Trecuseră trei luni de când Elora plecase de lângă el și nimic nu se compara cu durerea pe care încă o avea. Crezuse că dacă vinde apartamentul ei, dacă se mută la casa de vară din Newbiggin-by-the-sea va uita complet de ea.

Greșit!

Elora încă îi cutreiera gândurile la orice pas și nopțile îi erau atât de agitate, încât se trezea cu tricoul ud din cauza transpirației. Visa numai momentul în care ajungea acasă, o căuta prin fiecare încăpere, dar ea nu era nicăieri. Cădea în genunchi în mijlocul sufrageriei și tot ceea ce îl înconjura dispărea rând pe rând, rămânând singur într-o infinitate de negru. După ce se trezea nu mai putea să adoarmă și își căpătase prostul obicei de a fuma până de dimineață, alături de un pahar cu coniac. Se trezea a doua zi în jurul prânzului și până seara încerca să se dezmeticească, apoi o lua de la capăt. Astfel treceau zilele pe lângă el fără să facă nimic productiv, lăsând planurile sale pentru restaurantul de lux în paragină.

Plecarea ei îl secase de toată energia și se simțea atât de gol pe dinăuntru, încât ochii săi vedeau doar în alb și negru. Voia să înece amintirile cu ea în mare, doar că fiecare lucru pe care îl făcea acum nu mai avea nici un farmec. Atunci când intrai în casă nu mai era nimeni căruia să îi spui bună, iubito!", atunci când mâncai nu mai aveai cu cine să ciocnești paharul cu vin, atunci când mergeai la culcare nu mai aveai pe cine să strângi în brațe, atunci când aveai nevoie de o plimbare într-o seară înstelată nu mai spunea nimeni vin și eu".

Era singur. Iar gândul acesta ucidea cu sânge rece.

Își legă șireturile de la conversele negre și își îmbrăcă geaca neagră din piele. Fusese chemat de Max să iasă cu el în club și acceptase invitația, gândindu-se că astfel va uita de frământările sale. Își aprinse o țigară și după ce expiră primul fum, o luă la pas spre Queens Head. Intră în barul acoperit parcă de ceață din cauza fumului de tutun, acompaniat de un miros puternic de alcool și îl căută pe Max din priviri. Era la o masă retrasă, alături de o tipă brunetă, îmbrăcată într-o salopetă roșie. Își comandă un pahar cu whisky de la bar și se așeză la masa celor doi.

— Credeam că m-ai lăsat baltă și nu mai vii. Cum te simți?

— Mai bine ca niciodată, vorbi ironic, privind la fata care sorbea dintr-un cocktail .

— Să vă fac cunoștință. Axel, ți-o prezint pe Paige. Paige, el este amicul despre care ți-am povestit.

— Încântată de cunoștință, Axel! spuse cu o voce subțire, melodioasă și întinse mâna.

Axel îi strânse mâna delicată și dădu din cap. Avea un chip în formă de inimă, cu doi ochi verzi strălucitori, un nas ascuțit și două buze subțiri, date cu un ruj roz pal. Avea părul drept până la umeri pe care mereu și-l dădea după urechi. Era drăguță, doar că nu se compara cu Elora.

— Și ca ce lucrezi, Axel? întrebă Paige, încercând să acopere muzica dată la volum maxim.

— Lucrez la cafenea, ca și Max. Am încercat să îmi fac și propria afacere, doar că nu mi-a ieșit.

— Nu că nu ți-a ieșit, ai renunțat pur și simplu. Nu mă așteptam să faci asta, ținând cont că pentru acel teren ai pierdut-o. Aveam multă încredere în tine că vei face ceva să rezolvi totul, dar m-am înșelat, vorbi Max, iar Axel doar dădu peste cap gura de whisky și se ridică de la masă.

— Mă duc la bar. Îți rămân dator Max că îmi aduci aminte mereu de ea, răspunse și plecă, făcându-și loc prin mulțime.

Pierduse multe în ultima vreme și asta doar din vina lui. Rămăsese doar cu gândurile sale care nici ele nu erau prea prietenoase și îl făceau să se simtă ca naiba, amintindu-i de greșeli. Era un nimeni fără Elora, fără familia, de care tot el se îndepărtase, iar acum fără încrederea prietenului său. Ce făcea?! Îi venea să strige, doar că nu ieșea nici un sunet dintre buzele sale.

— Vrei să dansezi? întrebă un glas subțire, melodios.

Axel privi la Paige și după ce bău și noul pahar comandat, se ridică și se lăsă cuprins de valurile muzicii. O lăsă pe fata brunetă, cuprinsă și ea în mrejele alcoolului, să se unduiască și să se dezlănțuie în fața lui. Privea absorbit mișcările lascive ale tinerei, având în subconștient imaginea Elorei. O trase puternic spre el și o sărută profund. Era un sărut diferit față de cum și-l amintea el, dar nu băgă în seamă.

*

Nu știau exact cum au ajuns amândoi pe plajă, dar nu îi interesa. Hainele îi incomodau și încercau să scape de ele cât mai repede cu putință. Răsuflarea greoaie a tinerei de sub el se acompania perfect cu valurile ce se spărgeau la mal. Cobora din ce în ce mai jos cu sărutările fierbinți, având în continuare imaginea Elorei, doar că ceva...Ceva nu era bine. Se opri brusc, Paige privind nedumerită spre el. Dădu cu pumnii în nisipul fin și privi cerul înstelat.

— S-a întâmplat ceva? întrebă tânăra, neînțelegând ce făcuse greșit.

— Chipul ei și pielea ta nu se pupă, rosti Axel, știind că era pe punctul de a face o mare greșeală.

— Chipul ei? Ce tot spui acolo, Axel? întrebă Paige, parcă căutând un răspuns la bărbatul de lângă ea.

O privi pe tânăra aproape dezbrăcată și dădu din cap în semn negativ. Îi aruncă salopeta roșie în brațe și îi făcu semn să se îmbrace la loc. Șopti un îmi pare rău!", își îmbrăcă din nou tricoul și se îndepărtă încet, apoi o luă la fugă. Briza rece a nopții se izbea de chipul său îmbujorat, trezindu-l la realitate.

— Ce naiba fac?! Sunt un idiot!