— Cred că trebuie să încep prin a-mi cere scuze tuturor. Fără să îmi dau seama, v-am rănit pe toți foarte mult, spuse Amanda. Mama m-a spălat pe creier și m-a făcut să văd doar adevărul ei. Nu am realizat cât de mult v-au afectat acțiunile mele.

     — Crezi că asta va rezolva totul? spuse Dominic.

     Oricât ar fi vrut Meredith să îl facă să tacă, pentru a nu îi strica Amandei ziua nunții, știa că acest lucru ar fi fost imposibil.

     Amanda lăsă capul în jos, rușinată.

     — Nu ești nimic altceva decât o fetiță răsfățată, Amanda și asta vei fi mereu. Părinții tăi ți-au oferit întotdeauna tot ce ai vrut iar tu ai crescut cu impresia că totul ți se cuvine dar nu este așa. În viață nu primim mereu ceea ce ne dorim dar asta nu înseamnă că avem dreptul să ne jucăm cu viețile altora.

     — Știu, și îmi pare rău pentru tot. Am fost egoistă,dar am făcut asta pentru că te iubesc, Dominic, se apără Amanda. Am vrut un viitor pentru amândoi.

     — Nu îți este rușine? spuse Meredith, făcându-i pe toți ceilalți să întoarcă șocați privirea spre ea.

     Meredith era mereu o fire extrem de calmă dar acum tonul îi dădea de gol furia.

     — Cum îi poți spune lui Dominic că îl iubești, după ce tocmai te-ai căsătorit cu tatăl copilului tău? Tu chiar crezi că dragostea este un joc?

     — Nu..., spuse Amanda încet, luată prin surprindere de atitudinea hotărâtă a lui Meredith.

     — Nu ai învățat să prețuiești sentimentele cuiva, Amanda. Și îmi pare rău pentru tine din acest motiv. Dominic mi-a spus că mă iubește iar eu am fost suficient de proastă încât să îl refuz, crezând că ți-aș face ție un bine. Dar se pare că doar ți-am alimentat obsesia bolnavă față de el.

     — Ceea ce am simțit pentru el nu a fost obsesie, spuse Amanda. A fost dragoste.

     — Vrei să îți spun diferenția dintre obsesie și dragoste? După ce am început să mă apropii de Dominic, i-am povestit absolut tot despre mine, despre copilul meu, despre familia mea... Orice alt bărbat m-ar fi părăsit, pentru că nu ar fi vrut să își bată capul cu așa ceva. Dar Dominic m-a ajutat să trec peste toate fricile mele și m-a învățat să mă bucur din nou de viață. Chiar și atunci când am decis să plec, el nu m-a oprit, pentru că a știut că cel mai bine pentru mine ar fi să mă distanțez de tot ce îmi făcea rău. Pe când tu ai ales să îți bați joc de viețile a trei oameni, doar pentru că nu ai putut să accepți faptul că Dominic nu poate fi al tău. Tu doar ai fost obsedată de el.

     Meredith ridică privirea spre Dominic.

     — Dar Dominic m-a iubit cu adevărat. Doar că mie mi-a fost frică și am preferat să fug în loc să lupt pentru dragostea noastră.

     — Poate că nu am știut să îmi arăt dragostea față de el dar asta nu înseamnă că nu i-am vrut binele.

     — Dacă i-ai fi vrut binele, l-ai fi lăsat să fie fericit. Nu ai fi mințit pentru a-l forța să se căsătorească cu tine.

     — Îmi pare rău, Meredith. Știi cât de mult țin la tine. Nu am vrut nicio secundă să îți fac rău, spuse Amanda.

     — Și eu am ținut enorm la tine. Mai mult decât supărată, sunt dezamăgită. Am crezut că relația cu Markus te-a maturizat dar se pare că m-am înșelat.

     Meredith plecă de lângă ei și ieși din clădire, vrând să se întoarcă la aeroport. Când își privi ceasul de pe mână, fata observă că avionul decola într-o oră, deci trebuia să ajungă acolo în cel mai scurt timp posibil. În timp ce își trăgea geamantanul după ea, mergând spre un taxi parcat la câțiva metri distanță, Meredith simți cum cineva îi prinse încheietura. Persoana o întoarse cu fața spre ea, iar fata fuse surprinsă să îl vadă pe Dominic.

     — Dominic, ce s-a întâmplat..., încercă ea să spună, dar fuse întreruptă de el care își lipi buzele de ale ei.

     Nu era primul lor sărut, dar cu siguranță era cel mai dulce dintre toate. Dominic râvnise atât de mult după acest moment, încât nu se desprinse de Meredith până când nu făcuse aceasta un pas în spate.

     — De ce te comporți așa cu mine, Meredith? spuse el, vizibil rănit. Acum că totul s-a rezolvat, putem relua relația. Totul va fi ca înainte.

     — Nimic nu va mai fi ca înainte, Dominic. În momentul de față am alte priorități. Acum, te rog să mă scuzi, dar trebuie să ajung undeva, spuse ea.

     — Unde anume? Te pot duce eu cu mașina, se oferi el.

     În mod normal, nu ar fi vrut să meargă cu el, dar era în întârziere și ar fi pierdut timpul așteptând un taxi.

     — La aeroport.

     — La aeroport? repetă el. Pleci undeva?

     — Îți voi povesti în mașină. Acum putem pleca, te rog? Mă grăbesc.

     Amanda și Markus rămaseră tăcuți. Abia după ce plecaseră ceilalți doi, blonda își dădu seama ce spusese. Practic recunoscuse că încă îl mai iubește pe Dominic, după ce tocmai se căsătorise cu Markus, și îi dezvălui faptul că îi purta copilul.

     — Markus, nu știu de ce am spus ceea ce am spus. Nu îl iubesc pe Dominic, eu doar...

     — Este în regulă. Știu că nu poți uita atât de repede pe cineva care a însemnat mult pentru tine cândva, spuse Markus blând.

     — De ce mă ierți de fiecare dată, Markus? De ce te comporți de parcă acțiunile mele sunt doar simple greșeli făcute din neatenție? Am vrut să te țin departe de copilul tău, te-am mințit, i-am spus altui bărbat că îl iubesc în fața ta... Ce te face să te întorci mereu la mine? spuse ea.

     — Faptul că te iubesc. Nu este un motiv suficient de bun?

     — Markus, și eu te iubesc. Dar mă tem că nu voi reuși niciodată să te iubesc la fel de mult cum l-am iubit pe Dominic și asta mă sperie. Ce vom face atunci?

     — Vom crește copilul ca doi prieteni, zâmbi el. Nu mă interesează dacă mă consideri prietenul sau soțul tău. Tot ce contează pentru mine este să îmbătrânesc alături de tine. Asta este tot ce îmi doresc.

     Mașina lui Dominic nu parcursese mai mult de jumătate de kilometru, din cauza traficului, lucru care îi provocă anxietate lui Meredith. Dacă nu ajungea repede la aeroport, risca să piardă avionul și, odată cu el, șansa de a întâlni fata care spera să fie fiica ei.

     — Dominic, nu poți merge puțin mai repede? spuse ea.

     — Meredith, dacă aș putea zbura peste mașinile din față, aș face-o. Din nefericire, nu s-au inventat mașinile zburătoare deocamdată, spuse Dominic.

     — Bine, nu trebuie să fii atât de ironic, spuse ea întorcându-și privirea spre dreapta, pentru a privi pe geam.

     — Îmi pare rău, doar că sunt foarte stresat. După tot ce s-a întâmplat, simt că nu mai pot face față, spuse el.

     După alte câteva minute de tăcere, Dominic încercă să pornească o conversație cu Meredith, care clar avea ceva pe suflet.

     — Deci, de ce trebuie să ajungi la aeroport?

     — Merg în Los Angeles, răspunse ea sec.

     — Los Angeles? Ce cauți tocmai acolo?

     — Este posibil să îmi fi găsit fiica, spuse Meredith.

     Dominic puse o frână bruscă, ce îi făcu pe amândoi să se aplece în față.

     — Și nu ai considerat suficient de important încât să îmi spui și mie?

     — Exact, răspunse Meredith. Acum că nu ne mai leagă nimic, nu cred că era necesar să îți mai împărtășesc ce se întâmplă în viața mea personală.

     Dominic se simți jignit, dar nu spuse nimic legat de asta. Înțelegea că Meredith era rănită și acesta era motivul pentru care se comporta în acel fel.

     — Cum ai găsit-o? întrebă Dominic.

     — Întâmplător, răspunse Meredith.

     Dominic oftă și își dădu ochii peste cap. Era clar că Meredith nu voia să vorbească cu el, așa că nu îi mai spuse nicio vorbă până nu ajunseră în fața aeroportului iar fata coborî din mașină. Dominic coborî și el, pentru a o conduce.

     — Nu trebuie să vii cu mine, spuse ea. Mă descurc.

     — Știu că te descurci dar vreau să mă asigur că te urci în siguranță în avion, spuse el.

     Meredith se opri pe loc, apoi se întoarse cu fața spre Dominic, care stătea la jumătate de metru de ea.

     — După ce ajung în Los Angeles, indiferent dacă fata aceea este fiica mea sau nu, eu nu mă voi mai întoarce aici, spuse ea.

     — Poftim? De ce nu? spuse el speriat.

     — Pur și simplu nu îmi mai găsesc locul aici. Nu mă mai leagă nimic de acest loc, așa că nu are sens să mai rămân aici.

     — Și cum rămâne cu mine? În ultimele două săptămâni am murit de fiecare dată când ți-am trimis vreun mesaj, iar tu l-ai ignorat. Dar cel puțin știam că ești aici. Însă cum aș putea să trăiesc știind că ești în alt oraș? Cum aș putea să trăiesc o viață fără tine?

     — Așa cum voi trăi și eu. Îți vei găsi alte preocupări, care te vor face să mă uiți. Cândva nici nu îți vei mai aminti că te-ai îndrăgostit de bona fiicei tale.

     — Nu. Aceasta nu este o soluție. M-am luptat luni de zile să te fac să mă accepți, iar acum tu îmi spui, cu atâta lejeritate, să renunț la tine. Nu voi face asta. Voi lupta pentru relația noastră până la ultima suflare.

     Meredith își trecu agitată mâna prin păr.

     — Uite, Dominic, este clar că vrem lucruri complet diferite și nu putem rezolva asta acum. Eu mă grăbesc pentru că nu vreau să pierd avionul.

     — Voi veni cu tine. Acum. Dacă vorbesc cu cineva, îmi va da un bilet și...

     — Haide, mai bine, să ne luăm rămas-bun, spuse Meredith. Pentru totdeauna.

     — De ce te porți așa cu mine, Meredith? Tu mi-ai spus spus să mă căsătoresc cu Amanda și am fost pe cale să fac asta doar ca să îți fac pe plac. Atunci, de mă respingi iarăși?

     Meredith își mușcă buza de jos. Pe cât de hotărâtă era că trebuie să plece, pe atât de mult își dorea să rămână alături de el.

     — Chiar nu îți dai seama că Universul nu ne vrea împreună? De fiecare dată când încercăm să ne apropiem unul de altul, apare ceva care strică totul. Ți-am mai spus, nu suntem meniți să fim împreună.

     — Știi ceva, Meredith? Să îl ia naiba de Univers. Nu îmi poți spune că a fost o simplă coincidență să ne întâlnim în acea zi, când am pierdut-o pe Naty. Universul nu mi te-ar fi scos în cale dacă avea de gând să te ia atât de repede. Sunt sigur de asta. Așa că de ce vrei să pleci?

     — Îmi este frică, ridică ea tonul, atrăgând atenția câtorva persoane. Îmi este frică de faptul că se va întâmpla din nou ceva și ne vom despărți. Nu vreau să trec prin asta încă o dată, Dominic. Așa că prefer să plec eu, decât să trecem prin altă despărțire.

     — Deci mă respingi din cauza unui scenariu improbabil pe care l-ai creat de una singură? spuse el. Nu ți se pare ironic?

     — Așa este mai bine pentru amândoi, spuse ea.

     Fata luă în mână mânerul geamantanului și îl privi pe Dominic pentru o ultimă dată. Inima ei fusese zdrobită de prea multe ori și nu mai credea că poate face față unei alte dezamăgiri.

     — Nu îmi poți da nici măcar o îmbrățișare? spuse Dominic.

     — Este mai bine așa, crede-mă, îi spuse Meredith.

     — De câte ori am auzit asta, spuse Dominic ironic.

     Meredith a ales să se întoarcă cu spatele la el, pentru a nu prelungi agonia. Cu cât se despărțea mai repede de el, cu atât mai ușor ar fi fost pentru amândoi. Meredith intră în aeroport trăgându-și geamantanul după ea.

     — La naiba, am lăsat-o iar să plece, spuse Dominic privind-o cum se îndepărta.

     Deși nu voia să o lase să plece, știa că așa ar fi cel mai bine pentru ea. Ar fi fost egoist din partea lui să îi interzică să își caute copilul.

     Meredith se opri la coada de la ghișeu, după ce își schimbă hainele în baia aeroportului, sperând că nu era prea târziu și avionul nu decolase deja. În timp ce aștepta, scoase o monedă din buzunar. Zâmbi amintindu-și cum s-a folosit de una cu ceva timp în urmă, pentru a decide dacă ar fi trebuit să îi dea o șansă lui Dominic sau să treacă peste.

     Acum era în aceeași situație. Chiar dacă acea fată era sau nu fiica ei, Meredith își propusese să rămână în Los Angeles. Dar acum, stând la coadă, nu mai era atât de sigură.

     Motiv pentru care, Meredith aruncă moneda în aer.

     Dacă este cap, rămân acolo. Dacă este pajură, mă întorc aici.

     Încă o dată, nici măcar nu trebuia să vadă pe ce parte pica moneda, deoarece, în timp ce aceasta era în aer, Meredith își dădu din nou seama ce voia cu adevărat. Totuși, când moneda îi căzu în palmă, fata zâmbi.

     — Meredith Jones? se auzi vocea femeii din spatele biroului, care o chemă.

     Dominic nu se putea convinge să urce în mașină. În adâncul inimii, spera ca Meredith să se întoarcă la el și să meargă împreună acasă. Voia să fie cu ea atunci când ar fi mers la posibila ei fiică, pentru a o consola, în caz că nu era, de fapt, fiica ei.

     Însă chiar atunci, Dominic văzu un avion decolând. Atunci realiză că nu relația lor nu mai avea nicio șansă.

     Oare acesta este sfârșitul nostru? își spuse el.