Capitolul XLI
Meredith se ridică în picioare în secunda următoare, din cauza emoțiilor. Amanda aruncă testul pe jos și căzu în genunchi, plângând.
— Nu! Nu, așa ceva este imposibil. Nu pot să fiu însărcinată cu el. Mama o să mă omoare. Este prea devreme, repetă ea.
Meredith se așeză lângă ea și o îmbrățișă, încercând să o calmeze.
— Este în regulă, Amanda. Totul va fi bine.
După ce Amanda făcu și celelalte teste, care ieșiră tot pozitive, fetele stăteau pe patul ei, gândindu-se ce să facă în continuare.
— Nu îi pot spune lui Markus. Este mult prea devreme. Nici măcar nu m-a întrebat încă dacă vreau să fiu iubita lui iar eu îi port copilul, spuse blonda. Trebuie să fac avort.
— Poftim? spuse Meredith. Ești sigură că asta vrei să faci?
— Nu există altă cale. Nu îmi pot petrece viața ca o mamă singură, spuse Amanda. Decât să îi ofer o viață fără tată, mai bine nu îl nasc.
— Dar nu știi sigur ce va fi în mintea lui Markus când va afla asta. Poate că va fi fericit și va vrea să creșteți copilul împreună, încercă Meredith să o îmbuneze. Avortul este o decizie importantă și trebuie să te gândești bine înainte să faci orice în acest sens.
— Voi vorbi cu Markus în seara aceasta, spuse Amanda. Până atunci, nu mai trebuie să afle nimeni. Te rog, Meredith. Pot avea încredere în tine că nu vei spune nimănui?
— Desigur, draga mea.
Meredith o îmbrățișă strâns pe Amanda înainte să plece. Tot drumul se întrebă cum va decurge discuția dintre blondă și Markus.
După ce și-a pierdut fiica, Meredith era sensibilă când venea vorba de avort sau orice fel de cruzime asupra copiilor. Acum că Amanda voia să renunțe la copilul ei, fără ca măcar să îi dea șansa la viață, o făcea pe Meredith să își amintească cât de mult a suferit după propriul ei copil.
Amanda a avut grijă să își arunce testele în coșul de gunoi din camera ei, înainte ca cineva să le găsească. Ar fi fost oribil ca părinții ei să afle astfel faptul că era însărcinată.
Seara, în timp ce își pregătea cina în bucătărie, una dintre menajere îi spuse că mama ei o aștepta în camera sa. Amanda înghiți în sec, dar lăsă farfuria cu mâncare pe masă și urcă în dormitorul mamei sale.
— M-ai chemat, mamă? spuse ea.
— Ia loc, te rog. Vreau să vorbim despre ceva.
Amanda se așeză pe pat lângă mama ei. Deși știa că era imposibil ca mama ei să îi găsească testele de sarcină, deoarece nimeni nu intrase în camera ei, blonda se temea.
— Am găsit asta în camera ta, spuse femeie arătându-i unul dintre testele de sarcină.
— Poftim? spuse Amanda șocată. Unde l-ai găsit?
— Una dintre menajere a mers în camera ta pentru a face curat cât timp erai la bucătărie și a găsit asta în coșul de gunoi. Bineînțeles că mi l-a adus imediat.
Amanda lăsă privirea în jos, rușinată. Nu se aștepta ca mama ei să afle astfel faptul că urma să devină bunică.
— Când aveai de gând să îmi spui că tu și Dominic veți avea un copil? spuse femeia zâmbind larg.
— Cum? Dominic? spuse Amanda confuză.
— Habar nu aveam că voi doi v-ați împăcat. Josephine îmi tot spunea că Dominic umbla cu bona lui Naty și chiar am crezut că între cei doi ar putea fi ceva. Dar mă bucur că nu ai renunțat și că l-ai făcut al tău.
— Mamă... Copilul nu este al lui Dominic, spuse Amanda încet, speriată de posibila reacție a mamei sale.
— Nu îmi spune că... Amanda, am crezut că ai încheiat relația cu acel bărbat.
— Nu, nu am încheiat relația pentru că țin la el.
— Dar el nu poate fi tată pentru acest copil, Amanda. Nu are studii, lucrează ca și grădinar, plus că are atâția frați de care trebuie să aibă grijă. Tu și copilul tău nu veți fi niciodată o prioritate pentru el. Veți fi mereu pe locul doi. Asta îți dorești?
Fiind speriată, nesigură și ușor de influențat în acele momente, Amanda era de acord cu tot ce spunea mama ei.
— Ai dreptate, spuse Amanda. Voi face avort. Îmi pare rău că ai aflat astfel.
Blonda era pe punctul de a ieși din camera mamei ei, când aceasta o opri.
— Amanda, când a venit Dominic beat la noi acasă?
— Acum trei luni și ceva. De ce? spuse fata, ca mai apoi să realizeze ce insinua mama ei. Nu, mamă, nu pot minți că este copilul lui Dominic. Nici să nu te gândești la așa ceva.
Mama sa se ridică și ea în picioare, și începu să facă pași mărunți spre fiica ei.
— Nimeni nu ar ști adevărul, Amanda. Dominic nici măcar nu își amintește ce a făcut în acea noapte. Îl poți convinge cu ușurință că s-a culcat cu tine, dar ți-a fost prea frică să recunoști atunci.
— Cum poți veni cu asemenea idei? se răsti Amanda. Nu pot minți în legătură cu așa ceva. Nu ar fi corect față de Dominic, de acest copil, de adevăratul lui tată, de Meredith... Toți am avea de suferit în urma acestei minciuni.
— Din contră. Gândește-te cum ar arăta viața ta dacă le-ai spune celor din familia Brown că porți copilul lui Dominic. Imaginează-ți ce favoare ai face acestei familii.
— La ce te referi? spuse Amanda.
— Bani. Statut. Putere.
— Doar la asta te gândești, se plânse Amanda. Dar cu mine cum rămâne? La mine nu se gândește nimeni?
— Tocmai pentru tine vreau să fac asta, prostuțo. Te-ai căsători cu Dominic, îi silabisi femeia. Te-ai căsători cu iubirea vieții tale, cu bărbatul după care ai râvnit toată viața. Spune-mi, sună chiar atât de rău?
— Dar cum rămâne cu Meredith? Ea îl iubește pe Dominic, iar el o iubește pe ea. Nu pot interveni din nou între ei.
— Privește-mă în ochi și spune-mi că nu simți nicio picătură de gelozie atunci când îi vezi împreună. Amanda, Meredith ți-a luat locul, iar acum este datoria ta să ți-l recuperezi. Nu faci nimic greșit, doar faci ordine în viețile tuturor.
Amanda, deși știa că ceea ce îi spunea mama ei era complet greșit, era tentată să o facă. Era dispusă să trăiască o viață plină de minciuni, doar de dragul lui Dominic. Chiar și după ce aflase că purta copilul altcuiva și că Dominic era într-o relație fericită cu altă femeie, blonda nu putea renunța la el. Reprezenta o parte prea importantă din viața ei ca să renunțe pur și simplu la el, fără să mai ducă o ultimă luptă pentru el.
— În regulă, spuse Amanda. Voi minți că este copilul lui Dominic. Dar vreau să faci tot ce îți stă în putință să te asiguri că mă voi mărita cu el.
— Lasă asta în seama mea, spuse femeia.
În acel moment, pentru Amanda nu mai conta nimic altceva. Singurul lucru la care se putea gândi este că acum avea ocazia de a-și petrece restul vieții alături de Dominic și nu voia să lase o asemenea oportunitate să îi scape printre degete.
Dominic trebuia să fie al ei.
Mama Amandei așteptă până dimineața următoare pentru a o suna pe Josephine. Aceasta îi spuse că are o veste importantă, pe care nu i-o poate da la telefon, motiv pentru care Josephine îi invită pe toți trei la ei acasă, să ia cina împreună.
Amanda stătea doar în camera ei, gândindu-se dacă ceea ce face este corect.
— Nu fac nimic greșit, își spuse cu voce tare. Doar asigur un viitor copilului meu. Plus că Dominic trebuia să fie al meu de la început.
Vinovăția o măcina, deoarece știa că Meredith era o persoană atât de bună, care nu merita să treacă prin ceea ce urma să treacă ea. Iar Markus urma să fie privat de onoarea de a fi tată, pentru tot restul vieții.
— Măcar copilul va trăi într-o familie bună. Toți îl vor iubi, știu asta.
Telefonul Amandei sună, însă când văzu numele lui Meredith pe ecran, se gândi de două ori înainte să răspundă. În doar câteva ore, vestea că Amanda era însărcinată cu copilul lui Dominic avea să îi frângă inima lui Meredith, și îi era greu să vorbească cu ea. Până la urmă, însă, blonda răspunse.
— Hei, Meredith.
— Bună, Amanda. Am sunat să văd cum te mai simți, spuse Meredith grijulie.
— Sunt bine. Am vorbit cu mama despre... știi tu. Am hotărât să păstrăm copilul, spuse Amanda.
— Serios? Sunt atât de fericită, spuse Meredith. Te-ai gândit cum îi vei da vestea lui Markus?
— Nu încă. Meredith, putem vorbi puțin mai târziu, te rog? Am puțină treabă acum.
— Desigur, spuse Meredith confuză.
Aceasta închise telefonul. I se părea că Amanda se purtase ciudat, dar era de așteptat, ținând cont că viața ei a luat o asemenea întorsătură. Chiar și așa, Meredith zâmbea. Era fericită pentru prietena ei.
Seara, după ce Amanda se machiase și se îmbrăcă într-o rochie elegantă, fata coborî în living, așteptând ca și părinții ei să coboare.
— Pleci undeva? se auzi vocea lui Markus, urmată de apariția sa în încăpere.
— Markus? spuse Amanda surprinsă de prezența lui. Da... Eu și părinții mei mergem acasă la Dominic.
Doar privindu-l în ochi, Amanda realiză că era pe cale să ia o decizie foarte importantă, care îi va influența viața. Dacă va spune în fața familiei Brown ca ea poartă copilul lui Dominic, va însemna să îl piardă pe Markus pentru totdeauna.
— Acasă la Dominic? repetă Markus. Ce faceți acolo?
— Tata și Preston vor să se întâlnească pentru a discuta despre afaceri, iar mama a insistat să mergem și noi, pentru că nu ar fi frumos ca tata să meargă singur, minți Amanda.
— Oh, am înțeles. Păi, distracție plăcută. Spune-le lui Meredith și Dominic că îi salut.
Markus ieși în grădină, iar Amanda ridică privirea în sus, pentru ca lacrimile ce i se formară în ochi să nu îi strice machiajul. Se simțea de parcă era antagonistul propriului ei roman.
După ce Amanda și părinții ei se urcară în mașină, mama sa îi mai repetă încă o dată ce va trebui să spună odată ce le va da vestea.
Ajunși în fața casei, blonda își simțea inima bătând mai tare ca niciodată. Nu avusese atâtea emoții nici măcar când făcuse testul de sarcină, și aștepta rezultatul. După ce au intrat în casă, cei trei au fost poftiți la masa din living, unde s-au așezat toți șase.
Meredith și Naty erau în camera celei mici, uitându-se la un film cu prințese, când începură să audă voci de la parter.
— Avem musafiri? întrebă Naty.
— Oh, da. Dominic a menționat mai devreme că în seara aceasta vor veni Amanda și părinții ei la noi, spuse Meredith.
— Ar trebui să mergem să o salutăm pe Amanda, spuse Naty.
— Haide să mai așteptăm, totuși, a propus Meredith. Probabil că acum vorbesc despre chestii plictisitoare legate de afaceri.
Cele două începură să râdă și au rămas în camera fetiței până la terminarea filmului.
Între timp, la parter toți își terminară mâncarea din farfurie, mama Amandei știa că era timpul să împărtășească vestea cea mare și cu ceilalți.
— Cred că a venit momentul să vă spunem adevăratul motiv pentru care suntem aici, spuse femeia. Amanda, ar fi cel mai bine să o spui chiar tu.
Amanda își ridică privirea, și se uită către Dominic. Era foarte calm, deoarece habar nu avea ce urma să afle.
— Mamă, crezi că îmi poți aduce un pahar de lapte, te rog? o rugă cea mică pe bona ei. Mi s-a făcut somn, dar știi că nu pot adormi fără să beau lapte.
— Bineînțeles, scumpa mea. Mă întorc imediat.
Meredith coborî încet scările, încercând să nu îi deranjeze pe ceilalți, dar, inevitabil, în drumul spre bucătărie, trebuia să treacă prin living.
— S-a întâmplat ceva? o întrebă Dominic atunci când o văzu.
— Nu, Naty a vrut un pahar cu lapte. Nu mă băgați în seamă, spuse Meredith și se grăbi să intre mai repede în bucătărie.
După ce ajunse și scoase sticla de lapte din frigider, Meredith își dădu seama că putea auzi tot ce vorbeau cei de la masă.
— Deci, Amanda, care este vestea bună pe care vrei să ne-o dai? spuse Josephine.
Meredith zâmbi, deoarece știa că cel mai probabil Amanda venise să le spună că este însărcinată.
— Nu știu cum altfel aș putea spune asta decât direct, zâmbi ea nervos. Sunt însărcinată.
Meredith uită că ținea în mână cutia de lapte și se apropie de ușa întredeschisă a bucătăriei, pentru a se uita, prin mica deschidere, la reacțiile celor din cameră. Cel mai fericit era Dominic, care zâmbea larg.
— Ce veste bună, spuse el. Cum a reacționat Markus când a aflat că urmează să fie tată?
Dominic luă o gură de vin, chiar înainte ca Amanda să lanseze bomba.
— Dominic... este copilul tău, spuse blonda.
Bạn đang đọc truyện trên: AzTruyen.Top