Meredith își ținea capul sprijinit de geamul din dreapta ei în timp ce mașina mergea cu viteză pe străzile orașului său natal. Totul arăta exact la fel ca în ziua în care viața ei se schimbase radical și intrase la închisoare. Dar acum era liberă și avea un plan bine stabilit legat de ce vrea să facă în continaure cu viața ei. Din când în când, își întorcea privirea pe bancheta din spate pentru a o supraveghea pe Arya. Fiica ei dormea învelită cu unul dintre hanoracele lui Benjamin.

Femeia îl privi rapid pe bărbatul care conducea. Îi era recunoscătoare pentru atât de multe lucruri încât nici măcar nu știa de unde ar fi trebuit să înceapă dacă i-ar fi mulțumit pentru toate. Benjamin a fost acolo pentru ea când nimeni altcineva nu a fost. A avut încredere în ea, a acceptat-o în ciuda situației sale și a ajutat-o în toate modurile posibile. Dar, cel mai important, a avut grijă de Arya în locul ei.

La fel ca în cazul lui Meredith, nici trecutul lui Benjamin nu a fost unul lipsit de probleme. Familia lui, cei doi copii și soția sa, au pierit în urma unui incendiu ce a avut loc acasă la ei când el era plecat în alt oraș pentru a reprezenta pe cineva în instanță. Îi plăcea meseria de avocat dar acela a fost momentul în care a început să o urască pentru că, din cauza plecărilor sale dese, fusese nevoit și atunci să îi lase pe cei trei singuri acasă.. Dar, mai mult, se ura pe sine pentru că nu a putut proteja persoanele pe care le iubea cel mai mult pe lume, persoanele pentru care și-ar fi dat viața oricând.

Meredith a apărut la fix în viața lui atunci când a reprezentat-o în procesul ei. A înțeles că nu a fost vinovată și a apărat-o până în ultimul moment. S-a luptat pentru ca aceasta să primească cea mai mică pedeapsă posibilă pentru actul comis. Pe lângă asta, fiica ei, pe care s-a oferit să o crească până când va fi ea eliberată, a fost lumina de la capătul tunelului pentru el. Acum, putea crește în sfârșit un copil așa cum trebuie. Își putea vindeca rănile pe care pierderea propriilor copii i le-a provocat. Pentru nici măcar o secundă Benjamin nu s-a gândit că Arya nu ar fi fiica lui.

Cu Meredith, în schimb, situația stătea complet diferit. Îi cunoștea povestea. Știa că singurul bărbat de care s-a putut apropia vreodată a fost Dominic, și asta după un proces foarte lung în care el a încercat să îi câștige încrederea. Era conștient de faptul că ar fi fost un drum de zece ori mai lung și mai anevoios ca el să încerce același lucru acum, după ce chiar Dominic, singura persoană față de care Meredith și-a deschis inima, o trădase. Așa că se mulțumea cu relația pe care o aveau acum, una formală. Dar asta nu însemna că nu și-ar fi dorit ca Meredith să îi împărtășească sentimentele, măcar puțin.

Benjamin a parcat mașina în fața fostei case a lui Meredith. Și-a dorit să îi facă o surpriză atunci când va ieși de la închisoare și să îi renoveze casa, pentru a se putea muta toți aici. Și asta a făcut. Casa arăta complet diferită față de anii în care Meredith a locuit aici cu părinții mei. Acum avea două etaje, ferestre înalte și mai multe camere decât erau necesare doar pentru trei persoane.

Meredith se întoarse în spate și o atinse ușor pe picior pe fiica ei.

– Arya, am ajuns, îi spuse.

Fetița deschise somnoroasă ochii de un albastru identic ca al mamei sale. Uneori, Meredith era uimită de cât de mult semăna fiica ei cu ea atunci când era copil. Parcă ar fi fost aceeași persoană.

Arya coborî din mașină și privi casa din fața ei. Cu toate că îi plăcea, o speria gândul că se afla într-un loc complet necunoscut, plini de oameni pe care nu îi mai văzuse niciodată. În curând începea și școala și se temea că nu se va putea întegra. Dar nu îi plăcea să îi spună mamei ei problemele sale. Putea vedea că este supărată mare parte din timp și nu voia să o necăjească mai tare.

Benjamin descuie ușa de la intrare și le făcut celor două semn să intre. Meredith o conduse pe Arya până la trepte și o lăsă pe ea să intre prima în noua lor casă.

– Wow, spuse fetița. Este atât de mare. Unde sunt camerele noastre?

– Eu și mama ne-am gândit să luăm dormitorul de la parter. Dar tu îți poți alege orice cameră de la etaj dorești, spuse Benjamin.

– Serios? zâmbetul ei deveni mai mare și urcă grăbită pe scări.

După nici cinci minute, Arya se întoarse la parter și le spuse părinților săi că și-a ales dormitorul de pe partea stângă, după ce a luat în considerare mai multe aspecte extrem de importante pentru un copil de unsprezece ani, și anume, biroul la care își va face temele, covorul cel mai pufos pentru a se juca cu jucăriile pe el și șifonierul cel mai mare pentru a-și depozita toate hainele.

Prima lor zi în noua casă a fost una obositoare pentru toți, plină de bagaje și dureri de spate provocate de căratul cutiilor. Dar, la finalul zilei, totul părea a fi la locul său. Seara, Meredith pregăti o cină care a fost terminată aproape imediat după ce a fost pusă pe masa din living. Toți erau înfometați după drumul lung și mâncarea gustoasă făcută de femeie era tot ce le trebuia.

– Cum vi se pare noua casă? le întrebă Benjamin pe cele două.

Benjamin era un bărbat cu zece ani mai mare decât Meredith, care era mereu îmbrăcat la costum și își purta părul tuns scurt. Reușise să își creeze o reputație foarte bună în domeniul său de activitate, motiv pentru care pleca destul de des de acasă pentru a reprezenta oameni în instanță în toate colțurile țării.

– Este perfectă, se grăbi Arya să spună.

Temerile ei s-au mai domolit și au lăsat loc pentru entuziasm. Deja se gândea ce ar putea face pentru ca dormitorul ei să aibă tușa sa personală. Se întreba dacă niște draperii roz s-ar potrivi cu un așternut mov. Nuanțele de alb și bej ăn care era decorată camera nu erau suficient de colorate pentru ea.

– Mă bucur că îți place, micuțo. Ți-ai terminat legumele?

Arya își dădu ochii peste cap la auzul vorbelor tatălui său și începu să înfigă, fără vreo tragere de inimă, furculița în câteva bucăți de morcov.

– Iar ție, Meredith? Îți place?

– Este minunată. Îți mulțumesc că te-ai ocupat de ea. Nu credeam că voi vedea vreodată această casă arătând altfel decât... cum arăta pe atunci. Mai ales după ce a ars, nu mă gândeam că se va mai construi o altă casă în locul ei.

– Nu a durat puțin, ce-i drept. Dar a meritat așteptarea. Acum avem un cămin doar al nostru.

Liniștea se instală între cei trei până în momentul în care Arya s-a ridicat brusc de pe scaunul ei.

– Am terminat de mâncat. Pot merge în camera mea? spuse ea. Sunt foarte obosită și vreau să dorm.

– Desigur, draga mea, spuse mama ei. Noapte bună!

Arya urcă la etaj, lăsându-i pe Meredith și Benjamin singuri. Femeia se ridică de la masă și începu să spele vasele murdare. Soțul său se grăbi să o ajute dar ea îi spuse că se descurcă. Acesta se așeză din nou pe scaunul său. Se tot întreba cum să înceapă conversația pe care își dorea de ceva timp să o poarte cu ea.

– Acum, că ne-am întors, ce vrei să faci în legătură cu... cealaltă fiică a ta?

Își păstră tonul scăzut pentru a evita situația în care Arya ar fi putut auzi ceva.

Meredith se opri brusc din a șterge farfuria pe care o avea în mână și o lăsă pe blatul bucătăriei alături de cârpă, ca mai apoi să se răsucească spre Benjamin.

– Trebuie să vorbesc cu ei, nu-i așa? Să îi spun adevărul lui Naty, pentru că sunt sigură că... el nu a făcut asta până acum.

Lui Meredith îi venea greu să îi pronunțe numele. Doar ea știa cât de mult ajunsese să îl iubească și cât de mult i se schimbase viața după ce îl întâlnise pe el. El era motivul pentru care începuse să spere la o altă viață. La una bună. Alături de el și de fiica lor. Iar el stricase totul. El era motivul pentru care inima ei fusese rănită în moduri pe care ea nu le credea posibile. Credea că nu există nimic mai rău decât să fii violată și să fii despărțită de copilul tău. Dar, din cauza lui, a descoperit că, mai rău decât acestea, doare să știi că persoana pe care o iubeai te-ar fi putut ajuta dar a ales să nu o facă. Într-un fel, poate că trădarea doare mai tare decât abuzul fizic.

– Te-ai gândit la ce îi vei spune când o vei vedea? Probabil că acum are, cât, optsprezece ani?

– Nouăsprezece, se grăbi ea să spună.

Cât timp a fost în închisoare, timpul parcă a stat în loc pentru ea. Dar acum realizase că acest lucru nu era valabil și pentru ceilalți. Toți și-au continuat viețile. Unii probabil că nici nu își mai aminteau de ea.

– Într-adevăr, este deja un adult. Nu mai pot vorbi cu ea așa cum vorbeam când avea șapte ani. Și nu știu dacă asta este ceva bun sau rău. Probabil că nici nu va vrea să mă vadă, ridică ea din umeri. Și nu o pot condamna. Până la urmă, am plecat din viața ei fără să îi dau vreo explicație. Iar explicația pe care o va primi nu cred că va fi cea pe care și-o dorea.

Meredith lăsă capul în jos.

– Cu siguranță că va fi supărată pe mine la început dar, cu timpul, crezi că mă va putea ierta?

Benjamin se ridică și traversă distanța până la ea din câțiva pași. Îi întinse un șervețel, văzând că ochii ei se umplură de lacrimi. Femeia îl acceptă și își șterse ochii umezi.

– Sunt sigur că te va ierta. Ești mama ei, până la urmă. Și tu i-ai lipsit ei la fel de mult pe cât ți-a lipsit ea ție. Poate că va fi dificil la început să reconstruiți o legătură dar asta nu înseamnă că este imposibil.

Meredith își aruncă privirea asupra ceasului de pe perete și văzu ora târzie.

– Ar trebui să ne culcăm și noi, spuse ea. Probabil că este obosit. Ai condus destul de mult astăzi.

În acel moment, însă, ea se gândi unde ar trebui să doarmă. Nu dormise niciodată cu Benjamin. Fusese eliberată de o săptămână și, până să se mute în noua casă, a dormit cu fiica sa în camera pe care Benjamin o pregătise pentru cea mică în apartamentul lui. Dar, acum, cum ar fi fost corect să procedeze? Nu îi putea da de înțeles Aryei că nu se înțelege cu cel pe care ea îl consideră tată. I-a promis o familie sănătoasă și asta avea de gând să îi ofere. Dar nici nu putea dormi în aceeași cameră cu el, un bărbat, după ce jurase, pentru a doua oară, să nu se mai apropie fizic sau emoțional de unul.

Observând ezitarea din privirea ei, Benjamin spuse.

– Știi, poate că nu ți-am spus asta până acum, dar am o problemă. Noaptea sforăi destul de tare. În această seară ar fi bine dacă ai dormi cu Arya, până se acomodează cu noua casă. Iar, apoi, îți poți alege un dormitor la etaj în care să dormi în caz că sforăitul meu te-ar putea ține trează.

Meredith zâmbi, plină de compasiune. Benjamin era un om atât de bun încât uneori se întreba ce făcuse să primească un asemenea dar.

– Îți mulțumesc, îi spuse ea.