Dominic, Josephine și Preston ajunseră într-un local imens, decorat în nuanțe de alb și negru. Totul părea elegant și scump, de la tacâmurile de pe mese, până la rochiile pe care le purtau toate femeile prezente acolo.

Familia se așeză la masa unde stăteau Amanda și părinții ei. Dominic își dorea să fie oriunde altundeva, în afară de acel loc. Acum începea să înțeleagă de ce nici Naty nu voia să vină. În opinia lui, muzica era proastă și volumul acesteia prea ridicat, iar oamenii era doar niște îngâmfați.

Pe măsură ce timpul trecea, începuse să își verifice telefonul tot mai des. Nu primise niciun mesaj de la Meredith, iar acest lucru îl îngrijora, pentru că i-a specificat clar să îi dea mesaj la un anumit interval de timp. Se gândi că poate aceasta adormi, așa că încercă să își mute mintea la altceva, dar nu reușea.

— Dominic, vrei să dansăm? îl întrebă Amanda.

Bărbatul era pe cale să o refuze, dar Josephine interveni, înainte ca el să poată spună ceva.

— Ce idee bună. Iar melodia este perfectă, spuse femeia auzind un cântec romantic în difuzoare.

Cei doi se ridicară de la masă și merseră împreună pe ringul de dans. Amanda își puse ambele mâinile pe umerii lui, iar el îi cuprinse talia subțire.

— Arăți bine în acest costum, spuse Amanda, încercând să înceapă o conversație cu el.

— Mulțumesc, răspunse.

Blonda aștepta un compliment din partea lui, deoarece se chinuise mult să arate bine în acea seară, doar pentru el. Însă Dominic nu se putea gândi la asta. Singurul motiv pentru care reuși să danseze cu Amanda și să stea atât de aproape de ea a fost pentru că și-a imaginat tot timpul că în locul ei era Meredith.

— Pari îngândurat. La ce te gândești? îl întrebă Amanda pe Dominic.

— Naty și Meredith au rămas singure acasă. Le-am spus să îmi dea mesaj la fiecare cincisprezece minute, dar nu am primit de la ele. Încep să îmi fac griji, spuse el.

Amanda se opri din dansat, dar rămase cu mâinile pe umerii lui.

— Crezi că s-a întâmplat ceva? spuse ea.

— Nu știu, răspunse el agitat. Este doar un mod de a afla.

— Du-te la ele, spuse blonda.

— Poftim?

— Dacă vei fi mai liniștit astfel, du-te. Asigură-te că sunt în regulă.

— Mulțumesc, Amanda.

Dominic se retrase de lângă ea, apoi plecă de pe ringul de dans și ieși din clădire, mergând spre mașina cu care a venit. Amanda rămăsese singură printre ceilalți oameni care dansau și îl privea pe Dominic plecând. Îl iubea mai mult decât ar fi crezut oricine, tocmai de aceea a ales să îl lase să plece. Se vedea pe fața lui că nu se simțea bine și, până la urmă, se ducea la fiica lui.

Și, oricum, nu ar fi fost prima dată când el o abandona sau o lăsa baltă. Amanda se obișnuise cu acest comportament al lui, însă tot nu reușea să iubească alt bărbat.

— Unde a plecat Dominic? o întrebă mama Amandei pe aceasta când se s-a întors la masă.

— Acasă, răspunse ea.

Dominic conducea cu viteză și înjura de fiecare dată când era nevoit să oprească la culoarea roșie a semaforului. Spera ca presentimentul pe care îl avea să nu se adeverească și totul să fie bine când va ajunge acasă.

Acasă, însă, lucrurile erau departe de a merge bine.

— Meredith, cum adică este un hoț în casă? o întrebă Naty speriată pe Meredith.

Fata se gândi că nu avea rost să o mintă pe cea mică, așa că a preferat să îi spună adevărul.

— Cei doi paznici au leșinat și cred că cineva a intrat în casă. Trebuie să ne ascundem.

— Meredith, ar trebui să îl sunăm pe tati, propuse Naty.

— Știu, dar mi-am lăsat telefonul în camera mea, spuse ea. Când am realizat că ceva este în neregulă, am venit direct aici, nu m-am gândit că ar fi trebuit să îl iau cu mine. Deocamdată haide să ne ascundem.

Naty se dădu jos din pat, iar Meredith o ajută să se ascundă sub acesta.

— Să nu faci niciun zgomot, bine? îi spuse Meredith, apoi intră și ea, la rândul ei, în șifonierul fetiței.

Ușile acestuia aveau mici găuri în ele, lucru care îi permitea lui Meredith să vadă ce se petrecea în încăpere, dar nu suficient de clar.

Cele două stăteau ascunse de ceva timp și niciuna nu spunea nimic. Brusc, la parter au început să se audă zgomote, motiv pentru care Meredith se gândi că nu era vorba de un singur hoț, ci mai mulți.

Cineva încercă să deschidă ușa camerei în care se aflau cele două, dar observă că era încuiată, așa că începu să dea cu piciorul în ea, până când o deschise. O siluetă de bărbat înalt era tot ce putea vedea Meredith printre crăpăturile ușilor. Acesta se aplecă în dreptul patului, iar Naty ieși de sub acesta, începând să plângă.

Meredith se temea pentru siguranța fetei. Avea două opțiuni. Putea sta ascunsă și să spere că hoțul nu o va găsi, sau să iasă din ascunzătoarea sa și să o ajute pe micuța Naty. Bineînțeles că a ales a doua variantă, deoarece o îndrăgea prea mult pe cea mică pentru a o lăsa să pățească ceva.

Meredith ieși grăbită din șifonier și se năpusti asupra bărbatului.

— Las-o în pace, strigă ea.

Pumnul său era pe cale să îl lovească pe bărbat, dar acesta o prinse de mână. Abia atunci, imobilizată fiind, Meredith s-a calmat și a realizat cine era, de fapt, bărbatul. Dominic.

Acesta o privi pe Meredith din cap până în picioare, pentru a se asigura că este bine, apoi o trase spre el și o îmbrățișă. Cu toate că Meredith jurase să nu se apropie vreodată de un bărbat, era speriată, iar brațele sale îi ofereau protecție. Fata își puse mâinile în jurul său și își lipi capul de pieptul lui. Bătăile inimii sale o linișteau, mai ales pentru că pulsul ei era extrem de accelerat din cauza sperieturii.

— Ești bine? o întrebă el, mângâindu-i creștetul capului, pentru o calma.

Meredith era prea speriată pentru a vorbi, însă dădu afirmativ din cap. Atunci, ea realiză că încă îl îmbrățișa pe Dominic, așa că făcu un pas în spate.

— Cum de te-ai întors? Credeam că veți sta mai mult la petrecere, spuse Meredith.

— Mi-am dat seama că ceva este în neregulă pentru că nu mi-ai dat niciun mesaj, așa cum te rugasem, îi explică el.

— Tati este eroul meu, strigă Naty sărind în brațele lui.

— Ce s-a întâmplat cu...? spuse Meredith, lăsând propoziția neterminată.

— Oh, l-am prins și l-am legat de un scaun în living, spuse Dominic.

— Este unul singur? Am auzit gălăgie la parter și m-am gândit că erau mai mulți, spuse ea.

— Zgomotele veneau de la mine. L-am șifonat puțin, nu îl puteam lăsa să scape atât de simplu, spuse Dominic.

Ceilalți membri ai familiei au ajuns și ei acasă, iar Dominic a chemat poliția, care l-a arestat pe infractor.

Era aproape trei dimineața iar toți erau în camerele lor. Dominic, însă, stătea în pat privind tavanul pentru că nu putea dormea. Se gândea cât de speriate au fost cele două fete atunci când hoțul a intrat în casă. Naty era încă mică și nu înțelegea prea bine pericolul la care fusese expusă, însă Meredith era conștientă de tot, iar Dominic văzuse pe fața ei cât de speriată era atunci când el a sosit acasă.

Acesta ieși din camera lui și merse în cea a lui Naty. Fiica sa dormea liniștită, cu lampa de pe birou aprinsă. Bărbatul zâmbi și ieși pe hol. Ar fi trebui să meargă din nou în dormitorul său, dar voia să se asigure că Meredith era bine.

Dominic deschise ușa camerei lui Meredith și intră încet, încercând să nu o trezească. Se apropie încet de patul ei și se lăsă pe vine lângă el.

Este atât de frumoasă când doarme, gândi el.

Dominic nu putu să nu își amintească momentul în care ea a sărit din șifonier direct în brațele sale. Era atât de speriată, dar se liniști de îndată ce el îi îmbrățișă corpul firav. Nu știa cum putea o femeie atât de micuță să fie atât de curajoasă. A ieșit din dulap, punându-și viața în pericol, doar pentru a o salva pe Naty.

Bărbatul apucă marginea păturii și o ridică, pentru a o înveli mai bine pe Meredith. Adormită, și, fără să realizeze ce făcea, fata îi apucă mâna lui Dominic. O ținea strâns, apoi o puse sub cap și zâmbi în somn. Se vedea cu ochiul liber că acum somnul ei era mai liniștitor.

Dominic nu îndrăzni să își miște nici măcar un mușchi și rămase surprins de gestul ei. După ce se relaxă și el puțin, zâmbi și el la rândul său și se lăsă în genunchi, sprijinindu-și capul de noptiera aflată lângă pat. Ar fi putut rămâne în acea poziție incomodă toată noaptea, dacă asta însemna ca ea să poată dormi bine.

Și asta făcu.

Dimineața, Dominic se trezi atunci când Meredith începu să se foiască în somn. Își trase mâna și se ridică de pe jos, vrând să iasă din cameră. Știa că Meredith s-ar fi simțit stânjenită dacă s-ar fi trezit cu el în camera ei, așa că puse mâna pe clanță, însă auzi vocea ei.

— Dominic? Ce faci aici la ora asta? îl întrebă ea.

El se întoarse agitat către ea, încercând să găsească o minciună.

— Tocmai am venit. Voiam să te întreb dacă te simți bine, după ce s-a întâmplat seara trecută, dar dormeai, așa că voiam să plec.

— Păi, sunt bine, spuse ea. Am adormit destul de greu, dar apoi m-am liniștit brusc și am putut dormi restul nopții. Nu știu ce s-a întâmplat.

Meredith se frecă la ochi, iar colțurile gurii lui Dominic se ridicară, dar coborâră repede înapoi.

— Nu trebuia să vă las singure acasă, spuse el. Îmi pare rău.

— Important este că amândouă suntem bine, spuse fata.

Dominic ieși din camera ei și merse la alergat, așa cum proceda în fiecare dimineață la ora respectivă. Când se întoarse acasă, Dominic merse direct în bucătărie pentru a bea un pahar cu apă.

— Te-ai întors de la alergat? se auzi vocea mamei lui, când aceasta intră în încăpere.

— Da, gâfâi acesta.

— Cum se simte Naty? întrebă femeia.

— Nu s-a trezit încă, deci nu am apucat să vorbesc cu ea. Nu cred că a conștientizat prea bine pericolul la care a fost expusă, pentru că am ajuns eu înainte să pățească ceva, răspunse el. Meredith, însă, a fost foarte speriată.

— Te-am întrebat de nepoata mea, nu de bona ei, Josephine își dădu ochii peste cap.

Dominic oftă, enervat de atitudinea mamei lui.

— Nu te înțeleg, Dominic. De când Naty a fost născută, nu te-am auzit niciodată spunând că placi o femeie, sau că vrei o relație. Iar acum, brusc, te îndrăgostești de o simplă angajată?

— Putem să nu vorbim despre asta aici? spuse el aproape în șoaptă, speriat că Meredith ar putea auzi conversația lor.

— Nu voi lăsa lucrurile așa, Dominic, spuse Josephine apoi ieși din bucătărie.

Dominic își spălă paharul, apoi îl puse înapoi în dulap, când privirea i se opri pe telefonul mamei lui. Era pe cale să o cheme, pentru a și-l lua, însă chiar atunci ea primi un mesaj, iar Dominic era prea curios. Luă telefonul în mână, apoi îl deschise și citi mesajul primit de la un număr necunoscut.

„Unul dintre oamenii noștri a intrat la închisoare din cauza ta. Sper că vei plăti pentru neglijența de care ai dat dovadă."

Sunetul făcut de tocurile pantofilor lui Josephine se auziră pe hol, iar Dominic puse telefonul la loc de unde l-a luat. Josephine îl luă și ieși din bucătărie, fără ca măcar să se uite spre fiul ei.

Rămas singur, Dominic se gândi la mesajul pe care tocmai îl citise. I se părea ceva ciudat și se întreba cine i-ar fi putut trimite un astfel de mesaj lui Josephine. Voia să investigheze ce se întâmplase cu o seară în urmă, pentru că simțea că nu a fost un simplu accident.