Meredith deschise ochii și se uită împrejur. Nu îi venea să creadă că se afla în camera lui Dominic. Simțea că, după toate greutățile pe care le-au depășit împreună, răbdarea lor a fost răsplătită iar povestea lor de dragoste putea începe.

     Naty nu era de găsit iar Dominic stătea la birou, tastând ceva la laptop.

     — Oh, bună dimineața, spuse el când observă că fata s-a trezit.

     — Bună dimineața, răspunse ea somnoroasă. Unde este Naty?

     — Naty s-a dus la școală, spuse Dominic.

     — Deja? Cât este ceasul? întrebă ea confuză.

     — Aproape zece și un sfert.

     — De ce m-ai lăsat să dorm atât de mult? îl întrebă ea supărată. Trebuia să o ajut pe Naty să se îmbrace, să îi pregătesc cutia cu mâncare.

     — Stai liniștită, am făcut eu toate astea, o calmă el. Mi-am dat seama că ieri ai avut o zi lungă și ai fost obosită, așa că te-am lăsat să dormi mai mult.

     Meredith se ridică în capul oaselor și își frecă ochii.

     — Am o veste bună pentru tine, îi spuse Dominic.

     — Serios? Ce anume?

     — Am cumpărat bilete de avion pentru Los Angeles. Vom pleca în două zile.

     Fata zâmbi incontrolabil și se dădu jos din pat pentru a merge lângă biroul lui Dominic.

     — Vorbești serios? Chiar îmi voi întâlni fiica în două zile? spuse ea entuziasmată. Abia aștept să o văd. O voi aduce aici și o voi răsfăța cu tot felul de jucării și haine.

     — Meredith, nu uita că nu știm sigur dacă ea este fiica ta sau nu. Mă gândeam că ar trebui să facem un test ADN când vom ajunge acolo. Dacă el va spune că este fiica ta, ne vom gândi atunci ce vom face.

     — Sigur, spuse Meredith.

     În realitate, ea nu era deloc atentă la ce spunea Dominic. Era mult prea concentrată pe gândul că își găsise fiica încât să îi mai pese de altceva. Era ferm convinsă că aceea era fiica ei și nu voia să audă altceva.

     Dominic nu plecă la birou, pentru a petrece puțin timp singur cu Meredith, însă aceasta vorbea doar despre fiica ei.

     — Crezi că va fi încântată să mă vadă? Doar nu va crede că am abandonat-o atunci, nu-i așa? Crezi că părinții ei știu ce s-a întâmplat, de fapt? Oare i-au povestit despre mine?

     — Meredith, nu îți face probleme. Totul va fi bine, îi spuse el.

     — Dar dacă nu o să îi placă de mine? Sau dacă nu va vrea să mă vadă deloc? se îngrijoră ea.

     — Îți promit că nimic din toate astea nu se va întâmpla. Calmează-te.

    La prânz, Naty se întoarse acasă la aceeași oră ca de obicei. Fetița merse în camera ei, unde Meredith o aștepta cu zâmbetul pe buze.

     — Nu te-am văzut niciodată zâmbind atât de larg. De ce ești atât de fericită? o întrebă ea.

     — Mai ții minte când ți-am spus povestea aceea despre trandafirul meu? spuse Meredith. Ei bine, cred că l-am găsit.

     — Serios? spuse Naty încântată. Mă bucur pentru tine. Unde este?

     — Nu este aici. Este în alt oraș.

     — Oh, așa departe? Și când vei merge la el?

     Dominic intră în cameră ținând una dintre mâini la spate, de parcă ascundea ceva.

     — Meredith va merge poimâine să își vadă trandafirul, spuse el.

     — Ce drăguț. Pot veni și eu? Vreau și eu să îl văd, spuse Naty.

     Dominic scoase mâna de la spate și le arătă celor două trei bilete de avion.

     — Bineînțeles că vei merge și tu. Este un moment important pentru Meredith și trebuie să o susținem amândoi.

     — Adică vom pleca toți trei într-o excursie? zise Naty.

     — Exact, răspunse tatăl ei.

     Naty ieși zâmbind din cameră pentru a se spăla pe mâini înainte de mânca. Rămași singuri, Meredith îl întrebă pe Dominic:

     — Crezi că este bine să vină și Naty cu noi? Cum îi vom explica situația?

     — Cândva, tot ar fi trebuit să afle. Te rog, haide să ne facem griji în privința asta doar după ce suntem siguri că este fiica ta.

     Meredith lăsă capul în jos.

     — S-a întâmplat ceva? o întrebă el.

     — Te comporți de parcă nu ai vrea ca această fată să fie fiica mea, spuse Meredith.

     — Nu este așa. Doar că nu vreau să îți faci speranțe false și să îți frângi inima de una singură, îi spuse el blând.

     — În regulă, oftă ea. Fie ce-o fi. Vom merge acolo și vom vedea apoi ce se va întâmpla.

    Pentru Meredith, ziua trecea extraordinar de greu. Ar fi vrut să zboare chiar atunci spre Los Angeles și să meargă la fiica ea. Nici măcar o clipă nu i-a trecut prin cap faptul că rezultatul testului ar fi putut fi negativ. Era ferm convinsă că își găsise fiica.

     Între Amanda și Markus totul era mai frumos ca niciodată. Cei doi se înțelegeau foarte bine iar tatăl fetei reuși chiar să îi găsească un job lui Markus. Acesta plecă de acasă și o lăsă pe Amanda dormind. După ce ea se trezi, observă absența soțului ei și merse la bucătărie pentru a-și pregăti ceva de mâncare.

     Își petrecu toată ziua în casă, lucru anormal pentru ea, care era obișnuită să iasă cu prietenele ei în oraș ori de câte ori avea ocazia. Acum, însă, avea o responsabilitate în plus: copilul. Și nu putea risca.

     Era deja seară când ea se gândi să îl aștepte pe Markus în fața blocului în care tocmai se mutaseră. Nu cunoștea prea bine zona dar era nerăbdătoare să îl vadă. Plus că avea nevoie de o gură de aer proaspăt. Nu se gândise în ziua în care l-a întâlnit pentru prima dată că va ajunge să îl iubească atât de mult. Pe atunci, încerca doar să își distragă atenția de la Dominic, iar acum îl iubește pe Markus mai mult ca orice pe lume.

     Fata ieși din apartament și se îndreptă către lift. O femeie la vârsta a doua, care locuia și ea în bloc, se opri lângă ea.

     — Nu îți recomand să iei liftul. Se blochează destul de des și multe persoane au rămas blocate în el.

     — Oh, în regulă. Mulțumesc, spuse Amanda femeii când aceasta plecă.

     Amanda oftă și se uită la scările pe care trebuia să le coboare. Locuiau la etajul nouă, deci era un drum lung până jos. Însă voia să îl vadă cât mai repede pe Markus, așa că începu să le coboare.

     Blonda obosi destul de repede și nu era obișnuită cu acest sentiment. Era o persoană foarte activă, care mergea la sală chiar și în fiecare zi dacă avea timp, dar, de când rămăsese însărcinată, abia dacă mai putea să coboare scările sau să meargă pe jos mai mult de zece minute fără să obosească.

     Amanda coborî cu greu scările și mai avea un singur etaj până la parter. Blonda începu să respire tot mai greu din cauza oboselii și se simți chiar amețită. Fata se sprijini cu o mână de balustradă și pe cealaltă și-o puse la tâmplă. Închise ochii pentru o secundă, sperând că va reuși să își recapete echilibrul.

     Markus ieșise de la serviciu. Noul lui job era într-o multinațională și, cu toate că nu avea studii prea importante, colegii săi erau deschiși la minte și l-au ajutat să se integreze și să își dea seama ce are de făcut.

     După ce parcă mașina, Markus văzu o florărie. Știa cât de mult îi plăceau Amandei trandafirii și nu se putu abține, motiv pentru care îi cumpără un buchet de trandafiri roși. Când ajunse în fața blocului, văzu o ambulanță parcată foarte aproape de intrarea în bloc și o mulțime de oameni strânsă acolo.

     — Mă scuzați, s-a întâmplat ceva? întrebă el un cuplu în vârstă.

     — Am înțeles că o fată a căzut pe scări, ridică bărbatul din umeri. Biata de ea, am auzit că era și însărcinată.

     Inima lui Markus începu să bată puternic, gândindu-se că aceea ar fi putut fi chiar Amanda lui. Bărbatul își făcu loc prin mulțimea de oameni, până reuși să vadă medicii urcând pe cineva pe targă. Persoana era inconștientă și abia când aceștia se îndreptară spre ambulanță a reușit Markus să vadă chipul victimei.

     Era Amanda.

     Buchetul cu trandafirii îi căzu printre degete lui Markus, care începu să alerge ca un nebun după medici.

     — Cine ești? O cunoști? îl întrebă un doctor, când Markus ajunse lângă ei.

     — Sunt soțul ei, spuse el.

     — În regulă, poți urca în ambulanță și să mergi cu ea la spital.

     — Cum se simte? Ce s-a întâmplat? îl întrebă el.

     — Credem că a căzut pe scări. La cum arată, sigur are capul spart. În câte luni este însărcinată? îl întrebă doctorul.

     — Patru luni, răspunse el.

     — Mama cu siguranță va fi în regulă dar mă tem pentru copil. Haide să mergem la spital și vom vedea acolo ce este de făcut.

     Toți se urcară în ambulanță iar tot drumul spre spital Markus i-a strâns mâna fetei. Chipul său perfect era acoperit de sânge ce continua să curgă de lângă tâmpla ei stângă iar ochii ei albaștri nu se puteau deschide, în ciuda rugăminților lui.

     Ajunși la spital, Amanda a fost dusă imediat în sala de operații. Rămas pe hol, Markus sună singura persoană la care se putut gândi în acel moment.

     Dominic.

     Telefonul acestuia sună în timp ce el era la baie pentru a se spăla pe dinți.

     — Poți răspunde tu, te rog? strigă el la Meredith.

     Fata îi luă telefonul și rămase surprinsă să vadă numele lui Markus pe ecran. După nunta lui cu Amanda, nu mai vorbiseră deloc și i se părea ciudat ca el să îl sune pe Dominic atât de brusc.

     — Cine este? o întrebă Dominic, întorcându-se în dormitor.

     — Markus, zise Meredith.

     — Nu vreau să îi răspund, spuse Dominic hotărât. Oricum nu am ce să vorbesc cu el.

     — Eu cred că ar trebui să răspunzi, ar putea fi ceva important, spuse Meredith.

     Dominic își dădu ochii peste cap și puse telefonul la ureche.

     — Alo?

     — Dominic..., vocea tremurândă a lui Markus se auzea încet prin difuzorul telefonului.

     — S-a întâmplat ceva? îl întrebă Dominic.

     — Amanda este la spital, spuse el. Este posibil să piardă copilul.

     În acel moment, Dominic uită de minciuna pe care i-o spusese Amanda și de faptul că aproape îl despărțise de Meredith pentru totdeauna. Atunci, ieșise la iveală latura lui sensibilă, pentru că îi păsa de blondă.

     — La ce spital sunteți? întrebă Dominic.

     De îndată ce auzi cuvântul spital, Meredith simți cum i se înmoaie genunchii. După ce Dominic încheie apelul, aceasta începu să îl asalteze cu întrebări.

     — Dominic, ce s-a întâmplat? Cine este la spital?

     — Amanda, răspunse el confuz.

     — Poftim? De ce?

     Cu toate că Amanda îi greșise lui Meredith, cea din urmă nu se putea gândi la asta. Amanda era, înainte de toate, prietena ei. Indiferent de ce făcuse blonda, Meredith încă ținea la ea.

     — Trebuie să mergem la spital, spuse Meredith.

     Dominic o aprobă și amândoi merseră la mașină. Pe tot parcursul drumului, Meredith se gândi la un singur lucru: bebelușul. Mai presus de orice, își dorea ca acesta să fie bine. După ce aceștia ajunseră la spital, merseră direct la Markus, care stătea cu capul în jos pe un scaun. I se citeau tristețea și îngrijorarea pe față.

     — Markus, ce s-a întâmplat cu Amanda? îl întrebă Meredith.

     — Voi ce faceți aici? Nu mă așteptam să veniți, după tot ce a făcut Amanda, spuse Markus.

     — Nu contează ce a făcut Amanda, spuse Meredith. Eu încă o consider prietena mea și îmi pasă de ea. Acum, spune-ne, ce a pățit?

     — M-am întors de la serviciu și am văzut doar cum era băgată în ambulanță. Aparent, a căzut pe scări, zise el. Dacă aș fi știu, nu aș fi plecat nicăieri astăzi și aș fi stat cu ea. Este doar vina mea că am lăsat-o singură.

     — Nu este deloc vina ta, îi spuse Meredith. A fost un accident și nu ai fi putut schimba nimic.

     — Ce a spus doctorul despre copil? îl întrebă Dominic.

     — Îi este teamă că nu va supraviețui, zise Markus încet.

     Bărbatul se întoarse cu spatele la cei doi pentru a-și șterge lacrimile ce îi cădeau din colțurile ochilor, apoi se răsuci din nou către ei.

     — Nu știu ce voi face dacă bebelușul nu va supraviețui, spuse Markus.

     — Nu te gândi la așa ceva, te rog, încercă Meredith să îl liniștească. Sunt sigură că bebelușul va fi bine. Nu se poate ca sfârșitul lui să fie acesta.

     Un doctor ieși din sala de operații în care se afla Amanda, iar Markus începu să îl asalteze cu întrebări.

     — Cum se simt Amanda și bebelușul? Sunt bine amândoi?

     — Mama este bine, însă, din păcate, nu am putut salva unul dintre copii, spuse doctorul.

     Markus se îndepărtă întrista și se așeză din nou pe scaun. Simțea că lumea lui se sfârșise fără copilul său.

     — Cum adică unul dintre copii? întrebă Dominic.

     — Pacienta era însărcinată cu tripleți. Nu știați? zise doctorul.

     Meredith ridică privirea spre Dominic. În această situație, nu știa dacă să se bucure sau să plângă. Primiseră o veste bună și una rea în același timp.

     — Nu, nu știam, răspunse Dominic.

     — Ei bine, am pierdut un băiat. Dar mai avem unul și o fată. Acum, mă scuzați, dar trebuie să văd și alți pacienți.

     Doctorul plecă, iar Meredith merse la Markus. Se așeză lângă el pe scaun, gândindu-se cum ar fi putut să îi dea vestea, pentru că era clar că nu auzise ce spusese doctorul.

     — Markus, tu ai auzit ce a spus domnul doctor? îl întrebă ea.

     — Da. A spus că a pierdut copilul, își dădu el ochii peste cap.

     — Nu, a spus că a pierdut unul dintre copii.

     Markus întoarse capul spre fată, interesat de vorbele ei.

     — Markus, Amanda era însărcinată cu tripleți. A pierdut doar unul, ceea ce înseamnă că încă mai aveți doi copii. Un băiat și o fată.

     Bărbatul stătu puțin pe gânduri, neștiind cum să reacționeze. Era trist pentru că pierduse unul dintre copii dar fericit pentru că încă mai avea doi. În inima lui era un amestec ciudat de melancolie și extaz.