         — O să vezi la cursă, ai răbdare, deși știu că nu e punctul tău forte.

         Confirmarea că am avut dreptate a venit când m-a aruncat direct în pat, râzând și sărutându-mă pasional și ridicându-mi fusta în sus nerăbdător, dându-mi jos lenjeria în timp ce își arunca ceasul pe noptieră ca să îl ia mai târziu și să nu mă zgârâie cu el cumva fără să vrea.

         Adevărul era că nu îi spusesem lui Antonio de ce concurez și cine va fi al doilea șofer, chiar dacă era soțul meu și îi purtam numele îmi doream să fie o surpriză, una neplăcută cumva pentru el. Nopțile în care vom împărți același pat după începutul cursei nu vor fi niciodată mai grele, știam și simțeam asta, pentru că Antonio era un bărbat orgolios orice ar spune el.

         Pista ne purta amprenta, dar era pătată de sângele fratelui meu, trădarea se simțea în aerul de acolo, iar Franța nu îmi mai plăcea după incidentul ăla. Speram doar ca tata să nu vrea chiar sângele lui Antonio la schimb, căci nu aș fi suportat.

Bạn đang đọc truyện trên: AzTruyen.Top