Meredith își privea fiica înfășată într-o păturică roz. Îi analiza cu atenție toate trăsăturile deoarece nu știa cât va dura până când o va putea vedea din nou.

– Ar trebuie să plec, spuse Benjamin.

Meredith știa ce însemna asta. Că era momentul să se despartă de fiica ei.

Benjamin era un om bun și îi promisese lui Meredith că va ava grijă de fiica ei până când ea va ieși de la închisoare. Știa că își lăsa copilul pe mâini bune dar tot îi venea greu să i-o dea lui.

Bărbatul o luă încet pe cea mică din brațele mamei sale, moment în care Meredith nu și-a mai putut controla lacrimile. Acestea curgeau șiroaie la gândul că acel bebeluș avea să crească fără mama sa.

– Nu îți face griji, Meredith. Te voi scoate din închisoare cât mai repede și vei fi din nou alături de fiica ta.

Și asta s-a întâmplat. Benjamin și-a ținut promisiunea iar în timp ce îi creștea fiica lui Meredith, a reușit să o scoată pe aceasta din închisoarea în care a stat aproape zece ani. În acea perioadă, Benjamin a vizitat-o pe Meredith în fiecare săptămâna cu fiica ei, așa că Meredith a simțit că nu a ratat foarte multe din primii ei ani de viață. Însă nimic nu s-a comparat cu momentul în care Meredith a luat-o în brațe pe Arya după ce a ieșit de la închisoare.

– Nu știu cum aș putea să îți mulțumesc, Benjamin. Ai făcut atât de multe pentru mine și fiica mea, i-a spus ea.

– Nu îmi mulțumi. Mi-a făcut plăcere să am grijă de ea. Problema este că va trebui să învăț să trăiesc fără ea, a spus Benjamin.

– Tată, ce vrei să spui? Credeam că odată ce mama va ieși de acolo va veni la noi acasă și vom trăi împreună.

Meredith o privi pe fiica ei. Era convinsă că Benjamin îi era tată. Și, cumva, Meredith nu voia să schimbe asta. Știa cât de greu este pentru un copil să fie crescut de un singur părinte. Nu își dorea asta pentru fiica ei.

– Benjamin, cred că Arya are nevoie de un tată. Și tu de o familie. Deci, dacă îți dorești...

– Da, spuse Bnejamin fără a sta pe gânduri.

Acesta o ridică pe cea mică.

– Haideți să mergem acasă.