Amanda era deja la a doua sticlă de vin. Markus ar fi dorit să o oprească dar, de când începuse să bea, se opri din plâns. Iar el nu mai putea să vadă o altă lacrimă pe chipul ei de înger. În loc de a merge într-un alt local, Amanda cumpără trei sticle de vin și se așezară, alături de Markus, pe o bancă dintr-un parc oarecare.

— Cu ce am greșit, Markus? De ce, de fiecare dată, eu rămân cu inima frântă? spuse ea.

Bărbatul nici măcar nu știa cum ar fi putut să o consoleze. Nu fusese niciodată în situația de a consola o fată care își pierduse iubirea vieții.

— Vrei să îți spun o poveste? începu Amanda. Cu o săptămână înainte de balul de absolvire din liceu, toate fetele din grupul meu de prieteni aveau deja un partener, mai puțin eu. Fusesem invitată la bal de mulți băieți, dar i-am refuzat pe toți, crezând că poate mă va invita el. Până la urmă, am mers singură. Știi ce am văzut când am ajuns acolo? Pe Dominic, alături de o fată. Avea mâna pe talia ei și, de fiecare dată când îmi întorceam privirea spre ei, el parcă o trăgea mai aproape.

Amanda făcu o pauză pentru a mai bea o gură de vin.

— Zece ani mai târziu, sunt în exact aceeași situație, spuse ea. Chiar și acum, după atâta timp, Dominic încă își bate joc de sentimentele mele pentru el. Eu chiar am sperat că poate nu este pregătit pentru o relație serioasă cu mine și l-am așteptat.

— Ei bine, este destul de greu să aștepți ceva ce știi că nu se va întâmpla niciodată, spuse Markus.

— Dar este mult mai greu să renunți atunci când acel lucru este tot ceea ce îți dorești, spuse ea.

Markus lăsă privirea în jos. De fiecare dată când încerca să o convingă pe Amanda că nu se merită să sufere pentru Dominic, ea spunea ceva ce îi dădea de înțeles că nu va renunța niciodată la el.

— Și, totuși, acum cred că sunt pregătită să o fac.

Markus întoarse capul spre ea, și îi privi ochii albaștri și mari. Deși erau umflați și roși din cauza plânsului, pentru el, aceia erau cei mai frumoși ochi pe care îi văzuse vreodată.

— Poftim? spuse el uimit de schimbarea rapidă a comportamentului ei.

— Mă vei ajuta să îl uit pe Dominic?

Înainte ca Markus să poată răspundă, Amanda îl apucă de gulerul gecii, îl trase spre ea și îl sărută apăsat.

Cei doi merseră acasă, iar prima destinație a fost camera Amandei. O oră mai târziu, când aceștia dormeau în patul fetei, au fost treziți de o bătaie în ușă. Amanda puse pe ea un halat pufos și, speriată, îl obligă pe Markus să se ascundă în șifonierul ei. După ce își aranjă puțin părul în oglindă, Amanda deschise ușa, dar împietri când văzu cine venise să o viziteze.

— Dominic? Ce cauți aici?

Bărbatul trecu pe lângă Amanda și intră în camera ei. Blonda închise ușa în urma lui, apoi merse spre el și se opri în fața lui.

— Ești beat? îl întrebă ea, simțind miros de alcool.

După o privire mai atentă, Amanda observă că ochii lui Dominic erau roși, de parcă ar fi plâns.

— Știai că te urăsc? îi spuse bărbatul încet.

Abia reușea să scoată ceva pe gură. Niciodată în viața lui nu mai fusese atât de beat. Era amețit și simțea că este pe cale să leșine, dar voia să vorbească cu ea.

— Tot el este cel care mă urăște, bombăni Amanda fără ca el să audă.

— I-am spus lui Meredith că o iubesc, spuse el.

— Mi-am dat seama, își dădu ea ochii peste cap. Și de ce ai venit la mine, beat? Ca să îmi arăți cât de bine v-ați distrat toată noaptea?

— M-a respins, o întrerupse el.

Amanda nu mai putea spune nimic. Era șocată. Nu s-ar fi așteptat niciodată că o femeie ar fi fost în stare să îl respingă pe Dominic. Până la urmă, era un bărbat atrăgător și extrem de bogat. Mereu au existat femei în jurul lui care doreau să îi atragă atenția. Ar fi putut avea orice femeie își dorea, dar el o iubea pe Meredith. Și ea l-a respins.

— Ce ironic, pufni Amanda. Și care a fost motivul?

— A spus că este prietena ta și că nu îți poate face asta, spuse Dominic.

Amanda parcă își înghiți limba. Știa că Meredith era o persoană bună, dar mereu a crezut, în adâncul ei, că, dacă ar avea ocazia, aceasta l-ar lua pe Dominic. Dar se pare că Amanda se înșela iar Meredith chiar vorbea serios atunci când spunea că nu ar face niciodată ceva ce ar răni-o.

— De ce trebuie fata asta să fie atât de bună cu toată lumea? suspină Amanda. Încearcă mereu să îi salveze pe alții, dar cine o va salva pe ea?

— Dacă nu ai fi fost tu, acum Meredith ar fi fost în brațele mele. De ce trebuie să mă placi? spuse el nervos.

Dominic făcu un pas spre Amanda, ceea ce a diminuat distanța dintre cei doi. Bărbatul își apropie fața de a ei și Amanda putea să jure că avea să o sărute, dar el își odihni fruntea pe umărul ei și închise ochii.

Blonda nu își mai putea mișca niciun mușchi din corp, de parcă ar fi fost paralizată. Dominic nu mai fusese niciodată atât de aproape de ea și și-ar fi dorit ca acel moment să dureze o veșnicie. Dar în reveni în simțiri și îl ajută pe Dominic să se așeze pe pat. Acesta se întinse aproape instant și adormi.

Abia atunci, Markus putu ieși din șifonier.

— L-a respins, spuse Amanda încet. Fata aceea chiar m-a considerat prietena ei și a încercat să mă protejeze, iar eu am judecat-o greșit. Cum voi mai putea da ochii cu ea acum? Probabil că mă urăște.

Markus o îmbrățișă pe Amanda, în încercarea de a o calma. Deși își petrecuse noaptea cu el, acesta nu putea să nu observe faptul că în inima ei era tot Dominic. Se temea că, oricât ar încerca, nu va reuși să i-l scoată din minte.

Dimineață, după ce au dormit într-o cameră separată, Amanda și Markus erau în bucătărie, unde luau micul-dejun, când intrară mama acesteia.

— Bună dimineața, mamă, spuse Amanda.

— Bună dimineața, îi răspunse ea. De ce iei micul dejun cu grădinarul?

— Ai vreo problemă cu asta? spuse blonda.

— Nu, doar că angajații iau masa în altă parte, nu în bucătăria noastră.

— Păi, din acest moment, Markus va lua masa cu mine, pentru că este prietenul meu, spuse Amanda hotărâtă, iar Markus zâmbi aproape insesizabil.

Când mama Amandei era pe punctul de a pleca, ușa bucătăriei se deschise din nou, iar pe aceasta intră Dominic.

— Dominic, ce cauți aici? îl întrebă femeia.

— Sincer, nu prea îmi amintesc. M-am îmbătat aseară, spuse el.

— Oh, voi doi ați... își lăsă femeie propoziția neterminată. Eu o să plec acum.

Femeia ieși grăbită din încăpere, apoi merse înapoi în dormitorul ei unde o sună pe Josephine pentru a-i spune ce credea ea că se întâmplase între cei doi.

— Amanda, trebuie să vorbim, spuse Dominic frecându-și tâmplele din cauza durerii de cap. Ce s-a întâmplat noaptea trecută?

— Nimic. Doar ai venit beat la mine să îmi spui că mă urăști, spuse Amanda.

Aceasta nu se ridică de pe scaun, ci rămase acolo, lângă Markus, privindu-și cafeaua din ceașcă. Nu voia să facă contact vizual cu Dominic.

— Păi, m-am trezit în patul tău. Ești sigură că nu s-a întâmplat absolut nimic? insistă el.

— Nu, Dominic. Ești mulțumit? Nu s-a întâmplat absolut nimic. Acum, te rog să pleci. Am treabă, spuse ea hotărâtă.

Dominic ieși din casa Amandei, apoi se urcă într-un taxi care îl lăsă acasă. De îndată ce păși înăuntru, Josephine păși hotărâtă spre el și începu să îi pună întrebări legate de seara precedentă.

— Unde ai fost seara trecută?

— Mă îndoiesc că nu ai aflat deja, spuse el plictisit.

— Vreau să aud asta din gura ta, spuse femeia.

— Am dormit la Amanda, spuse el. Dar nu îți face iluzii prea mari, pentru că nu m-am culcat cu ea, dacă la asta te gândeai.

Dominic urcă scările până în camera sa, apoi se aruncă în pat și adormi instant.

Meredith, pe de cealaltă parte, nu putu dormi deloc. Întreaga clădire îi aducea aminte de Gladys și de conversațiile pe care le purta cu ea în fiecare zi.

De îndată ce se lumină afară, fata plecă de la orfelinat și se îndreptă spre casa lui Dominic. Mergea încet, sperând că, până când va ajunge acolo, se va decide în legătură cu ce trebuie să facă. Meredith știa că sentimentele unei persoane nu se schimbă peste noapte, motiv pentru care știa că va dura o perioadă ca Dominic să o uite, și nu știa dacă, în acest timp, ar fi trebui să locuiască în continuare acolo sau să se mute.

Totuși, îi era greu. Îi era greu să lase în urmă ultima perioadă în care a lucrat pentru ei și să plece pur și simplu. Mai ales pentru că, deși nu voia să admită asta, Meredith era și ea îndrăgostită de Dominic.

Meredith mergea deja de o oră, iar picioarele începură să o doară. Fata se așeză pe o bancă, apoi ridică privirea spre cer. Soarele îi intra în ochi dar nu o deranja acest lucru.

— Tată, ce ar trebui să fac? spuse ea. Mereu mi-ai dat cele mai bune sfaturi. Te rog, mai ajută-mă o dată.

Meredith lăsă capul în jos, iar o lacrima îi căzu din ochi. Atunci văzu o monedă pe jos. Se aplecă și o ridică, apoi o privi timp de câteva moment, înainte să se hotărască ce vrea să facă cu ea.

— Dacă este cap, voi pleca din acea casă și voi renunța definitiv la Dominic și Naty. Dacă este pajură, voi rămâne lângă ei și voi vedea cum evoluează lucrurile.

Meredith aruncă moneda, însă nici măcar nu a fost nevoie ca aceasta să cadă. Uneori, oamenii nu fac acest joc banal cu moneda pentru a lua o decizie, ci pentru că, atunci când moneda se află în aer, îți dai seama cu adevărat pe ce parte vrei sa aterizeze. Asta a pățit și Meredith. Imediat după ce a aruncat moneda, și-a dat seama că își dorea ca răspunsul să fie pajură.

— Meredith? o voce subțire îi distrase atenția fete, iar moneda căzu pe asfalt și se rostogoli sub bancă.

Fata întoarse capul, doar pentru a o vedea pe Amanda la câțiva metri de ea, alături de Markus. Meredith se ridică imediat de pe bancă și lăsă capul în jos, rușinată. Nu era pregătită să o vadă pe blondă atât de repede.

— Markus, vrei, te rog, să îmi iei o înghețată? îi spuse blonda acestuia.

— Desigur.

Markus plecă, pentru a le da puțină intimitate celor două. Amanda merse mai aproape de Meredith, apoi se așeză pe banca pe care a stat ea până atunci.

— Nu te așezi? îi spuse blonda, iar Meredith se puse pe bancă lângă ea.

— De ce mergi singură pe străzi așa devreme? o întrebă blonda dându-și ochelarii de soare jos.

— Am dormit la orfelinat dar a trebuit să plec pentru că nu mai lucrez acolo, spuse Meredith.

— Cred că trebuie să vorbim, a spus Amanda. S-au întâmplat multe seara trecută. Dar s-au întâmplat și mai multe lucruri de care tu nu știi nimic.

Meredith o privi curioasă pe Amanda.

— La ce te referi?

— Dominic a venit acasă la mine noaptea trecută.

— Era evident că asta urma să se întâmple. Tu ai fost mereu lângă el, în timp ce eu l-am respins, deci era firesc că el să se întoarcă la tine. Așa trebuia să fie de la început.

— Meredith, o opri Amanda, Dominic a venit să îmi spună că mă urăște pentru că am intervenit între voi doi.

— Poftim? Încep să cred că Dominic este cam prostuț. Cum poate să îți spună așa ceva, când eu am fost cea care a intervenit între voi?

— Poți să nu mai spui asta, te rog? Nu ai intervenit între mine și el, pentru că nu a fost niciodată nimic între noi.

Între cele două fete se instală liniștea, până când Amanda sparse gheața.

— Meredith, apreciez foarte mult ce ai făcut în tot timpul ăsta. Știu că intențiile tale au fost întotdeauna bune dar nu au fost suficiente. Oricât aș încerca, am realizat că el nu va fi niciodată al meu.

— Amanda..., încercă Meredith să spună, dar nu își putea găsi cuvintele.

— Oricum, chiar dacă este greu, încerc să trec peste și am pe cineva care mă ajută, zâmbi ea gândindu-se la Markus. Însă tu nu te poți da bătută. El te iubește. Te rog, continuă să lupți tu pentru relația voastră în locul meu.

Meredith o îmbrățișă pe Amanda, și amândouă începură să plângă.

— Îmi pare rău că a trebuit să vezi așa ceva seara trecută, spuse Meredith. Dacă aș fi știut că urma să vii acolo, nu aș fi mers niciodată să mă întâlnesc cu el.

Amanda se retrase din îmbrățișare și îi șterse lacrimile lui Meredith.

— Te rog, nu îți face probleme pentru mine. Sunt bine. Dar tu trebuie să fii atentă, pentru că îți încredințez ceea ce iubesc cel mai mult pe lume. Te rog să ai grijă de el și să nu îl rănești așa cum m-a rănit el pe mine.

— Amanda, nu mă face să mă simt mai prost decât mă simt deja. Ți-am furat bărbatul pe care îl iubești, iar tu te porți atât de frumos cu mine.

— Pentru că și tu te-ai purtat frumos cu mine atunci când nu am meritat. Meredith, știu că nu ne cunoaștem de mult timp, dar ești cea mai bună prietenă pe care am avut-o vreodată.

— Iar tu ești singura prietenă pe care am avut vreodată, glumi Meredith.

Cele două începură să râdă, moment în care Markus se apropie de bancă, ținând în mână câte o înghețată pentru fiecare dintre ele. El și Meredith au făcut cunoștință pentru prima dată, iar cei trei mai petrecură puțin timp împreună vorbind despre tot felul de lucruri, până când Amanda își aduse aminte de ce plecară de acasă.

— Oh, nu. Am uitat de programarea de la salon. Abia am găsit un loc liber și, dacă nu ajung acum, mă vor reprograma peste cel puțin două săptămâni. Dar trebuie neapărat să îmi refac unghiile.

— Atunci, du-te, spuse Meredith. Oricum și eu ar trebui să plec.

Cei trei se ridicară de pe bancă, iar fetele se îmbrățișară.

— Te rog să fii pentru Naty mama pe care nu a avut-o niciodată. Și iubește-l pe Dominic, pentru că se găsesc foarte greu bărbați așa buni ca el, îi șopti Amanda lui Meredith.

În timp ce Amanda și Markus plecară, Meredith își aduse aminte de moneda pe care o aruncase cu puțin timp în urmă. Inspiră adânc, apoi se aplecă și privi moneda de sub bancă.

Pajură.