— Dominic, își auzi el numele.

     Bărbatul se întoarse temător spre direcția din care veni sunetul, doar ca să o vadă pe Meredith stând la câțiva pași de el.

     — Meredith?

     Lui Dominic îi era frică. Se temea că imaginația îi juca feste iar femeia din fața lui era doar o iluzie.

     — Ce faci aici? Nu ar trebui să fii în avion? o întrebă el.

     Aceasta scutură din cap iar o lacrimă i se scurse pe obraz.

     — A fost pajură. De fiecare dată este pajură, zâmbi ea.

     — La ce te referi? spuse el confuz.

     — La nimic, râse ea, știind că el nu avea cum să știe despre monedă. Avionul a decolat deja.

     Dominic clipi rapid de câteva ori. În avionul pe care îl văzuse nu se afla Meredith. Ea era chiar lângă el.

     — Ce înseamnă asta? întrebă el.

     — Înseamnă că nu mai vreau să fug de sentimentele mele. Vreau ca totul să fie ca înainte. Doar noi doi și Naty, spuse ea.

     — Vorbești serios? spuse el, făcând-o pe Meredith să zâmbească.

     — Dar vreau să avem un nou început, spuse ea, ignorându-i întrebarea.

     Fata mai făcu un pas spre el și îi întinse mâna.

     — Bună. Eu sunt Meredith și aș vrea să fiu bona fiicei tale și iubita ta. Încă îmi caut fiica pe care am pierdut-o acum șapte ani dar sper că nu este o problemă.

     Dominic îi strânse ușor mâna.

     — Bună. Eu sunt Dominic și aș vrea să fii mama fiicei mele și soția mea. Te voi ajuta să îți găsești fiica și ne vom clădi alături de fiicele noastre o familie frumoasă.

     Dominic nu se mai putu abține și o sărută apăsat pe Meredith. Pentru prima dată de când se cunoșteau, ambii simțeau că abia acum povestea lor de dragoste începea. Amândoi erau hotărâți să lupte pentru relația lor.

     — Ce vom face acum? spuse Dominic, după ce amândoi se urcară în mașină.

     — Vom merge acasă, pentru că îmi este dor de Naty, zâmbi Meredith. Apoi vom cumpăra bilete de avion și vom pleca împreună în Los Angeles.

     — Sună perfect, spuse el.

     Ajunși acasă, cei doi au fost întâmpinați chiar de Josephine, care îl aștepta pe Dominic. Femeia îi aruncă o privire plină de ură lui Meredith. Judecând după geamantanul pe care fata îl trăgea după ea, Josephine își dădu seama că aceasta se va muta din nou în casa lor.

     — Iar ai adus-o aici? spuse Josephine ironică.

     — De acum înainte Meredith va locui doar aici, spuse Dominic.

     — Păcat. Amanda a dat cu piciorul unei șanse uriașe, spuse Josephine, apoi merse în dormitorul său.

     — Nu o băga în seamă. Știi că așa este ea, o scorpie, îi spuse Dominic lui Meredith. Acum, haide să îți ducem geamantanul în cameră.

     — Meredith, te-ai întors, spuse Caroline, menajera. Mă duc să îți pregătesc camera.

     — Nu este nevoie. Meredith va dormi în camera mea de acum, spuse el.

     Caroline zâmbi rușinată, apoi lăsă capul în jos și plecă de lângă cei doi.

     — Unde voi dormi? spuse Meredith uimită.

     — În camera mea, bineînțeles, ridică el din umeri.

     — Ce vor spuse ceilalți? se sperie Meredith.

     — Nu știu dacă ai observat dar tata te iubește iar părerea lui Josephine nu mă interesează, spuse el. Acum, haide să mergem.

     Dominic și Meredith ajunseră în camera lui, iar bărbatul eliberă câteva sertare din șifonierul său, unde fata își așeză hainele.

     — Ce vrei să faci acum că te-ai întors? o întrebă Dominic.

     — Să merg la Naty, zâmbi Meredith. Îmi este foarte dor de ea.

     Meredith se îndreptă spre ușă, pentru a merge în camera fetiței, când aceasta se deschise, iar pe ea intră chiar Naty.

     — Mamă? spuse ea surprinsă. Ce faci aici? Credeam că ai plecat.

     — Cineva nu pare prea încântată să mă vadă, spuse Meredith.

     — Ce tot spui? Bineînțeles că mă bucur să te văd. Doar că sunt uimită. Tati mi-a spus că ai plecat pentru totdeauna. M-am temut că te-am pierdut din nou.

     Meredith se aplecă pentru a o îmbrățișa pe Naty.

     — Îți promit că nu te voi mai părăsi niciodată, spuse ea. Orice s-ar întâmpla, voi rămâne cu tine.

     — Mi-ai mai promis asta cândva și nu te-ai ținut de cuvânt, spuse Naty întristată.

     — De data aceasta îmi voi ține promisiunea, spuse Meredith făcând un pas în spate.

     — Ce s-a întâmplat cu Amanda? Bunica a vrut să plecăm mult prea repede acasă. Nici măcar nu avusese loc nunta. Până la urmă, cine cu cine s-a căsătorit? întrebă Naty.

     — Amanda s-a căsătorit cu Markus, spuse Meredith. De fapt, el era tatăl copilului.

     — Atunci nu ar fi trebuit să mintă că era al tatei. Din cauza ei, tu aproape că ne-ai părăsit pentru totdeauna, se bosumflă fetița.

     — Important este că totul a revenit la normal. De acum voi locui din nou aici și vom sta numai împreună, spuse Meredith zâmbind.

     — Știu cum putem sărbători împreună, spuse Naty. Cred că deja bănuiți la ce mă refer. Petrecere în pijamale.

     Dominic începu să râdă.

     — Patul lui tati este mai mare și vom putea dormi toți trei aici. Ce spuneți? Sunteți de acord? spuse Naty plină de speranță.

     Meredith se întoarse către Dominic, pentru a afla părerea lui.

     — Eu sunt de acord, rânji Dominic. Mai rămâne să accepte și Meredith.

     — Cum aș putea să o refuz pe fiica mea? zâmbi Meredith.

     - Atunci, haideți să pregătim patul și mâncarea, se entuziasmă Naty.

     Naty a ales ca aceștia să vizioneze filmul ei preferat iar Meredith a pregătit sandvișurile preferate ale micuței, cu unt de arahide și gem. Cei trei stăteau împreună în pat râzând la replicile amuzante ale personajelor din filmul cu prințese iar în mințile tuturor era același gând. Faptul că, în acele momente, viețile lor arătau perfect. Toți își doreau să nu se schimbe nimic între ei, niciodată.

     Fiecăruia dintre ei îi lipsea câte ceva, fie că era vorba de o mamă, o fiică sau persoana iubită. Dar toți trei își găseau ceea ce aveau nevoie atunci când erau împreună.

     Markus opri mașina în fața casei Amandei și amândoi coborâră din ea.

     — Cum crezi că vor reacționa ai tăi când ne vor vedea? o întrebă el.

     — Nici nu vreau să mă gândesc, oftă ea.

     Cei doi intrară în casă după ce își făcură curaj. Mama Amandei veni în living de îndată ce auzi ușa deschizându-se, așteptându-i pe cei doi.

     — Ce a fost asta, Amanda? începu femeia să strige la fiica ei.

     — Mamă, te rog, ascultă-mă, încercă Amanda să vorbească, însă nu reuși.

     — Cum ai putut fi atât de proastă? Ai renunțat la Dominic pentru acest om. Nu vei avea niciun viitor alături de el. Cum crezi că va putea el să aibă grijă de tine și de copilul tău, când el mai are atâția frați de întreținut? Nu vei fi niciodată o prioritate pentru el.

     — Mamă, te rog, nu te comporta așa cu mine. Nu am făcut nimic greșit. Ar fi fost mai greșit dacă m-aș fi căsătorit cu Dominic. Aș fi stricat viețile tuturor.

     — Iar acum ți-ai stricat propria viață, îi spuse mama ei. Amanda, ai deja o vârstă iar eu nu îți mai pot spune ce să faci. Îți voi spune un singur lucru. Voi doi nu mai aveți ce căuta în această casă.

     — Poftim? zise Amanda încet.

     — M-ai auzit bine. Nu vreau ca tu și bărbatul acesta să stați în casa mea. Nu am nicio problemă cu copilul dar pe el nu îl vreau în această casă.

     — Mamă, nu te comporta așa, te rog, spuse Amanda printre lacrimi.

     — Dacă tot ești aici, ar trebui să îți iei hainele. Și ar trebui să vă căutați o casă nouă.

     Femeia urcă scările și îi lăsă pe cei doi singuri. Amanda reuși să se așeze pe canapea și își șterse lacrimile. Nu era genul care să plângă prea des, ci doar atunci când inima îi era într-adevăr zdrobită.

     — Amanda, ești bine? o întrebă Markus.

     — Mama tocmai m-a dat afară din casă, Markus. Crezi că sunt bine? spuse ea ironică.

     Markus lăsă capul în jos. Știa că ar fi fost mai bine să tacă, pentru că nu ar fi făcut decât să o enerveze mai tare pe fată.

     Brusc, atât Amanda cât și Markus își răsuciră capul spre bucătărie, auzind ușa deschizându-se. În câteva momente, tatăl Amandei se afla lângă ei.

     — Ce ai făcut, Amanda? îi spuse el blând.

     — Îmi pare rău, tată. Știu că v-am dezamăgit, dar nu puteam trăi o minciună. Eu îl iubesc pe Markus și vreau să ne creștem împreună copilul.

     — Îți pare rău că m-ai dezamăgit? repetă el. Amanda, sunt mândru de tine. Mă bucur că ai avut curajul să lupți împotriva voinței mamei tale și să iei o decizie pe cont propriu. Eu vă voi susține întotdeauna, bine?

     Amanda se ridică de pe canapea și îl îmbrățișă pe bărbat. Deși a fost mereu mai apropiată de mama ei, Amanda își aprecia tatăl. Era un om blând, care făcuse multe sacrificii pentru familia sa.

     — Îți mulțumesc, tată, spuse ea apoi făcu un pas în spate. Dar ce vom face acum? Mama m-a dat afară din casă.

     După ce stătu puțin pe gânduri, tatăl ei veni cu o idee.

     — Mai ții minte apartamentul pe care l-am cumpărat pentru nepoata mamei tale acum doi ani? Ea nu s-a mai mutat acolo pentru că nu i s-a părut suficient de spațios. Are trei camere dar pentru voi doi cred că ar fi de ajuns, până vă veți pune pe picioare. Și, oricum, veți avea mereu un sprijin în mine. Oricând aveți nevoie de bani, nu ezitați să îmi spuneți, da?

     — Mulțumim, tată, spuse Amanda ștergându-și lacrimile.

     După ce bărbatul le aduse cheia apartamentului, cei doi își luară la revedere de la el apoi plecară spre noua lor locuință. Ajunși acolo, observară că apartamentul era în stare bună și mobilat iar singura schimbare pe care ar fi trebuit să o facă era să schimbe prizele.

     — Nu pot să cred că am început o nouă etapă a vieții mele alături de tine, îi spuse blonda.

     — Ai fi vrut să fie Dominic în locul meu? o întrebă el.

     Răspunsul îi veni de la sine.

     — Nu. Știu că am fost foarte indecisă dar mi-am dat seama că nu mai simt absolut nimic pentru Dominic. Tu ești cel pe care îl iubesc și îți promit că mă voi dedica trup și suflet relației dintre noi. Plus că urmează să avem un copil, nu? Nu vreau să creadă că părinții lui nu se iubesc.

     — Că veni vorba de asta. Ar trebui să mergem la doctor pentru o ecografie. Vreau ca doctorul să confirme că vom avea o fetiță, spuse Markus.

     — O fetiță? De obicei, tații vor să aibă băieți. Tu de ce îți dorești o fetiță? întrebă ea surprinsă.

     — Pentru că vreau să fie la fel de frumoasă ca tine, spuse el.

     Amanda zâmbi rușinată.

     — Atunci eu vreau să fie băiețel. Poate va avea ochii tăi verzi.

     Markus zâmbi și o sărută pe Amanda. Râvnise prea mult la acest moment ca să nu se bucure de el. Femeia pe care o iubea era, în sfârșit, a lui, iar Dominic nu mai reprezenta o amenințare pentru el.