Ascuns după ramuri.

Urlă armonios.

Tăcerea se revarsă.

Un sunet tăios.

Mă plec pierdută.

Căci calea îmi e întoarsă.

Ce funebru mă apasă.

E mort, zvelt şi fabulos.

În sicriu de fier doarme.

Lacrimi amare se preling.

În palme, în poale.

Obscurul mă atinge.

Mă mângâie, mă dezmiardă.

Oh, tu moarte!

Măiastră...