La câteva zile după aniversarea lui Josh, Dominic se gândi că era cazul să îi pregătească o surpriză lui Meredith. Iubea să o vadă zâmbind ca un copil, așa că, într-o singură zi, el pregătise totul. De la locul în care urmau să meargă, până la rochia pe care voia ca Meredith să o poarte.

Dominic plecă mai devreme cu două ore de la birou și, când se întoarse acasă, merse în camera lui Naty.

— Tati? Te-ai întors devreme astăzi, se miră Naty când îl văzu.

— Asta pentru că am pregătit o surpriză pentru Meredith. De fapt, aș avea nevoie de tine. Vrei să mă ajuți? îi spuse el.

— Bineînțeles, dacă asta ar însemna ca Meredith să fie fericită.

— Bun, atunci, du-te să îi dai această cutie și spune-i să coboare în living.

— În regulă, tati.

Fetița luă cutia din mâinile tatălui ei, apoi merse în camera lui Meredith, pe care o găsi învățând.

— Naty, ce faci aici? o întrebă Meredith.

— Tati mi-a spus să îți dau asta, spuse fetița lăsând cutia pe pat. Te așteaptă jos.

Naty ieși din camera lui Meredith iar aceasta luă cutia de la Dominic. După ce îi scoase capacul, fata văzu un bilețel așezată de o bucată de material. Ridică bilețelul și văzu un singur cuvânt scris de mână pe acesta.

     Poartă-mă.

Meredith era confuză, până când ridică bucata de material din cutie și realiză că era, de fapt, o rochie. Fata inspiră adânc, apoi merse în baie și ieși de acolo îmbrăcată cu rochia. Materialul negru al rochiei îi ajungea până la glezne. Mânecile erau lungi dar spatele gol.

Meredith zâmbi timidă atunci când se privi în oglindă. Nu mai purtase niciodată o asemenea rochie iar faptul că Dominic o cumpărase pentru ea o făcea să se simtă specială.

După ce își pieptănă părul, fata coborî la parter. Nu îl văzuse pe Dominic acolo, în schimb Preston tocmai ieșise din bucătărie și rămase blocat atunci când o văzu.

— Arăți minunat, îi zâmbi el.

— Mulțumesc, lăsă ea privirea în jos.

— Bănuiesc că te grăbești dar poți aștepta aici un minut? o întrebă el.

— Desigur, spuse ea.

Preston urcă scările până în dormitorul său și se întoarse ținând în mână o cutie de bijuterii. O lăsă pe măsuța de cafea de lângă canapea, apoi scoase din aceasta un colier de aur, cu pietre verzi de jad.

— Îmi permiți? spuse bătrânul, referindu-se dacă îi poate pune colierul la gât.

Meredith zâmbi și își ridică părul. După ce colier fu prins în jurul gâtului ei, fata se întoarse cu fața către Preston.

— A fost al unei persoane foarte importante pentru mine. Dar acum cred că trebuie să fie al tău, spuse el.

— Sunteți sigur? Pare un colier destul de scump. Nu vreau să îl stric în vreun fel, mai ales dacă a aparținut cuiva important pentru dumneavoastră, spuse Meredith.

— Nu. Cu siguranță și ea ar fi vrut să te vadă purtându-l. Acum, du-te. Dominic probabil că te așteaptă.

Meredith îi zâmbi bătrânului, apoi ieși pe ușa casei. În curte, Dominic o aștepta în fața mașinii sale dar aproape că își pierdu echilibrul atunci când o văzu.

Rochia i se mula perfect pe corp, părul îi era aranjat la perfecție, deși nu făcuse nimic altceva în afară de a-l pieptăna, iar fața ei era perfectă deși nu purta deloc machiaj. Însă, dintre toate acestea, detaliul care i-a atras cel mai mult atenția a fost colier de la gâtul său.

— Ești foarte frumoasă, îi spuse el.

Meredith încercă să evite contactul vizual iar obrajii ei erau cu câteva nuanțe mai roz decât de obicei.

— Îmi place colierul, adăugă el.

— Domnul Preston mi l-a dat. Dar mă simt prost. Este destul de scump, plus că a spus că a fost al unei persoane importante pentru el.

— A fost al mamei mele, zise Dominic.

— Poftim? spuse Meredith surprinsă. Îmi pare rău, îl voi da jos.

— Nu, se grăbi el să spună. Tata i-a dăruit mamei acest colier atunci când a aflat că este însărcinată cu mine. Ea l-a făcut să promită că, atunci când voi iubi cu adevărat o femeie, el îi va da colierul. Deci, ar trebui să îl porți, ținând cont că a fost dorința mamei.

În acel moment, văzând-o pe Meredith purtând singurul obiect rămas ca amintire de la mama lui, Dominic și-a dat seama că nimic altceva nu mai conta pentru el, în afară de acea fată simplă.

Dominic considerase mereu că dragostea se rezumă la nopți petrecute împreună și la compromisuri și că, fără acestea, ar fi fost incompletă. Dar acum își dăduse seama că nu era deloc așa. Nici nu o sărutase măcar pe acea fată dar știa că o iubea mai mult decât ar fi vrut să accepte și ar fi fost în stare să își dea viața pentru ea.

Chiar atunci, în timp ce îi privea ochii albaștri, mari și strălucitori, Dominic a știut că a fost destinul lui să o întâlnească și era hotărât să nu o lase niciodată să dispară din viața lui.

Pentru el, ea era perfectă.

— Te gândești la ceva? spuse Meredith, scoțându-l din transă.

— Mi se pare că rochia este puțin cam lungă, inventă el pe moment.

— Păi, rochia aceasta este făcută pentru a fi purtată cu tocuri dar eu...

Meredith lăsă propoziția neterminată dar întinse un picior în față și ridică puțin rochia, pentru a dezvălui o pereche de adidași.

— Nu mă înțeleg prea bine cu tocurile, spuse ea.

Ambii începură să râdă, și se urcară în mașina lui. Deși încerca să fie atent la drum, ochii lui Dominic se întorceau, instinctiv, spre Meredith. Era fascinat de frumusețea ei naturală.

— Unde mergem? îl întrebă Meredith.

— Vei vedea când vom ajunge acolo, răspunse el.

O jumătate de oră mai târziu, Dominic opri mașina în fața unui restaurant. Cei doi au coborât și au fost conduși de către un chelner la masa lor. Aceasta era amplasată lângă ferestrele înalte iar faptul că restaurantul se afla la etajul zece al unui hotel, o ajută pe Meredith să vadă, pentru prima dată, întreg orașul. Fiind întuneric, tot ce se vedea erau luminile iar orașul părea, astfel, viu.

— Aș fi vrut să închiriez tot localul dar era prea târziu, pentru că abia dimineață am început să pregătesc această surpriză și nu am reușit decât să rezerv această masă.

— Este mai mult decât suficient, spuse Meredith. Nu ar fi trebuit să cheltui atâția bani pe rochie și rezervare. Am fi putut merge la McDonald's sau KFC și aș fi fost la fel de fericită.

— Notat. La următoarea noastră întâlnire, vom mânca pizza și hamburger, glumi el.

Cei doi începură să vorbească despre tot felul de lucruri, de la cum s-a format Universul, până la zodii. Dominic era o fire rațională și nu era de părere că locul în care se aflau planetele putea afecta destinul unei persoane dar era fascinat de modul în care Meredith încerca să îi explice că era atât de sensibilă pentru că s-a născut în zodia rac.

Înainte ca mâncarea comandată să fie gata, Dominic se ridică de la masă pentru a merge la toaletă. Rămasă singură, Meredith privea fascinată priveliștea supra orașului, când telefonul începu să îi vibreze în geantă.

Meredith se încruntă atunci când văzu numărul de telefon de la centrul în care era internată mama ei.

— Alo?

— Domnișoară Meredith, mă scuzați că vă deranjez la ora aceasta dar voiam să vă întreb ce aveț de gând să faceți cu mama dumneavoastră. Nu a petrecut nici măcar jumătate de lună aici și mă întrebam dacă ați dori să păstrați locul sau îl putem da altei persoane.

— Poftim? spuse Meredith confuză. Mama este în continuare internată în centru. Nu am scos-o de acolo.

— Nu dumneavoastră, însă cineva a făcut-o. Și asta s-a întâmplat la o săptămână după ce ați adus-o aici.

Meredith nu mai știa ce să spună. Tremura din toate încheieturile, gândindu-se unde ar fi putut fi mama ei și cine a scos-o de acolo.

— Voi veni la centru și vom discuta acolo, spuse Meredith.

Dominic se întoarse la masă chiar când fata încheiase apelul.

— Ești bine? o întrebă el.

— Mama a plecat de la centrul de dezalcoolizare. M-a sunat un angajat să îmi spună că o persoană a scos-o de acolo la o săptămână după ce am internat-o.

— Atunci vom merge acolo, spuse el.

Dominic lăsă câteva bancnote pe masă, plata pentru ce au comandat, apoi cei doi plecară din restaurant. În mașină, Meredith nu era în stare nici măcar să aibă o conversație cu Dominic, deoarece se gândea numai la mama ei.

— Hei, totul va fi bine, spuse Dominic.

Dominic își ridică mâna de pe schimbătorul de viteze și o puse peste a lui Meredith, încercând să o liniștească pe fată.

— Îți promit că o vom găsi pe mama ta și o vom duce înapoi la centru.

Cei doi ajunseră la centru și merseră la recepție, pentru ca femeia de acolo să le explice ce s-a întâmplat.

— O femeie a venit la noi la aproximativ o săptămână după ce pacienta a fost internată, spunând că este sora ei și că ați trimis-o dumneavoastră să o scoată de aici, îi spuse femeia lui Meredith.

Fata înțelesese imediat cine era persoana din cauza căreia mama ei nu beneficiase de tratament și era pregătită să se certe cu aceasta.

— Mulțumesc, spuse Meredith înainte să iasă nervoasă din spital și să urce în mașina lui Dominic.

— Știi la cine se referă? o întrebă el.

— Bineînțeles. Mătușa mea. Trebuie să mergem acasă la ea, spuse fata.

O jumătate de oră mai târziu, Meredith și Dominic se aflau în fața casei lui Kim. După ce bătu la ușă, femeia apăru în fața ei, privind-o surprinsă.

- Mama este aici, nu-i așa? spuse Meredith înainte ca femeia să o poată întreba de ce se află acolo.

- Poftim? spuse Kim confuză. Nu, Karen nu este aici. Nu ai internat-o la acel centru?

- Scutește-mă, își dădu fata ochii peste cap.

Meredith trecu pe lângă mătușa ei și intră în casă. O găsi pe Karen în living, stând pe canapea, cu o sticlă de bere în mână și o țigară în cealaltă. Cele două se priviră una pe cealaltă câteva momente, înainte ca mama ei să rupă contactul vizual și să își focuseze atenția spre televizor.

— Ce cauți aici, Meredith? spuse ea plictisită.

— Nu, ce cauți tu aici? spuse fata. Te-am internat cu greutate în acel centru, doar ca să mă sune angajata de acolo și să îmi spună că ai plecat pur și simplu?

— Și ce te aștepți să fac acum? Să mă întorc în acel loc? spuse Karen.

— Nu, răspunse Meredith, contrar așteptărilor tuturor.

Dominic intrase și el în casă și, alături de Kim, stătea pe hol privind discuția celor două. Nu o mai văzuse niciodată pe Meredith atât de nervoasă. Însă, mai mult decât nervoasă, el își dădea seama că era dezamăgită de comportamentul femeilor.

— Te întreb pentru a mia oară, de ce nu vrei să te tratezi? spuse fata.

— Iar eu îți răspund pentru a mia oară, nu vreau să fiu tratată. Mă simt bine în pielea mea, exact cum sunt acum, spuse Karen.

— Crezi că el ar fi mândru de tine? Crezi că el ar fi vrut, măcar pentru o secundă, ca tu să ajungi așa?

— Dar eu? Crezi că am crezut că așa va arăta viața mea? Crezi că, atunci când eram tânără, știam că, din cauza ta, soțul meu va muri? Dacă aș fi știut asta, aș fi făcut avort în ziua în care am aflat că sunt gravidă cu tine. Atât de mult te urăsc.

O lacrimă se scurse pe obrazul lui Meredith, care încerca să rămână tare.

— Nu am făcut nimic rău, mamă, spuse ea. Nu sunt vinovată pentru ce s-a întâmplat în seara aceea.

— Oh, serios? Atunci de ce ești îmbrăcată precum o târfă și cine este bărbatul cu care ai venit aici? Recunoaște, Meredith. Îți place să atragi atenția bărbaților. Iar ceea ce s-a întâmplat în seara aceea a fost doar vina ta, așa că nu mai face pe victima, pentru că nu tu joci acel rol, ci eu.

Pumnii lui Dominic se încleștară când auzi cuvântul „târfă" ieșind dintre buzele lui Karen. Nu își putea imagina cum o mamă își putea numi copilul astfel și era pe cale să intervină între ele, însă Meredith nu se mai putu controla și izbucni.

— Nu ești tu victima, mamă. Și eu am suferit la fel de mult ca și tine când tata a murit dar nu am încercat să dau vina pe altcineva pentru ce s-a întâmplat. După acea zi, am avut nevoie de sprijinul tău, însă tu erai prea ocupată să îți petreci timpul beată prin baruri, în loc să stai cu fiica ta însărcinată. Iar când am născut, abia ai așteptat să scapi de copilul meu. Eu mi-am dedicat întreaga viață ție, sperând că relația dintre noi două va reveni la cum ea înainte, odată ce tu vei scăpa de această dependență. Mi-am irosit cei mai frumoși ani din viață muncind pe salarii infecte, și singurul motiv pentru care am făcut-o a fost dorința de a te vedea din nou sănătoasă.

Meredith striga cât de tare o țineau plămânii. Fața îi era roșie de la plâns, iar venele de pe frunte îi erau atât de umflate încât păreau că se vor sparge în orice moment.

Din tot ce spusese fata, un singur lucru îi rămase întipărit în memorie lui Dominic. Faptul că Meredith spusese că a fost însărcinată. Atunci a realizat că probabil erau multe lucruri pe care nu le cunoștea despre femeia pe care o iubea, și trebuia să le afle.

— Ce ți-am făcut, mamă, atât de grav, încât să îți bați joc de mine și de toate eforturile pe care le-am făcut pentru tine?

— M-ai despărțit de soțul meu, persoana pe care o iubeam cel mai mult pe lume. Nu este un motiv suficient de bun ca să te urăsc? spuse Karen ironică.

— Și tu m-ai despărțit de persoana pe care o iubeam cel mai mult. Copilul meu. Dar asta nu m-a făcut să te urăsc, ba din contră, m-a ambiționat să te ajut să îți revii. Tu de ce trebuie să mă tratezi așa?

Meredith își șterse încet lacrimile și trase adânc aer în piept.

— Eu voi pleca, mamă. Dacă mai ai chiar și un strop de decență în corp, te vei ridica de pe acea canapea și vei veni cu mine la centru. Dacă nu, poți uita complet de mine.

Fata se răsuci cu spatele la mama ei și se îndrepta cu pași mici spre ușa de la intrare. Atunci, Meredith realiză că mama ei nu avea de gând să vină vreodată cu ea. Era clar că alcoolul era mult mai important pentru ea decât propria sa fiică.

Deși era rănită, Meredith era conștientă că ultimii ani din viața ei a luptat pentru același scop. Acela de a-și revedea mama sănătoasă și, indiferent cât ar fi jignit-o Karen, ea nu putea renunța la acest vis.

Înainte să se poată răzgândi, Meredith se întoarse în living și o prinse pe mama ei de mână. Fata o ținea strâns și o trăgea după ea spre ieșirea din casă.

— Ce faci, nesimțito? Ai spus că mă vei lăsa să decid ce vreau să fac, spuse Karen nervoasă.

— Uită ce am spus. Meredith care îți accepta toate prostiile nu mai există. Iar eu te voi face să renunți la dependența ta, fie că îți place această idee, fie că nu.

— De ce trebuie să te bagi în viețile altora? De ce simți nevoia să ajuți mereu oamenii din jurul tău? zise Karen, încercând să se elibereze din strânsoarea fiicei sale.

— Pentru că așa m-a învățat tata, strigă Meredith. Mi-a spus că trebuie să fiu corectă și, dacă pot să ajut pe cineva, să o fac. Mi-am conturat întreaga personalitate bazându-mă pe vorbele lui iar tu nu mă poți schimba.

Meredith o duse pe Karen pe bancheta din spate a mașinii lui Dominic și încuie ușile, așteptând ca și bărbatul să se întoarcă. Acesta și Kim veniră încet spre mașină, uimiți de atitudinea lui Meredith. Niciunul dintre ei nu o mai văzuseră atât de nervoasă și hotărâtă.

Chiar și ea însăși era surprinsă de modul în care a reacționat dar nu îi părea rău. Doar așa mama ei își putea reveni.

— Meredith, nu crezi că ar trebui să te gândești din nou? Nu o poți lăsa pe mama ta acolo, dacă ea nu își dorește asta, spuse Kim.

— Nici măcar nu vreau să te aud, mătușă. Ești lipsită de moralitate și conștiință. Cum ai putut să o scoți pe mama de acolo? Dacă ai fi iubit-o cu adevărat, ți-ai fi dorit să se vindece. Nu i-ai fi alimentat această obsesie nesănătoasă.

— Ce este atât de rău în a bea o sticlă de bere pe zi, Meredith? încercă ea să o înduplece.

— Faptul că mama nu consumă doar o sticlă pe zi. Și faptul că trebuie să iasă din această lume imaginară pe care și-a creat-o,și să revină cu picioarele pe pământ. Trebuie să se împace cu ideea că tata este mort și nu se va mai întoarce, așa cum am făcut și eu. Și eu am suferit după moartea lui dar nu am încercat să neg adevărul.

Meredith se urcă pe scaunul din față și rămase tăcută în timp ce mama sa îi adresa tot felul de injurii de pe bancheta din spate. Dominic se urcă și el la volan și conduse până la centru. Acolo, doi oameni au dus-o pe Karen din nou în salonul ei și i-au promis lui Meredith că vor avea mai multă grijă de ea.

Dominic și Meredith ieșiră din centru iar fata se așeză pe o bancă din fața acestuia pentru a se odihni. Trecuse prin multe și avea nevoie de o pauză. Bărbatul se așeză lângă ea, privind-o îngrijorat.

Ar fi vrut să o întrebe ce a vrut să spună atunci când a vorbit despre copilul ei dar știa că era obosită și nu voia să o agite mai tare.

— Dominic, trebuie să îți spun ceva, începu fata, parcă citindu-i gândurile.

— Nu, nu trebuie să îmi spui nimic. Îmi poți spune atunci când vei fi pregătită, se grăbi el să spună.

— Meriți să știi adevărul acum, îi spuse ea privindu-l în ochi. Am spus multe lucruri în casa mătușii, și sunt sigură că ai multe întrebări. Așa că îți voi răspunde la toate. Dar voi începe cu motivul pentru care mama mă urăște.

Dominic o privea atent, așteptând să spună ceva despre sarcina ei, însă ea avea alte planuri.

— Mi-am ucis tatăl.