"Trezește-te, la dracu, Mavka! Suntem atacați! La granița din nord!"

Mavka se ridică panicată în picioare în timp ce cuvintele Betaului său îi răsunau în minte. Se uită prin cameră și privirea îi zăbovi spre un anumit loc, simțind că ceva nu era în regulă. Dar cum nu văzu nimic cu adevărat, își puse îndoiala pe baza oboselii.

Morrigan, oftă pe de o parte fericita că fiica sa nu o vedea, dar pe de altă parte încă se simțea tristă. Era o antiteză puternica în sufletul ei și nici măcar ea nu știa ce își dorea cu adevărat în acel moment. Se îndreptă spre perete din spatele ei și se prefăcu în umbre, plecând pentru a-și întâmpina soțul. Nu avea cum să își ajute fata.

Mavka nu știa ce să facă mai întâi, își trecu mâinile prin păr și sări să își încalțe o pereche de tenesi de lângă pat. Nu era ca și cum ar fi ajutat-o cu ceva, dar vestea Sequoiei o lovi din plin și o lasă atât de confuză, de parcă creierul ei nu mai voia să funcționeze în acel moment. Tatăl ei se ocupa de aceste situații, dar el încă era plecat într-o altă haită pentru acel tratat nenorocit de pace. Se parea că cineva a profitat de momentul lor de slăbiciune ca să le întindă o cursă. Se încuraja știind că soarta tuturor depinde de ea.

"Poți să îți miști fundul ăla mirobolant mai repede? Oricât de frumos ar fi Alphaul asta, nu pot să îi fac față, cel puțin nu în afara dormitorului." Îi transmise Sequoia în timp ce Mavka deja se puse în mișcare alergând pe scări, iar apoi spre partea de nord a haitei sale.

"O să mă prefac că nu am auzit acest comentariu vulgar." Râse Mavka în sinea ei, comunicându-i telepatic prietenei sale. Numai Sequoia se putea lăsa captivată de priveliște  într-o situație de criză. "Toți cei care nu pot lupta, să se ascundă în aripa de Vest, ceilalți, stați vu Betaul vostru, ajung imediat" le transmise Alphaul tuturor celor din haită. Copii și bătrânii trebuiau să se ascundă în aripa de spital pentru a fi în siguranță, în timp ce ceilalți ar fi luptat. Așa era codul lor.

Mavka se apropie în câteva secunde de partea de nord, unde deja vedea o mare de vârcolaci strânși. Încetini pasul și ei se dădură in lături formând o cărare pentru a o lăsa să înainteze. Atunci observa pe fâșia de pământ din fața sa, un număr semnificativ de luptători. Și nu erau ai ei, ci ai haitei care îi ataca. Nu era un joc corect, erau depășiți numeric și aproape că nu aveau prea multe șanse de supraviețuire.

"Asta e Mavka, doamnelor și domnilor, cu intrarea ei spectaculoasă cu câteva minute înainte ca noi sa fim făcuți pilaf" râse Sequoia de ea, dar îi transmise numai ei, nu și celor din haită. Se apropie de ea, dându-si ochii peste cap.

Atunci îl observă, și lumea îi pică în cap. De partea cealaltă, doua persoane stăteau în   fruntea armatei. În față, un Alpha, iar la un pas în spate un Beta, exact cum se poziționaseră și ele două. Sequoia avusese dreptate. Inima îi bătu mai repede in piept când îi analiza corpul bărbatului din fața ei. Purta o pereche de pantaloni negri, strânși, care îi scoteau in evidență gambele, tricoul din piele, de aceași culoare, părea că o să pleznească în orice secundă din cauza mușchilor săi care se încordau. Tatuajul care avea un model de spini, se unduia pe gâtul sau dar dispărea sub marginea tricoului. Își ridică privirea spre chipul său și observa linile ascuțite ale bărbiei, ce erau puse în evidență de părul sau alb ca zăpada. Îl privi drept în ochi gri, observând că și acesta o privea curios.

Mavka simți cum sufletul ei ia foc, și căzu în genunchi brusc. Partea ei de varcolac țipă fericită înăuntrul său. Își găsise sufletul pereche. Aruncă o privire spre el și observă cum în ochii lui se ducea o luptă aprigă, între aroganța sa și conexiunea ce părea că se formează între ei.

Ea sperase să nu se întâmple vreo data acest lucru, nu voia o pereche. Ea era o Alpha, iar haita Greyback era a ei. Mereu îi fusese frică ca atunci când cel care îi era sortit va apărea, sa nu fie un Alpha, deoarece ea ar fi trebuit să renunțe la titlul ei și să devină Luna, unind cele două populații de varcolaci. Dar ea nu voia să renunțe la puterea sa, pentru că considera că era singura care i-ar fi putut apara pe cei pe care îi iubea. Nu și-ar fi lăsat vreodată destinul în mâinile unui bărbat. Luptase toată viața pentru a se dovedi vrednică de titlul ei și nu ar fi renunțat prea ușor la el, mai ales pentru cineva întâlnit cu câteva secunde în urma. Sequoia o trase de umăr și îi aruncă o privire cercetătoare.

"Normal că bucățică asta e a ta" spuse prietena ei dezamăgită, clătinând din cap. Deși era îngrijorată, preferase sa glumească pentru a mai destinde atmosfera.

Mavka își dădu seama după părul alb că cel care stătea în fața ei și îi era pereche era chiar Alphaul Suprem. Karayan îi împărtășea părerea. Avea să o respingă pe cea din fața lui, deoarece nu avea nevoie de o femeie în viața sa. Toți așteptaseră cu sufletul la gură că el să își găsească perechea, deoarece sperau ca atunci aceasta își va mai domoli setea de sânge.

Dar văzând-o în fața lui și știind că pe ea venise să o distrugă, monstrul temut, ce conducea una dintre cele mai puternice haite, aproape că îi venea să râdă de ce a putut alege soarta. I se părea ironic deoarece nu știa cine vărsase mai mult sânge, Mavka sau el. Luând în calcul cruzimea ei, se gândi că ar fi fost o Luna minunată, dar privirea ei plina de ură care îi pătrundea în suflet îi dăduse clar de înțeles că ea nu ar fi acceptat niciodată.

— Aș vrea să știu cu ce scop îmi atacați haita și îmi călcați pământul. Spuse Mavka răspicat și tare astfel încât să audă toți din jurul său. Fata făcu un pas în față pe iarba verde și se uită la fiecare vârcolac în parte.

Karayan își ridică sprâncenele uimit. Se gândi la început că fie nu știa cu cine se pune, fie e atât de proastă încât să creadă că o să scape cu asta. Nu degeaba era Alphaul Suprem și toate haitele i se închinau.

— Am venit după tine, micule lup. Îi spuse el brunetei pe un ton arogant. Îi zâmbi când văzu că aceasta se strâmbă. Ești o amenințare la adresa mea, iar numele tău a ajuns la urechile mele.

— Să înțeleg că orgoliul ăla mare al tău s-a dezumflat când a văzut că o fata este mai temută decât marele Alpha Suprem? Îi spuse ironică Mavka, nelăsându-l să o calce în picioare de față cu haita sa. Vârcolacii urmăreau schimbul de replici precum un joc de ping-pong și nu știau ce să mai creadă.

Karayan se enervă și se aruncă asupra ei. Proastă mișcare. Mavka îi prinse un pumn rapid și îi întoarse brațul, aruncându-l în spate. Bărbatul spumega de nervi, o femeie reușise să îi respingă atacul și chiar să îl atingă . Membrii haitelor se puseră în cerc în jurul lor, deoarece era o confruntare de la Alpha la Alpha, iar ei nu aveau voie să intervină. Toți își dădură seama că sunt suflete pereche, altfel deja ambele haite s-ar fi aflat în luptă.

Mavka își dădu seama că bărbatul venise în haita ei pentru a o omorâ, pentru a scăpa de concurență. Dar acum le era imposibil să se omoare între ei, pentru că după regulile lor, celălalt ar fi înnebunit de durere. Dar ea era jumătate vampir, și și-ar fi dorit să testeze ce se întâmpla dacă i-ar fi dat o mama de bătaie soră cu moartea celui din fața ei. Dar și Karayan era un luptător de temut, care își câștigase renumele pe bună dreptate.

—Supune-te și o să mă arăt milos făță de tine. Îi spuse Karayan în timp ce mergea în cerc în jurul ei, pentru a-i observa slăbiciunile.

— Ai greșit persoana, micule lup. Dacă ești obișnuit ca ceilalți să tremure doar la auzul numelui tau, o să te dezamăgesc. Puțin îmi pasă de statutul tău, iar dacă vrei să iasă cu bătaie, atunci te anunț că nu m-am mai distrat de mult. Îl amenința Mavka în timp ce își lingea sugestiv colții. Își folosea doar partea de vârcolac deoarece așa ar fi considerat că era corect.

Dar viața nu joacă după reguli, iar când piciorul lui Karayan o lovi în stomac, își dădu și ea seama de asta.