Se trezi brusc simțind o senzație de umed. Nu știa exact ce se întâmplă cu ea, dar mai avea doar câteva zile până când trebuia să nască. Se ridică în capul oaselor, senzația fiind persistentă. Rămase în pat și privi ceasul de pe noptieră. Indica ora 6 am. O contracție își făcu brusc apariția și atunci realiză. O strigă pe mama ei.

*

Privi la asistenta roșcată care îi zâmbi larg, ținând în brațele sale o mogâldeață mică, înfășurată într-o păturică albă, care scâncea. Avusese o naștere destul de dificilă care o epuizase, dar puțin conta acest lucru. Își dorea să își țină puiul în brațe. Asistenta i-o lăsă în brațe cu grijă și Elora îi privi ochișorii mici cu o culoare încă nedefinită. Simți o înțepătură în colțul ochilor, dându-și seama că momentul acesta trebuia să fie pentru amândoi. Ar fi vrut să îl sune și să îi spună ce fetiță minunată avea, dar... Ceva dinăuntrul ei o oprea. Sărută mâna mică a mogâldeței din brațele sale și atunci intră în salon mama ei. Se așeză pe un scaun mic, rotativ, de lângă pat și își sărută fiica pe frunte.

— Cum te simți, scumpo?

— Am o stare de fericire, de împlinire și de extaz. Nu pot descrie în momentul acesta tot ce simt. Sunt atât de multe sentimente adunate, încât nu le pot individualiza.

— Ce nume va avea ghemotocul din brațele tale? întrebă femeia, știind că fiica sa încă mai oscila între două nume.

Elora privi la fiica sa pe care o alăpta și îi luă mânuța în mâna sa. Își întoarse capul spre femeia în vârstă și îi spuse:

— O va chema Eva Anastasia. E de la Elora și A de la Axel. Îți plac?

— Cred că lui Axel i-ar plăcea alegerea făcută, îi răspunse femeia, dându-și seama de tristețea care se afla undeva în sufletul fetei sale.

Un oftat îi scăpă printre buze și o chemă pe asistenta roșcată, spunându-i mamei sale că vrea să se odihnească. Se liniștise. Timp de nouă luni de zile cât citise despre naștere și despre copil îi fusese teamă ca nu cumva fetița sa să aibă probleme cu care ar fi fost nevoită să se confrunte sau probleme în timpul nașterii. Îi mulțumea Divinității pentru că totul fusese așa cum își dorise ea. Pleoapele i se lăsară grele și căzu în lumea viselor.

Se uitau amândoi la micuța Eva care se juca în nisipul fin din locul amenajat special pentru ea. Avea o lopețică roșie în mână și săpa de zor, parcă dorindu-și să găsească o comoară. Stătea pe scaunul de lângă cel al bărbatului și acesta îi spuse:

— Trebuie să merg până la mama pentru că i-am promis că o ajut cu solarul. Promit că mă întorc până la cină. Pot să o iau și pe Eva?

— Da. Oricum mama ta voia demult să vină până la noi ca să se joace cu ea. Mă duc să îi aduc gecuța. Să ai grijă pe drum!

Bărbatul dădu din cap în semn afirmativ și după ce o scutură pe Eva de nisip, îi puse gecuța de primăvară, roșie cu buline albe. Îi sărută ambii obrăjiori și o urcă în mașină, punând-o în scaunul special pentru ea.

— Venim repede acasă. Ești pregătită să o vezi pe bunica? o întrebă Axel pe micuța Eva, iar aceasta dădu afirmativ din cap.

...

Nu știa exact de ce întârziau atât de mult și nici măcar la telefon nu răspundea Axel. Se uită la masa frumos aranjată și după ce mai apelă încă o dată se așeză pe canapea. După un sfert de oră în care Elora își tot făcea griji, telefonul sună.

— Bună seara! Doamna Edvige Elora la telefon? întrebă o voce feminină.

— Da.

— Soțul și fiica dumneavoastră au suferit un accident grav. Din păcate amândoi au decedat.

Un urlet îi scăpă printre buze și...

Se ridică brusc cu lacrimi în ochi, privind speriată în jurul său. Pereții albi ai salonului, mirosul specific de spital, luminile puternice care nu o lăsau să vadă clar, o readuseră pe pământ. Fusese doar un vis oribil. Își șterse obrajii umezi și rămase preț de câteva secunde cu privirea ațintită pe cearșaful alb al patului. Scutură frenetic din cap și își aminti de toate evenimentele prin care trecuse în acea zi extrem de lungă, apoi zâmbi.

Dăduse viață unei fetițe minunate și abia aștepta să își petreacă timpul cu ea cât mai mult posibil. Să îi audă primele cuvinte, să îi îndrume primii pași pe care îi va face, să o învețe despre bine și despre rău, să o vadă cum crește sub ochii ei. Să devină cele mai bune prietene, dar la bază să aibă relația de mama fiică, să îi dea sfaturi atunci când va avea nevoie, să îi dezvăluie diverse secrete feminine și în final, să o călăuzească spre tot ce este mai bun în această lume și să spere că va exista o cupolă magică care o va proteja de tot ce este rău atunci când nu va mai putea fi lângă ea.

Viața ei căpătase o nouă culoare și știa că totul nu va mai fi la fel ca înainte. Acum exista Eva în viața ei și era cea mai de preț comoară a ei. Trebuia să fie pregătită pentru un nou capitol din viața sa. Oare îi va face față?