Colindele de Crăciun răsunau în toată încăperea, creând una dintre cele mai frumoase atmosfere pe care tânăra, Elora, le simțise vreodată de această sărbătoare. Câte un glob roșu, suflat cu sclipici auriu era așezat cu grijă pe crenguțele bradului, în timp ce Judy așeza beteala albă, imitând neaua, pe poalele acestuia. Mama sa rămăsese închisă în bucătărie, pregătind de zor masa, frumos ornamentată, cu delicatese din care se vor înfrupta seara. Iar Axel, Axel doar lenevea pe canapea, uneori având grijă să fotografieze diverse momente ale celor trei femei, amuzându-se pe seama lor.

Era emoționată și se gândea doar la cum va decurge acest Crăciun și dacă va exista ceva sau cineva care să strice toată această aură minunată în care era îmbrăcat apartamentul ei. Lăsă cutia de plastic a globurilor, acum goală, și luă îngerul care trebuia așezat fix în vârful bradului. Privi fața mică, ovală, din lut, cu ochi albaștri și cu buzele rozalii, îmbrăcat într-un veșmânt alb, pur, cu aureolă deasupra părului bălai, și își puse o dorință. Privi spre bărbatul de pe canapea, care doar butona telefonul, mâncând din niște fursecuri cu ciocolată.

— Axel, mă ajuți cu îngerul? îl întrebă pe bărbat, acesta răspunzând cu o înclinare a capului.

Se opri în spatele tineri, cuprinzându-i talia subțire și îi sărută obrazul fin. O săltă puțin, iar aceasta așeză îngerul în vârful bradului, având un zâmbet larg, sincer pe chip. Își lăsă trupul moale în brațele bărbatului și zâmbi. Pentru prima dată în viață ei era cu adevărat fericită.

Un miros puternic invadă sufrageria, iar un fum negru dens își făcu apariția. Axel strănută, iar Elora intră val vârtej în bucătărie, dând cu mâna fumul tuciuriu. Mama sa stătea cu o tavă de biscuiți arși în brațe și îi privea nervoasă.

— Mamă, ce tot faci aici? întrebă, în timp ce deschise larg geamul.

— Am făcut biscuiți cu ciocolată și i-am uitat în cuptor, că mă apucasem de salata boeuf. Iar acum m-am ales cu o tavă plină de...

— Biscuiți carbonizați, doamnă Murphy, vorbi Axel care le privea pe cele două femei, amuzat de situație.

— Exact, răspunse mama Elorei, aruncând biscuiții arși la gunoi și oftând zgomotos.

— Poate ar fi bine să mă lași să te ajut. Am terminat de împodobit bradul și cât timp Judy pune beteală prin casă, eu și Axel te putem ajuta.

— Bine, fie...

Elora își puse șorțul și îi întinse unul și lui Axel care știa foarte bine că nu avea nici o legătură cu bucătăria, dar măcar primea de mâncare. Ultima dată când intrase în bucătărie să gătească ceva fusese la 14 ani, dorind să îi prepare de mâncare surorii sale. Uitase de mâncarea de pe foc și făcuse un dezastru încât nici nu te puteai întoarce prin încăpere. Renunțase la a mai găti și intra în bucătărie doar atunci când era vorba de a mânca sau a "fura" câte ceva.

— Iei ouăle și le separi în castroanele acestea, spuse femeia și îi întinse două ouă, punând castroanele pe blat.

Dădu să spargă primul ou și îl sparse atât de bine, încât nu mai apucă să separe albușul de gălbenuș, alegându-se cu un ou tăiat și moale. La al doilea decise să nu mai dea atât de tare, doar că i-a căzut gălbenușul printre degete.

— Axel să îmi aduci albușurile te rog, spuse Elora, în timp ce învârtea de zor cu mixerul în aluatul moale și lipicios.

— Imediat, draga mea!

Luă alte două ouă din frigider și se hotărî să aducă o strecurătoare, astfel încât albușul să cadă, doar că nu dădu roade nici această tehnică. Elora se uită la el cum încerca să strecoare albușul de gălbenuș și se puse pe râs.

— Ha ha ha, este foarte haios, răspunse supărat bărbatul, lăsând strecurătoarea în castron și aruncând șorțul pe blat, enervat de situație.

— Spargi încet oul. Lași tot oul decât într-o jumătate de coajă și îl plimbi dintr-o parte în alta până când cade albușul și îți rămâne într-o coajă gălbenușul.

Privi la femeia de lângă el și se gândi la cât de multe lucruri este pricepută. Manageriază impecabil, gătește foarte bine și de cele mai multe ori sănătos, dar gustos, are atâta grijă de mama și sora ei, împarte absolut orice, atâta timp cât are, îți oferă dragoste necondiționat și poate să facă zece lucruri deodată fără să dea greș. Nimic nu se poate compara cu o femeie adevărată, care până și atunci când calcă știe să o facă cu eleganță și să pară că este ușor. Iar el nu va putea niciodată să ajungă la înălțimea la care este ea. Așa cum spunea și John Lennon "Ca de obicei, există o femeie minunată în spatele oricărui idiot." Și el mai mult ca sigur era un idiot.

— Pământul către Axel, vorbi Elora, fluturând mâna prin fața lui, acesta revenind pe pământ. Vrei să guști din ciocolată?

— Nu, vreau asta.

O luă în brațe și o sărută cu pasiune și dragoste, gândindu-se că nu trebuie să o piardă vreodată. Femeia se desprinse din brațele sale și îi privi ochii ca de cărbune, întrebându-l:

— Ce te-a apucat?

— Te iubesc, atâta tot, răspunse și ridică din umeri, luând puțină ciocolată pe deget. E bună.

Doamna Murphy privi spre Elora cu un zâmbet larg pe buze și se apropie de ea. Îi luă castronul cu ciocolată din mână și o lăsă pe tânără cu gândurile ei. Trecuse și ea prin perioada aceasta, doar că povestea ei nu se continuase așa cum își dorise ea, mai ales după ce născu primul copil. Spera ca Axel să își dorească o familie și să o poată susține pe Elora în orice își dorea, atâta timp cât o iubea. Uneori dragostea presupune multe sacrificii și nu oricine este pregătit să le facă.

*

Masa de Crăciun era într-un final pregătită pentru o seară de neuitat. Afară fulgii mari, pufoși erau cernuți de către nori pe pământul înghețat, căldura casei era într-o armonie perfectă cu colindele și cu mirosul puternic de portocală. Flacăra aurie, intangibilă a lumânărilor menținea atmosfera intimă din sânul familiei. Axel și doamna Murphy stăteau în capul mesei, iar Judy și Elora pe o parte și pe alta. Discuțiile erau în toi, iar râsetele nu lipseau din peisajul feeric.

Elora se ridică de la masă și se sprijini de pervazul ferestrei puțin deschisă. Privi spre dansul fulgilor de nea și rosti șoptit un Mulțumesc. Un mulțumesc sincer pentru tot ceea ce primise în ultimul timp.