În mintea lui Meredith erau tot felul de întrebări. Acum că Amanda îi spusese că este liberă să înceapă o relație cu Dominic, Meredith se tot întreba, Oare vreau asta?

Era clar că avea sentimente pentru el dar nu știa dacă este pregătită pentru o relație. După ceea ce pățise ultima dată din cauza unui bărbat, oricât de frumos s-ar fi purtat Dominic cu ea, simțea că nu poate avea încredere în el. Se temea că, la fel cum și-a bătut joc de Amanda în tot acest timp, la fel îi va frânge și ei inima cândva. Iar Meredith nu își dorea asta. Ea voia stabilitate.

Plus că intervenea și factorul Amanda. Chiar dacă aceasta renunțase la el, oare va fi o decizie definitivă? Exista posibilitatea ca, peste câțiva ani, Amanda să se răzgândească și să încerce să îl cucerească din nou pe Dominic. Iar atunci ce s-ar fi întâmplat cu ea? Sau, chiar dacă decizia ei ar fi fost permanentă, i se părea cel puțin ciudat să fie împreună cu ultima iubire a prietenei ei.

A fost pajură, nu-i așa? își spuse ea. Înseamnă că trebuie să am încredere că totul va fi bine.

Meredith ajunse în fața casei familiei Brown și privi porțile înalte înainte de a păși înăuntru. Naty se juca singură în curte și, de îndată ce o văzu pe Meredith, alergă spre ea și o îmbrățișă.

— Meredith, unde ai fost toată noaptea? o întrebă ea. Ai plecat fără să spui nimic iar când eu m-am trezit nu erai aici.

— Am avut puțină treabă, scumpo. Dar acum sunt aici, zâmbi fata.

— Ei bine, dacă tot ai venit aici, mă poți ajuta cu ceva, te rog?

— Desigur. De ce ai nevoie?

— Păi, am vorbit cu Josh săptămâna trecută la școală și voiam să ne întâlnim astăzi în parc. Dar tati doarme iar bunica și bunicul sunt plecați, așa că nu are cine să mă ducă acolo. Vrei să mergi tu cu mine, te rog?

— Nu știu ce să spun, Naty. Nu putem pleca fără să anunțăm pe nimeni, spuse Meredith. Haide să așteptăm să se trezească tatăl tău și îl vom întreba pe el dacă putem merge. Este bine așa?

— Nu, trebuie să merg acum, altfel Josh se va supăra pe mine pentru că nu mi-am ținut promisiunea. Te rog, Meredith. Nu vreau să îl dezamăgesc pe Josh.

— În regulă, oftă Meredith. Dar ne vom întoarce repede.

Cele două plecară spre parc și, când ajunseră acolo, i-au găsit pe Mary și Josh stând pe o bancă. Cei doi copii au mers imediat pe terenul de joacă, timp în care Meredith și Mary au început să vorbească despre ce s-a mai întâmplat în viețile lor în ultimul timp.

— Am impresia că cei mici se plac, nu crezi? spuse Mary.

— Deocamdată sunt mici, dar cine știe ce se va întâmpla pe viitor? râse Meredith.

— Meredith, strigă Naty.

Cei doi copii alergară spre ele și se opriră în fața lor, gâfâind.

— Ne poți lua ceva de băut, te rog? Am obosit.

— Bineînțeles. Apă sau suc? îi întrebă Meredith.

— Suc, au răspuns ambii copii în același timp.

— Bine. Mă întorc imediat.

Meredith se ridică de pe bancă și se duse la cel mai apropiat magazin, de unde a cumpărat patru sticle de suc pentru toți, apoi se întoarse în același loc și se așeză din nou lângă Mary.

— Unde sunt copiii? o întrebă Meredith.

— S-au dus din nou pe terenul de joacă. Nu îți face griji, se vor întoarce când li se va face sete din nou, spuse Mary.

O jumătate de oră mai târziu, Naty și Josh încă nu se întoarseră, lucru care o neliniști pe Meredith.

— Mary, nu ar trebui, totuși, să mergem după ei? Nu i-am mai văzut de ceva timp.

— În regulă, deși, probabil se joacă puțin mai departe, și de aceea nu îi vedem.

Cele două se ridicară de pe bancă și intrară pe terenul de joacă, uitându-se după cei mici, dar nu îi puteau vedea nicăieri. Inima lui Meredith începuse să bată din ce în ce mai tare și tremura din toate încheieturile. O oră i-au căutat ambele femei pe cei mici prin tot parcul dar nu i-au putut găsi.

— Cum am putut să o pierd pe Naty? își spuse Meredith. Nu trebuia să vin cu ea în parc.

— Dacă i-a răpit cineva, Meredith? îi spuse Mary. Oare ar trebui să sunăm la poliție?

— Nu încă, spuse Meredith. Copiii s-ar speria dacă ar vedea polițiști. Însă știu pe cine trebuie să sun.

Meredith își scoase telefonul din geantă și privi secunde în șir numărul lui Dominic. Decise, apoi, că nu este timp de pierdut și puse telefonul la ureche.

— Alo? răspunse Dominic somnoros, abia trezit din somn.

— Dominic, am o urgență, îi spuse Meredith.

Acesta se ridică în capul oaselor și orice semn de oboseală se risipi instantaneu. Nu se aștepta ca Meredith să îl sune, cu atât mai mult să îi ceară ajutorul.

— Ce s-a întâmplat? întrebă el.

— Naty... a dispărut, spuse Meredith.

— Stai puțin, despre ce vorbești? Naty este acasă, spuse Dominic.

— Nu este, izbucni ea în plâns.

— Meredith, calmează-te și spune-mi ce se întâmplă, zise el.

— Am venit acasă la voi de dimineață, pentru că am vrut să vorbesc cu tine. Naty se juca în curte și mi-a spus că vrea să meargă în parc, așa că am dus-o eu. Ne-am întâlnit cu Mary și Josh iar copiii s-au dus pe terenul de joacă, în timp ce noi două îi supravegheam de pe bancă. M-am dus să le iau câte o sticlă de suc dar când m-am întors, nu mai erau.

Dominic se dădu jos din pat și începu să se îmbrace.

— În ce parc sunteți?

După ce îi spuse destinația, Dominic se urcă în mașină și ajunse în parc în mai puțin de treizeci de minute. Când le văzu pe Mary și Meredith, bărbatul alergă direct spre cele două.

— Nu ați reușit să îi găsiți nici acum? le întrebă el.

— Nu, răspunse Mary, deoarece Meredith era mult prea speriată ca să spună ceva.

— Atunci, haideți să ne despărțim și să îi căutăm în continuare, propuse el.

Fiecare merse în altă direcție și începu să întrebe persoanele din parc dacă i-au văzut pe copiii, însă toate răspunsurile au fost negative. Nimeni nu îi văzuse pe cei doi.

După ce toți trei au căutat fiecare colțișor al parcului, nereușind să îi găsească, s-au întâlnit pentru a discuta ce să facă în continuare.

— Cred că este timpul să sunăm la poliție, spuse Mary. Am căutat in tot parcul dar nu i-a văzut nimeni. Poate că au ieșit din parc.

— Îmi pare atât de rău, Dominic, spuse Meredith. Nu trebuia să o aduc pe Naty aici. Este doar vina mea că a dispărut.

— Meredith, nici măcar nu vreau să îți aud vocea în acest moment. Cred că cel mai bine ar fi dacă ai pleca. Eu și Mary vom continua să îi căutăm.

— Poftim? spuse Meredith încet, șocată de vorbele lui. Dominic, lasă-mă să vă ajut.

— Cred că deja ai făcut destule, a spus el.

Meredith lăsă privirea în jos, apoi se răsuci pe călcâie și plecă de lângă cei doi cu lacrimi în ochi. Dominic o făcuse să se simtă mai vinovată decât se simțea deja iar faptul că acum nu mai putea nici măcar să îi ajute să caute copiii o durea și mai tare.

Era pe cale să iasă din parc, când auzi o voce care i se păru cunoscută. Meredith întoarse capul în acea direcție și și-a acoperit gura cu mâinile din cauza emoțiilor. Naty și Josh erau sub un tobogan.

Meredith alergă spre ei și se aruncă în genunchi în fața lor.

— Ce căutați aici? Sunteți bine? îi întrebă ea.

— Meredith? De ce ești aici? spuse Naty surprinsă de prezența ei.

— Cum adică de ce sunt aici? Ați dispărut pur și simplu de pe terenul de joacă. V-am căutat în tot parcul, spuse ea.

— Poate pentru că nu am vrut să fim găsiți, îi șopti Naty lui Meredith în timp ce se ridică de pe jos.

— De ce nu ați vrea să fiți găsiți? o întrebă Meredith.

— Pentru că eram la o întâlnire, îi spuse Naty încet pentru ca Josh să nu audă.

Meredith rămase tăcută, neștiind cum să reacționeze. Clipi rapid de câteva ori pentru a-și curăța mintea de noile informații acumulate și îi luă pe copii de mână, apoi merse cu ei spre locul unde îi văzuse ultima dată pe Dominic și Mary. Din fericire, aceștia erau încă acolo, discutând ce să facă mai departe.

— Tati.

Naty îl strigă pe Dominic, apoi alergă spre el. Bărbatul o ridică în brațe și o îmbrățișă strâns.

— Unde ai fost, Naty? M-am temut că te-am pierdut, îi spuse el.

— Nu îți face griji, tati. Sunt bine. Am fost cu Josh în cealaltă parte a parcului.

Dominic o lăsă jos pe Naty și îi luă mâna în a lui, pentru a se asigura că nu va mai dispărea.

Privirea îi rămase ațintită asupra lui Meredith. Îi părea rău că s-a purtat atât de urât cu ea, când chiar ea a fost persoana care a găsit-o pe Naty.

Mary și Josh plecară spre casă iar Dominic se așeză pe o bancă alături de Naty, pentru a discuta cu ea. Meredith stătea la câțiva pași de ei, căci nu era încă pregătită să plece. Voia, mai întâi, să se asigure că cea mică era bine.

— Naty, vreau să înțelegi că ceea ce ai făcut astăzi este complet greșit. Atunci când ieși afară cu o persoană, nu te poți îndepărta de ea fără să o anunți înainte, începu Dominic.

— Dar nu am plecat singură, se apără Naty. Eram cu Josh.

— Nu contează asta. Ar fi trebuit să o anunți pe Meredith că vei pleca cu el. Ne-am făcut toți griji din cauza voastră, a amândurora. Am crezut că ați fost răpiți.

— Ei bine, nu s-a întâmplat nimic rău, așa că nu mai dramatiza atât, își dădu Naty ochii peste cap.

— Ba da. Din cauza ta, am certat-o pe Meredith, spuse Dominic.

— Ce ai făcut? Ai certat-o pe Meredith? se enervă Naty pe tatăl ei.

— Din păcate, da. Eram îngrijorat și am țipat la ea.

— Cere-ți scuze în momentul acesta, insistă Naty. Nu îți permit să te comporți așa cu ea.

Dominic deschise gura, pregătit să îi ceară scuze lui Meredith, dar aceasta interveni.

— Nu este nevoie. Mă bucur doar că tu ești în regulă, Naty, spuse Meredith. Eu voi pleca acasă acum.

— Vrei să te duc eu acasă cu mașina? o întrebă Dominic.

— Nu este nevoie, răspunse ea sec.

Meredith se îndepărtă de cei doi și ieși din parc. Nici măcar nu știa încotro mergea, până când nu i-a venit o idee. Puse mâna pe telefon și o sună pe Amanda.

— Ce faci, Meredith? Ești bine? spuse blonda.

— Nu chiar, răspunse Meredith. Pot veni la tine?

— Desigur, de ce mai întrebi?

Meredith merse pe jos până la Amanda, care o pofti în casă și amândouă urcară în camera ei, ca mai apoi Meredith să îi povestească tot ce s-a întâmplat.

— Bineînțeles că trebuia să se întâmple ceva de genul acesta fix când tu o supravegheai pe Naty, spuse Amanda ironică. Dominic măcar a încercat să își ceară scuze?

— Da, dar i-am spus că nu este nevoie. Până la urmă, eu am fost vinovată. Nu trebuia să o scap din ochi pe Naty nicio clipă, spuse Meredith.

— Măcar acum este cu tatăl ei și este bine, spuse Amanda. Dar, totuși, de ce a plecat singură cu Josh?

Meredith zâmbi înainte de a-i spune adevărul.

— Au avut o întâlnire.

— De necrezut. Fetița asta are șapte ani dar are mai mult succes în dragoste decât noi amândouă la un loc, se amuză Amanda.

Meredith, însă, reveni la starea de tristețe și lăsă privirea în jos, jucându-se cu unghiile.

— Ce s-a întâmplat? Credeam că am stabilit că totul s-a terminat cu bine. Nu mai ai niciun motiv de îngrijorare, spuse Amanda.

— Îți aduci aminte că ți-am povestit despre faptul că am fost însărcinată cândva? o întrebă Meredith, iar Amanda confirmă cu o mișcare a capului. Ei bine, în timp ce o căutam disperată pe Naty astăzi, am realizat ceva. Nu aș fi putut fi o mamă buna pentru copilul meu.

— Oh, Meredith, nu spune asta. Bineînțeles că ai fi fost o mamă bună. Ce s-a întâmplat azi a fost doar un accident, încercă blonda să o liniștească.

— Multe seri am adormit gândindu-mă la copilul meu. Dar cred că a fost mai bine că nu a rămas lângă mine. Poate că acum măcar trăiește cu o familie mai bună.

— Poftim? Ai spus că bebelușul a murit la naștere, spuse Amanda confuză.

— Amanda, ți-am ascuns ceva.