Puterea loviturii o dărâma de pe picioare și mârâi furioasă către el. Îi arată colții și își scoase ghearele, dorind să îl rănească. Își închise ochii și lasă bestia din ea să preia controlul. Karayan observă acest lucru când ochii ei sclipiră într-un roșu aprins.

Pupilele unui Alpha devin rubinii atunci când acesta își eliberează partea de lup. Dar ea avea în permanență ochii de această culoare deoarece partea ei de vampir își spusese cuvântul și îi influențase genele. Era o priveliște atât de neobișnuită dar Karayan găsea acel rubiniu fermecător. Iar dacă fata nu i-ar fi vrut moartea, desigur, era viceversa, ar fi considerat-o o partida bună.

Mavka se năpusti asupra lui, dorind să îl prindă de gat. Dar acesta se lasă pe spate, într-un gest ce părea atât de lejer, de parcă nu îi luă pic de energie. Se dădu un pas înapoi și cu toată puterea lui, îi dădu cu palma în frunte. Șocul o trimisese de unde plecase. Își frecă supărată locul cu pricina și îi aruncă o privire ucigătoare, iar el rânji neintimidat. Se folosi de viteza ei de vampir și ajunse în spatele lui, dându-i cu talpa în încheietura genunchiului.

Karayan fusese surprins de mișcare, și de faptul că, în teorie Mavka trișa, deci el nu anticipase mișcarea. Dar nu se lasă mai prejos și căzând, o apucă rapid de braț, împingând-o într-un membru al haitei.

— Să nu dea naiba să îl lași să te bată, sau îți jur M, o să îți aduc aminte de momentul asta mulți ani de acum înainte. Îi spuse Sequoia în timp ce o împinse pe prietena ei înapoi în cerc.

Karayan își ridică o sprânceană și îi aruncă blondei o privire cercetătoare. Aceasta îi răspunse cu un aer superior, ducându-și mâna la gât și minând cum acesta rămâne fără cap. Bărbatul pufni scurt și observa relația de prietenie strânsă dintre cele două. Deși era un Beta, nu mulți vârcolaci aveau atât de mult tupeu sa vorbească propriului Alpha așa și mai ales să îi comenteze și lui în față. Sequoia era curajoasă, trebuia să admită asta.

Prea atras de prietena sufletului său pereche, nu observă când aceasta se roti la 180 de grade, încercând să îi dea un picior direct în cap. Reuși cu câteva secunde întârziere să pareze mișcarea și îi prinse talpa cu palmele sale. O suci brusc, auzi un pârâit destul de puternic și un oftat din partea brunetei din fața lui. Îi dădu drumul, triumfător că reușise să îi frângă egoul.

Oasele Mavkei se sudară încet la loc, vindecarea fiind grăbită de partea sa de vampir. Asta nu mai luasese în calcul bărbatul, deoarece era obișnuit să lupte cu varcolaci normali. Da, aceștia se vindecau destul de repede, dar vampirii o făceau aproape instant. Bruneta se lasă să alunece pe iarbă, iar cu palmele îi prinse tălpile lui Karayan, care își pierdu echilibrul și ajunse cu fața în iarbă.

Acum chiar se enervase. Se ridică scuturându-și firele verzi de pe îmbrăcămintea sa perfectă. Ochii săi albaștrii deveniră treptat de culoarea amurgului și Mavka realiză că urmează o luptă pe cinste. Evita cu atenție pumnii și picioarele pe care Karayan dorea să i le dea. Dar și la rândul lui bărbatul reușea să se ferească. Își pierdeau energia într-un dans haotic, căci niciunul nu reușea să își atingă ținta. Haitele priveau mirate desfășurarea de putere căci doi Alpha se luptau și erau la egalitate. Niciunul nu câștiga.

In final, aproape fără energie, Mavka reuși să îl prindă pe Karayan de gât. Îi simțea sângele cum pulseaza sub palma ei și l-ar fi putut omorâ atât de ușor dacă ar fi aplicat forță. Zâmbetul i se șterse după față când îi simți gheara pe arteră. O singură mișcare și ar fi taiat-o iar sângele s-ar fi scurs ca o cascadă. Era remiză. Erau suflete pereche și împărțeau aceași forță. Iar acest lucru fusese demonstrat.

Ceilalți începuseră să aplauze spectacolul. Mavka își retrăsese mâna și voi sa se distanțeze de bărbat. Dar acesta avu alte planuri când, cu o mișcare brusca o trase spre el și își apropie buzele de urechea ei.

— Sunt curios dacă atât de bine te miști și în pat. Îi șoptise el pe un ton ce se voia senzual, iar bruneta îl împinse. Bărbatul începu să râdă.

Mavka îi aruncă o privire. Să-l vadă vesel, când cu câteva minute în urmă voia să o omoare, era ceva nou pentru ea.

— Și ce facem acum? Îl întrebă ea, în timp ce membrii haitei se îndepărtau de ei pentru a le oferi câteva momente de intimitate.

— Nu știu de tine, mi novia, dar o să mă întorc la viața mea fără tine în ea, eventual. Nu mă înțelege greșit, ești destul de atrăgătoare dar nu ești genul meu. Spuse acesta și strâmbă din nas.

— Să înțeleg că te crezi și vreun macho acum? Și care e genul tau, hm? Lupoaicele care se tem de ce le-ar putea face marele Alpha? Scuteste-ma cu figurile astea de doi bani, Karayan. Nici eu nu te-am vrut.

Dar privirea ei spunea altceva și îl găsea foarte atrăgător chiar, dar nu ar fi recunoscut asta în veci, mai ales în fața lui. Nu ar fi făcut decât să-i umfle egoul deja prea mare în opinia ei. Și deși erau suflete pereche, nu s-ar fi lăsat ea cu una cu două. Dacă voia să plece și să se prefacă că nimic nu s-a întâmplat, nu avea decât. Ea putea supraviețui și fără el, deși  partea de vârcolac i-ar fi simțit lipsa și ar fi urmat o perioadă de pură agonie. Alpha au avut întotdeauna un instinct puternic animalic, fiind geloși și posesivi. Iar nefericitul destin a făcut ca amândoi să fie de același statul, și să fie atât de asemănători în comportament, că aproape o speria.

— Acum că am rezolvat toată treaba asta și aproape ți-am tăbăcit fundul, îi zâmbi el, ce ai zice să ne gândim la o soluție pentru a ieși din situația asta? În loc sa faci pe inabordabila cu mine?

Se ridică pe vârfuri spre el și îi admiră ochii albaștri ce o atrăgeau în păcat. Semănau cu valurile mării care se sparg la mal de nisip. Erau atât de limpezi față de ceva timp în urmă când prevestiseră o furtună. Karayan îi urmărea surprins mișcările și aruncă o privire spre buzele ei. Se întreba ce gust aveau și ce aveau să simtă deoarece erau legați acum prin conexiunea sufletelor pereche, care facea ca atingerile lor și sentimentele sa fie amplificate. Mavka își apropie buzele de ale sale, bântuind-o aceeași întrebare nerostită.

Într-un gest neașteptat, bruneta își ridică palma și o izbi cu putere de maxilarul lui Karayan care se dădu înapoi luat prin surprindere. Asta fusese pentru jignirea adresată ei și pentru faptul că, venise aici să o omoare.