Karayan deschise sfios ochii și își pironi privirea pe ceasul de pe perete, care ticăia enervant. Dacă exista o următoare dată când ar fi dormit aici, avea fie să-i scoată bateriile, fie să-i facă cunoștință cu podeaua. Se ridică în picioare și își întinse oasele amorțite. Canapeaua, deși moale, era prea mica pentru statura lui și nu putea spune că a dormit prea mult seara trecută.

Gândurile lui au fost acaparate de ea, sufletul lui pereche și de replicile acide care au fost schimbate între ei. Ce avea să facă cu Mavka? Pentru că în ochii ei se ascundea o ura vădită, pe care o observase încă din prima secundă. Datorită conexiunii care se forma între ei, puteam admite cu siguranță că din punct de vedere fizic erau atrași unul de celălalt. Dar sunt acestea, cu adevărat, sentimentele lor, sau au fost create tocmai din cauza legăturii dintre ei?

Își scutură capul și își apucă telefonul de pe măsuța. Era ora 5, iar afară încă era întuneric, deși în casă unele lumini rămăseseră aprinse. Folosindu-si simțurile, constată că nimeni nu era încă treaz prin apropiere. Ridică curios din sprâncene, dar își aminti rapid că nu era la el acasă, unde antrenamentele se țineau odată cu răsăritul soarelui.

Dădu un scurt mesaj Betaului său, rugându-si prietenul să-i aducă niște schimburi și cele necesare de acasă. Avea să rămână în haită Greyback până s-ar fi întors tatăl Mavkei, cu care spera să se înțeleagă mai ușor. Putea lua aceasta mica excursie ca pe un concediu și poate cine știe, o oportunitate de a câștiga inima brunetei.

Ieși pe ușă și se aventura spre pădure, pentru a-și face încălzirea de dimineață și turele de alergare.

~•~

Mavka urmări cum tinerii din formație plecară la pas, pentru a începe antrenamentul zilnic. Era ora 8 deja și soarele încălzea atmosfera. Își închise ochii și lasă razele acestuia să-i ofere un moment de relaxare. Nu se odihnise nici ea suficient aseară, căci se simțise urmărită și în același timp amenințată. Deși era pașnic momentan, Karayan încă era un pericol mare pentru siguranța și ordinea pe care le obținuse cu greu.

Desigur, nu puteau să se omoare unul pe celalt, dar existau lucruri mai rele decât moarte. Își scutură capul și reveni cu picioarele pe pământ. Aruncă o privire în jur, și se concentră pe zgomotele care o loveau din toate părțile. Încercă să-l localizeze cumva, dar nu reuși.  Când ea se trezise, el deja nu mai era în casă și se întreba unde plecase cu noaptea în cap. Dar era conștientă că era destul de mare încât să-și poarte singur de grijă.

Ofta frustrată și se întoarse pe călcâie, mergând spre centrul haitei, pentru a verifica dacă totul este în regulă. Avea destul timp până ceilalți s-ar fi întors, iar Sequoia era cu ei, deci erau supravegheați.

Un corb negru precum abisul o urmărea curios de pe creanga unui copac. Ascuns de priviri iscoditoare, de mulțimea de frunze verzi, acesta îi studia atent fiecare mișcare. Înainta precaut odată cu Mavka,  iar nimeni nu îi observa prezența.

Toți își plecau capul în forma de salut, atunci când o vedeau. Unii adulți erau plecați, pentru a administra firma haitei, dar cei mai mulți rămăseseră aici,  unde nu aveau nevoie de nimic în plus. Mavka se bucură când află  că nimic important nu se întâmplase, toată lumea era bine, și atenția ei nu era necesară momentan.

Se întoarse la terenul de antrenament, exersă cu ceilalți câteva lupte și mișcări, dupa care le oferise ziua liberă. Și ea avea nevoie de o pauză, mai ales după ziua de ieri.

Intra pe ușa casei sale, unde un miros plăcut o lovi din plin. Curioasă, se duse spre bucătărie unde imaginea din fața ei o lasă fără cuvinte. Rămăsese blocată in pragul ușii. Karayan era cu spatele la ea, dar era acum îmbrăcat într-un trening albastru dar care îi punea silueta în evidență. Părul sau alb era ud și sclipea în toane metalice, semn că făcuse duș mai devreme. Se îmbujoră când își dădu seama că îi analizase trupul, și când își aminti scena de ieri, când o urcase pe blat.

Să-l aibă pe Alpha-ul Suprem în bucătărie, și aceasta să gătească, era o priveliște amuzantă și ironică. Căci ea nu știa să facă mai mult de o omletă și niște cartofi prăjiți, dar ceea ce pregătea el mirosea divin. Oare de unde luase hainele și ingredientele? Căci ea uitase să-i lase schimburi, poate în mod intenționat, căci voia să se răzbune pe el.

—In loc sa stai și să casti gura, mai bine te-ai duce și ai face un duș. Puți. Se întoarse Karayan dintr-o dată, având tigaia în mână.

Strâmbă din nas pentru a completa replica aspră și îi oferi un zâmbet ironic. Ochii lui albaștri o studiau cu aceași intensitate cu care se holbase și ea, iar acum știa sentimentul. Se simțea vulnerabilă în fața lui, când vedea cum privirea lui coboară pe fiecare curba a corpului ei. Observă că deși o privea cu o răceală aparentă, si el era atras de ea. Sau poate că începuse să-l înțeleagă din cauza legăturii dintre ei.

Frustrată și rușinată, apucă primul prosop pe care-l văzuse, și aruncă direct spre capul lui. Acesta îl prinde rapid cu mana liberă, dar ea era deja în drum spre camera ei, pentru a se schimba. Nu găsise niciun răspuns acid la vorbele lui, și dacă ar fi fost sinceră, probabil avea dreptate.

Își verifică telefonul înainte să intre în baie. Mama ei îi spusese că se vor întoarce în câteva zile, că se grăbesc, dar nu pot pleca până nu termina tratatele de pace cu cealaltă haita. Nu avea ce sa se întâmple atâta timp cât îl avea aici pe Alpha-ul Suprem, așa că revenirea lor nu era cea mai urgentă chestiune.

Pentru a-și bate joc de Karayan , își alese cele mai mulate haine din sifonier, cele care îi puneau în evidență formele. Maieul roșu avea un decolteu adânc în formă de V, iar pantalonii negri erau scurți și atât de strâmți, de parcă erau o a doua piele. Își prinse parul în coc, și lasă câteva fire afară de efect. Casa ei, regulile ei.

Coborâ și îl găsi pe Karayan la masa, unde așezase frumos tacâmurile. In mijloc era un platou cu quesadilla, cartofi prăjiți și piept de pui. Poate că-i lăudase abilitățile culinare prea devreme.

Karayan își ridică privirea spre Mavka și rămase cu furculița la jumătatea drumului, iar ochii lui erau larg căscați. Acesta înghiți în sec observându-i vestimentația. Se bloca cu totul, iar ea lua asta ca pe un avantaj și se așeză paralel de el la masă.

—Nu credeam că știi să gătești. Spuse Mavka și se aplecă excesiv peste farfurii, lăsând să i se vadă bustul.

Observă cum Karayan a picat în plasă ei, și cum își pierdu toate cuvintele. Acesta își reveni puțin însă când sufletul său pereche se așeză la loc, cu farfuria plină.

—In loc să-mi mulțumești, tu te joci cu focul, mi novia. Comenta el aruncându -i o privire ucigătoare.

Albastrul din ochii lui era atât de rece și abisal, că o îngheța expresia lui. Aproape că o durea sufletul că el se uită acum atât de distant la ea, dar în cuvintele lui era o amenințare vădită pe care o remarcase.

Dacă cineva avea să-i dezghețe inima, ea ar fi fost aceea, căci precum ea îngheța sub privirea lui precum marea, el se topea sub ochii aceia roșii care-l priveau inocenți.