Își îmbrăcă un costum negru și îl asortă cu o pereche de sandale albe cu toc, lăsându-și părul ondulat pe spate. O îmbrăcă și pe Eva cu o rochiță roz, o încălță cu niște balerini albi și îi prinse părul cu două agrafe care aveau pe ele buburuze. Îi puse Evei un pulover alb, croșetat pe deasupra și își luă geanta pe umăr. Fetița o luă și pe păpușa Emily, preferata ei. Mai avea câteva minute până când se va întâlni cu Axel și avea oarecum emoții pentru cum va decurge discuția lor. Nu își mai vorbiseră de trei ani de zile și fiecare greșise într-un fel sau altul în această relație. Trebuia să ajungă la un numitor comun și să stabilească ce vor face în continuare, ținând cont că aveau un copil de crescut. Trebuia să îl introducă în viața Evei și avea noroc că ea încă era mică și nu își dădea seama de toate aceste lucruri.

— Unde melgem, mami? întrebă Eva, când ieși cu mama sa din bloc.

— Mergem să bem o ceașcă cu ceai, așa cum și păpușa Emily bea cu prietenii animăluțe.

Îl văzu pe Axel așezat la o masă, îmbrăcat în blugi negri, un tricou alb imaculat, având pe deasupra o geacă de blugi neagră. Părul îi era proaspăt tuns și aranjat, barba îi era îngrijită și se simțea un miros plăcut de parfum bărbătesc. Arăta total diferit față de cum era ieri și înțelesese că bărbatul nu se mai preocupase atât de mult de felul în care arăta, până astăzi. Se ridică de la masă și le trase la amândouă scaunul. Eva îi prezentă păpușa atunci când acesta întrebă cine este noua invitată. Îi arătase și că pe burta la păpușă scria un frumos mesaj: Mama și tata te iubesc enorm. Bărbatul privi către Elora și aceasta îi spuse:

— Încă nu știe exact ce înseamnă acel mesaj, dar i-am spus că este un mesaj de care să își aducă aminte mereu.

— Îți mulțumesc! Pe păpușă știu cum o cheamă, dar pe tine? o întrebă pe fetiță.

— Eva Anastasia și am tlei ani. Pe tine?

— Axel. Încântat, Eva, îi spuse și bătu palma cu fetița, privind către Elora cu un zâmbet larg. Nu ai uitat faptul că în acea seară ți-am spus că dacă vom avea un copil și va fi fată să o cheme Anastasia.

— Nu aveam cum să uit și dorința ta de a fi fată s-a îndeplinit. Știu că trebuia să îți fi spus în acea zi de faptul că sunt însărcinată, doar că sper că m-ai înțeles că durerea pe care mi-ai provocat-o atunci m-a făcut să îmi doresc să plec pentru a mă liniști. Nu mi-a fost în nici un caz ușor fără tine și oricât am încercat să te uit, mereu mă gândeam la tine. Când am născut îmi doream să îmi fi aproape și să te pot ține de mână, să ne bucurăm împreună de toate evenimentele, doar că îmi aminteam cum ai lăsat totul de izbeliște pentru a face acel restaurant nenorocit și furia în mine revenea la loc. Am dus o luptă în mine în toți acești ani, am suferit enorm de mult, dar în același timp am simțit că te iubesc în continuare și că nu pot să mă îndrăgostesc de altcineva. M-ai dezamăgit cum nu a făcut-o nimeni, m-ai rănit, mi-ai arătat în acea zi cât de puțin însemn eu pentru tine și că dorințele mele nu au nici o importanță. Știi cum se simt toate aceste lucruri de la omul pe care îl iubești cu adevărat? Știi cum este să afli că va urma să ai un copil cu acel om, iar el îți arată numai indiferență?

Bărbatul tăcu și își lăsă capul în jos. Nu mai putea să privească în ochii Elorei, care acum erau înlăcrimați.

— Nu știi și nu o vei face niciodată. Nu ai să treci niciodată prin tot ce am trecut eu în acești trei ani, dar nici scuzele nu mă vor ajuta cu absolut nimic, Axel. Timpul nu mai poate fi dat înapoi, dar sper că ai conștientizat greșelile pe care le-ai făcut. Și eu mi-am conștientizat greșelile și am înțeles faptul că amândoi am greșit în relație. Eu că am plecat și ți-am ascuns faptul că ai un copil și ai aflat din alte părți, iar tu...pentru tot ceea ce ți-am spus.

— Sunt total de acord cu ceea ce ai spus și știu cât de mult rău ți-am provocat. Voiam să pot da de tine într-o zi pentru a-ți spune că regret enorm toată acea imaturitate de care am dat dovadă, de faptul că am crezut că un om îl poți avea lângă tine mereu și că nu va pleca. Am înțeles și mi-am dat seama de foarte multe lucruri, doar că am realizat în scurt timp că este prea târziu și că deja te pierdusem. Gândul că te pierdusem, că nu am să te mai văd niciodată cred că a fost cea mai mare pedeapsă pe care am primit-o. Sunt conștient că scuzele nu ajută la nimic, dar mă gândeam că pentru Eva am putea să o luăm de la capăt...asta dacă îți dorești, desigur. Mă gândeam că după acești trei ani fiecare și-a învățat lecția, și-a conștientizat greșelile și eu încă te mai iubesc, Elora. Te-am iubit mereu în tot acest timp și mi-am dat seama cât de idiot am fost. Tu..., încercă să pună întrebarea, însă Elora se ridicase de la masă, o luă pe Eva de mână și îl întrebă:

— Vrei să mergem până în parc? Cred că vrei să îți petreci mai mult timp cu fiica ta și să o cunoști.

— Mi-ar face cea mai mare plăcere, Elora.

Bărbatul lăsă banii pentru consumație și își luă fata de mână, punându-i diverse întrebări, iar Eva îi răspundea fericită. Nu îl cunoștea, dar sufletul pur al copilului parcă simțea că acesta era tatăl ei. Elora zâmbi când văzu că fata sa îi vorbea lui Axel și simțea privirea plină de recunoștință a acestuia. Era mulțumită că în sfârșit îi vedea împreună. Fiica și tatăl.