Își închise ochii mai mult din instinct și încercă să asculte sunetele din jurul său pentru a estima poziția atacatorilor. Veneau din atât de multe părți și se apropiau cu o viteză inegalabilă, ceea ce însemna un singur lucru. O ambuscada a vampirilor. Un fior îi traversă șira spinării. Știa că era destul de puternică, dar era depășită numeric. Dacă ar fi fugit, ar fi prins-o din urmă și ar fi dat dovadă de lașitate. Iar Mavka numai lașă nu se putea considera. Își dădu seama că avea o singură opțiune, să lupte cu ei indiferent de consecințe.

Era o decizie prostească, care putea să îi aducă moartea. Dacă aceia era vampiri antici, printre cei mai bătrâni, ea nu ar fi avut nicio șansă. Puterea ei nu se putea compara cu anii lor de experiență și antrenamente. Trebuia rapid să ia o decizie. Sub ce formă avea să lupte cu ei? De ce parte a ei se va folosi?

Mavka deschise ochii și prinse un pumn în palma sa, exact cu câteva secunde înainte ca acesta să îi lovească fața. Ochii ei roșii se asemănau cu rubinele, dar în ei sclipeau sălbatic foamea. Voia sânge și îl voia cu orice preț. Trecuse mult timp de când vampirul din ea fusese lăsat la suprafața complet și aproape de fiecare data în urma ei se găseau ravagii.

Era un vampir tânăr, dar care poseda o putere brută aproape inegalabilă. Bruneta și primul vampir, regele speciei, posedau aproximativ aceeași forță din cauza blestemului lor comun. Deși asupra regelui fusese aruncat drept pedeapsă, asupra Mavkei fusese pus cu un alt scop, de a o ține în viață, un ultim gest de disperare al mamei sale. Cei doi erau atât de similari și totuși atât de diferiți. Deși nu îl cunoscuse niciodată se întreba cum era el.

Inainte ca atacatorul său să reacționeze, Mavka îi altoi puternic un picior în stomac. Fata blondă, îmbrăcată într-un costum negru de piele, fu aruncată puternic în spate și făcu contact cu trunchiul unui copac. Bruneta se gândi că, în ultimă instanță, ar fi putut să îi împingă spre prăpastie, dacă ar fi fost depășită de agilitatea și experiența lor. Se înjură singură când se gândi ca nu îi trecuse prin cap vreodată să își creeze și ea o linie de descendenți.

Un vampir era loial celui care l-a transformat, iar această piramidă mergea până în vârf la regele lor, care îi creease pe absolut toți, excepția fiind însăși ea. Judecând după numărul celor care o atacau, supărase pe cineva sus pus în consiliul lor sau chiar pe însuși primul vampir.

Un alt atacator, un bărbat se repezi spre ea, sărind din adâncul pădurii cu viteză. Mavka se întoarse rapid și îl apucă de gât dar cel din urmă îi altoi un picior în stomac. Bruneta scânci, deși durerea nu era prea mare și își pierdu echilibrul câteva secunde, slăbind strânsoarea. Atât îi trebui bărbatului care se rostogoli pe spate și ateriză in picioare.

Dintre copaci mai apărură două siluete, un cuplu care se postară în spatele ei. Observă că și fata blondă de mai devreme se afla în stânga ei. Era înconjurată de cei patru și își putea da seama că dintre frunzele copacilor alte persoane o priveau intens.

Colții ei îi înțepară buza iar ochii i se înnegriră și mai mult decât era posibil, devenind un roșu abisal, care te fermeca și te prindea în mrejele sale. Mavka știa că pentru a ieși cu viața, trebuia sa dea ce are mai bun. Așa că oftă scurt încă o dată, și decise să își folosească sentimentele negative acumulate pentru a-i da putere. Ura, tristețea, frica se transformară rapid in furie și agresivitate. Nu așteptă ca ei să facă prima mișcare, ci se repezi direct către fata blondă de mai devreme. Își lasă picioarele să alunece pe iarbă, se lasă pe spate și matură rapid tălpile vampirului care căzu în fund cu un sunet strident. Cei patru fuseseră prea uimiți de viteza și manevra ei pentru a-i para mișcarea.

Mavka se ridică în picioare, când își simți brațul tras de o altă persoană. Cu o piruetă, își înfipse pumnul direct în bărbia bărbatului care voia să o tragă spre el. Acesta se clatină câțiva pași înapoi, pe față citindu-i-se durerea. Nu vorbeau între ei cu voce tare, și nu vorbeau nici măcar cu ea.

O deranja că fusese atacată de ei și mai ales că era ignorată pe față. Nu o considerau atât de importantă încât să îi adreseze vreun cuvânt. Cu o mișcare rapidă, Mavka veni în spatele bărbatului și își înfipse colții in gâtul lui, ținându-l pe loc de la spate. Câteva secunde mai târziu, acesta căzu ca secerat la pământ când veninul din colții ei își făcu efectul.

Femeia care venise ultima, scânci, aruncând o privire spre cadavrul iubitului ei. Acum era mort de-a binelea. Se aruncă nervoasă spre Mavka. Bruneta pară niste pumnii care aproape își atinseră ținta. Furia femeii o făcea mai puternică, dar o și dezavantaja deoarece ataca fără scop. Mavka reuși să îi dea un pumn în picior, iar aceasta căzu în genunchi ca secerată. Fără nicio tragere de inimă, îi întoarse capul, lăsând corpul să cadă pe pământ.

Era ceva in neregulă cu ei, deoarece o atacau pe rând și nu grupat. Nu era o ambuscadă pentru a o ucide. Ci probabil pentru a-i măsură puterile și a-i descoperi slăbiciunile.

Din umbra unui copac, un bărbat brunet o privea curios analizându-i orice mișcare, ba chiar respirație. Îi putea auzi inima cum bate încet și își dorea și el sa mai fie în viață. Ar fi dat orice la schimb pentru a fi muritor și se gândi trist la greșelile din tinerețea lui. Venise aici pentru o observa pe Mavka, deoarece ea reprezenta o amenințare pentru el. Era puternică, dar Draven ar fi putut să o învingă deoarece experiența era de partea lui, iar tactica mereu învinge forța brută. Deși își lăsase partea de vampir la conducere, brunetul observă că loviturile ei erau violente, fără pic de grație, asemănătoare vârcolacilor. Ceea ce însemna că nu știa cum să își pună în balanță speciile care o alcătuiau.

Draven o urmărea amuzat, căci făcea cu brio față unora dintre cei mai buni luptători ai săi. Ochii lui negrii precum cărbunele fuseseră captivați de agresivitatea cu care le respingea și întorcea atacurile subalternilor săi. Aproape că îi venea să râdă deoarece nu mai văzuse atât de multă putere de câteva secole bune, dar în același timp o stângăcie de inegalat.

Era o antiteză umblătoare dar putea vedea în ochii ei cruzimea. Nici nu clipise în urmă cu câteva clipe când ucisese doi dintre luptători săi. Alphaul haitei își câștigase pe bună dreptate renumele și Draven nu se mai îndoia de acest lucru. Era mai temută decât Alphaul Suprem printre semenii săi, iar asta spunea multe. Era un pericol și pentru regele vampirilor dar și pentru conducătorul tuturor vârcolacilor, și era doar o chestiune de timp până urma să fie atacată cu scopul de a fi ucisă.

Draven își înghiți râsul când Mavka își înfipse din nou colții în gâtul celuilalt bărbat care o atacase. Privirea ei căzu direct în locul în care el se afla, iar acesta tresări la contactul cu ochilor ei glaciari. Un gest atât de necaracteristic lui, iar lumea îi căzu în cap când realiză că tocmai dăduse un semn de slăbiciune. Se întoarse pe călcâie rapid și făcu un semn vampirilor ascunși, să îl urmeze. Reușise să strângă informațiile de care avusese nevoie. Spera să nu se mai întâlnească cu Mavka prea curând.

Dar viața nu merge așa cum ne dorim și nici măcar ei doi nu ar fi anticipat in veci ceea ce destinul așternuse deja pentru cei doi. Aveau să se revadă mai repede decât ar fi sperat Draven.