Era deja sâmbătă. Naty nu îi mai vorbise bunicii ei din ziua aceea, după ce s-a purtat atât de urât cu Josh. Însă avea un motiv de bucurie. Tatăl ei îi promisese că o va duce în parcul de distracții, pentru a se revanșa că nu a putut merge cu ea în prima ei zi de școală. Dar Naty avea alte planuri. Se trezise devreme, își făcu bagajul și, la ora șapte dimineața, intră în camera tatălui ei, pentru a-l trezi. Aceasta deschise brusc ușa, lucru care l-a făcut pe Dominic să tresară, și să se ridice în capul oaselor.

— Naty? Ce faci aici atât de devreme? o întrebă el.

— Știi cum mi-ai spus în prima zi de școală că te vei revanșa pentru că nu ai putut veni cu mine? spuse ea.

— Da. Am spus că te voi duce la parcul de distracții. Dar este ora șapte dimineața, spuse el. Nici măcar nu cred că parcul s-a deschis încă.

— Ideea este că nu vom mai merge acolo, spuse ea.

— Nu mai vrei? întrebă el.

— Nu. Vom merge în altă parte.

— Unde anume? spuse el în timp ce se freca la ochi.

— La munte. Vreau să dormim o noapte în cort, spuse ea.

— Poftim? se miră el. Naty, aceasta este genul de excursie ce trebuie planificată cu ceva timp înainte. Nu putem pur și simplu să plecăm cu cortul, fără să fi stabilit nimic înainte.

— Dar mi-ai promis că vom face ceva special împreună, se întristă ea.

— Dar nu ți-am promis că vom merge cu cortul. Trebuia să mă fi anunțat dinainte că asta voiai.

Naty nu spuse nimic, ci doar se răsuci pe călcâie și plecă din camera lui, mergând spre cea a lui Meredith. Aceasta era deja trează, dar tot se miră să o vadă pe cea mică.

— Naty? Ce ai pățit? o întrebă.

Fata se urcă în patul ei, nervoasă.

— Tati nu vrea să mă ducă la munte, cu cortul, se plânse ea.

Meredith oftă.

— Dar puteți merge altundeva, nu? spuse ea.

— Nu vreau să merg altundeva. Vreau să mergem cu cortul într-o pădure.

Ușa se deschise pentru a doua oară, doar că de data aceasta, Dominic a fost cel care a intrat în încăpere.

— Sper că ți-ai făcut bagajele și ai împachetat haine groase, îi spuse acesta fiicei lui.

Naty începu să zâmbească larg, fericită de faptul că l-a convins din nou pe tatăl ei să îi îndeplinească dorința.

— Tati, poate veni și Merdith cu noi? spuse ea.

— Nu, scumpo. Este o excursie doar pentru tine și tatăl tău, nu pot veni și eu, spuse ea.

— Ei bine, o vom transforma într-o excursie pentru tată, fiică și bonă. Haide, Meredith, te rog, vino cu noi.

Meredith ridică privirea spre Dominic. Să stea două zile în preajma lui nu era exact un vis devenit realitate pentru ea, însă nu voia să îi rănească sentimentele lui Naty.

— Naty are dreptate. Ar trebui să vii, îi spuse el.

— Bine, oftă Meredith. Voi veni și eu.

— Trebuie să plecăm cât mai repede, spuse Naty. Eu mă duc să îmi pun câteva haine în plus în rucsac. Meredith, tu ar trebui să faci ceva de mâncare, în caz că ni se face foame pe drum. Iar tu, tati, trebuie să cauți cortul.

Fiecare se conformă ordinelor micuței, iar în timp ce Meredith era la bucătărie, pregătind mâncarea cu grija pentru a nu îi trezi pe ceilalți membri ai familiei, aceasta auzi o bătaie în ușa de la intrare. Meredith merse să deschise ușa, iar în fața ei apăru un bărbat care ținea în mână o cutie imensă.

— Meredith Jones? spuse el.

— Eu sunt.

— Ați primit un colet, vă rog să semnați aici.

După ce fata semnă neîncrezătoare, trase după ea cutia în casă, apoi se chinui să o urce până în camera ei. Odată ajunsă acolo, Meredith deschise cutia, doar ca să găsească în ea toate hainele comandate și plătite de Amanda. Se simțea prost pentru că aceasta cheltuise atât de mulți bani cu ea, dar nu îi putea trimite hainele înapoi, așa că decise doar să zâmbească și să se bucure de el.

Meredith se schimbă repede în haine noi, apoi începu să își facă bagajul. Ulterior, aceasta a coborât la parter pentru a pregăti ceva de mâncare pentru drum. Naty și Dominic coborâră și ei la parter, și au rămas amândoi împietriți când au văzut-o pe Meredith. Blugii, pe care ea îi considera prea strâmți, și bluza cu decolteu potrivit, alături de geaca de piele o făceau să pară o altă Meredith.

— Arăt atât de rău? spuse ea, neprimind niciun fel de reacție din partea celor doi.

— Poftim? Nu, se grăbi Naty să spună. Arăți minunat. Doar că nu te-am văzut niciodată îmbrăcată așa, ci doar cu vechile tale haine. Dar îmi place mai mult noua Meredith.

Meredith zâmbi, lăsând rușinată capul în jos. Dominic era în continuare incapabil de a scoate o vorbă, fiind încă fermecat de frumusețea lui Meredith.

Cei trei s-au urcat toți în mașina condusă de Dominic și plecară spre pădurea unde aveau să stea până mâine. Înainte să iasă din oraș, Dominic opri la o benzinărie pentru a alimenta mașina, timp în care Meredith coborî pentru a merge la toaletă. În drum spre aceasta, fata trecu pe lângă un grup de muncitori ce fumau lângă intrarea în benzinărie. Lăsă privirea în jos, mergând mai repede decât de obicei.

Petrecu mai mult timp la baie, sperând ca oamenii să nu mai fie acolo., însă când ieși din clădire, observă că ei erau în același loc. Ba chiar, păreau să o aștepte. Nu voia să treacă din nou pe lângă ei, dar știa că Dominic și Naty o așteptau, așa că își luă inima în dinți, și merse spre mașină. Sângele îi îngheță în corp când unul dintre acei bărbați o fluieră, iar Meredith se opri pe loc, incapabilă de a se mai mișca.

Deodată, simți o mână ce îi înconjură talia. Ridică privirea, doar ca să realizeze că posesorul acesteia era chiar Dominic. Acesta îi privi cu ură pe muncitori, ca mai apoi să o conducă pe Meredith înapoi la mașină.

— Ești bine? o întrebă el.

— Da, răspunse ea inspirând adânc, încercând să se calmeze. Mulțumesc.

Dominic zâmbi, apoi porni mașina și continuă drumul spre pădure.

Naty vorbea încontinuu despre școală, până când pomeni numele lui Josh, și orice zâmbet de pe față îi pieri.

— Cine este Josh? întrebă Dominic.

Deși fiica lui avea doar șapte ani, era foarte grijuliu și protector în privința băieților. Dacă ar fi putut, ar fi convins-o pe Naty să nu aibă niciodată în viața ei un iubit. Se temea că un băiat i-ar putea frânge inima, lucru pe care niciun tată nu și-l dorește pentru fiica lui. În special, cunoscându-și propriul frate, și fapta pe care o comisesw el, știa că băieții, în general, nu sunt de încredere.

— Meredith, ai putea să îi spui tu ce i-a făcut bunica? Eu nu vreau să vorbesc despre ea, spuse Naty.

— Naty, te-ai certat cumva cu bunica? o întrebă el, dar ea nu răspunse.

Naty se uita pe geam, așteptând ca Meredith să vorbească.

— Josh este fiul lui Mary, cei cărora le-ați cumpărat apartamentul, spuse Meredith. Dar el este și colegul lui Naty, și primul prieten pe care și l-a făcut la școală. Zilele trecute, ea l-a adus acasă pentru că voiau să își facă temele împreună, dar doamna Josephine l-a dat afară deoarece este sărac. Naty a fost foarte supărată din această cauză și nu a mai vorbit cu ea de atunci.

— Poftim? Mama a făcut așa ceva? se miră el. Naty, de ce nu mi-ai spus?

— Meredith mi-a spus să nu vorbesc atunci când sunt nervoasă, pentru că aș putea spune ceva ce voi regreta mai târziu. Și mă bucur că am ascultat-o.

Naty își puse mâinile în sân, supărată.

— Dar asta nu e tot, continua Naty. Bunica a spus că el a venit acasă la noi ca să fure. Dar el nu ar face niciodată așa ceva. Este prea simpatic ca să facă un asemenea gest urât.

— Îmi pare rău că bietul de el a trebuit să treacă prin asta, spuse Dominic. Dacă știam, aș fi făcut ceva. Dar mama nu mi-a spus nimic.

— Cum să spună cuiva că a făcut asta? bombăni Meredith.

Dominic, însă, o auzi suficient de bine, dar preferă să nu spună nimic.

— Știți ce își dorește băiatul acela? îi spuse Meredith lui Dominic. Să vă întâlnească. Voia să vă mulțumească pentru că l-ați salvat de tatăl lui. Din păcate, nu a reușit să facă asta.

— Ce ar fi dacă săptămâna viitoare i-am invita acasă la noi pe Josh și mama lui? a propus Dominic.

— Ai face asta pentru el? spuse Naty.

— Desigur, bărbatul o privi pe fiica lui în oglinda retrovizoare și îi zâmbi.

— Mulțumesc, tati.

Drumul cu mașina a fost unul lung dar, după ora prânzului, cei trei au ajuns în pădurea unde aveau să își petreacă noaptea. După ce a parcat mașina lângă un copac, Dominic a început să monteze cortul, în timp ce Meredith și Naty au mers să caute lemne pentru foc.

— Ești fericită că ai reușit să vii aici? o întrebă Meredith pe Naty.

— Foarte fericită. Sper doar că și tu te simți bine. Adică, pur și simplu te-am forțat să vii cu noi, nici măcar nu ți-am dat șansa de a refuza, spuse Naty în timp ce ridică o creangă de pe jos.

— Nu îți face probleme, scumpo. Mă simt bine. Chiar aveam nevoie să mai ies puțin din casă.

Cele două aduseră toate lemnele lângă cortul care era deja montat de către Dominic. Acesta așeză și doi bușteni față în față, pentru a putea sta pe ei în jurul focului.

— Tati, vrei să te joci cu mine? îl întrebă Naty.

— Desigur. Ce vrei să ne jucăm? spuse el.

Naty era pregătită să îi spună că adusese o minge de acasă și că se puteau juca diferite jocuri cu aceasta, însă fuse distrasă de o familie ce trecea pe lângă ei; în special, de câinele acestora.

— Nu mai contează. Tati, pot să mă duc la câinele acela? întrebă ea.

— Sigur, dar ai grijă să nu te muște.

Dominic a fost nevoit să strige a doua parte a propoziției, deoarece Naty deja începuse să alerge către micuțul animal. Era deja ora patru și, ținând cont că toamna se întunecă mai devreme, soarele deja începea să apună, așa că el se gândi să facă focul.

Meredith veni lângă el.

— Aveți nevoie de ajutor? îl întrebă ea.

— Nu, mulțumesc.

Dominic așeză câteva lemne unul peste altul, dar scăpă unul din mână și înjură printre dinți. Meredith tresări și făcu un pas în spate când văzu că mâna lui sângera. După o privire mai atentă asupra lemnelor, Meredith realiză unul dintre acestea avea un cui în el și probabil în el s-a rânit Dominic.

Meredith scoase un pachet de șervețele și un dezinfectant din geanta sa, apoi îl apucă pe Dominic de încheietură și îl trase timidă după ea până în dreptul unuia dintre buștenii aduși de el. Aceasta se așeză pe el și îi făcu semn să facă același lucru. Dominic ezită, însă se puse lângă ea.

Meredith îi luă mâna și i-o așezase pe genunchiul ei, cu palma în sus.

— O să doară puțin, îl avertiză ea, înainte să toarne puțin dezinfectant pe rana lui.

Deși un om normal ar avea o reacție, cât de mică, la o asemenea durere, Dominic stătea complet nemișcat. Nici măcar nu se uita la mâna lui, ci doar la Meredith. Era pentru prima dată când se afla atât de aproape de ea și voia să se bucure din plin de moment. Meredith nu făcea nimic special, ba chiar, făcea ceva banal; bandaja o rană. Însă el era fascinat de asta și nu voia să își dezlipească ochii de pe ea nici pentru o secundă.

Înainte ca el să își dea seama, palma lui era curată iar sângerarea se oprise.

— Este mai bine? îl întrebă Meredith, întorcându-și capul spre el.

Meredith regretă imediat această acțiune a sa, deoarece fețele lor erau la doar câțiva centimetri distanță una de cealaltă. Era prima dată când Meredith era atât de aproape de un bărbat din acea zi. Știa că trebuia să se depărteze de el, dar ceva nu o lăsa să facă asta. Privea ochii negri ai bărbatului de lângă ea și se simțea incapabilă de a face orice altceva.

— M-am întors.

Vocea lui Naty se auzi la doar câțiva pași de ei, lucru care îi făcu pe amândoi să tresară și pe Dominic să se ridice de pe buștean.

— Acum putem să ne jucăm cu mingea, spuse ea.

Dominic merse la mașină pentru a o scoate din portbagaj iar Naty o întrebă pe Meredith dacă vrea să se joace cu ei.

— Poate mai târziu. Deocamdată vreau să stau puțin jos pentru că mă doare spatele din cauza lemnelor pe care le-am cărat, spuse ea.

— Poți merg în mașină dacă vrei să te întinzi, îi spuse Dominic atunci când se întoarse cu mingea.

— Nu, este în regulă. Voi sta aici, zâmbi ea forțat.

Dominic și Naty începură să se joace împreună cu mingea la câțiva metri de Meredith. Aceasta îi privea pe amândoi distrându-se de parcă ziua de mâine nu ar fi existat. Cei doi erau atât de fericiți când erau împreună, încât Meredith era geloasă pe relația lor. Și-a amintit de momentele în care ea era de vârsta lui Naty și se juca cu tatăl ei. Ar fi dat orice pentru a se putea întoarce în timp, să mai trăiască acele momente încă o dată.

Timpul trecea, dar Naty nu părea să obosească. Era plină de energie și se vedea că acea excursie i-a prins bine. În sfârșit nu mai era supărată după ce s-a întâmplat cu Josh.

Până la urmă, Dominic a rugat-o pe Naty să ia o pauză, deoarece începuse să îl doară spatele, așa că au venit la Meredith. Dominic s-a așezat pe bușteanul din fața ei, în timp ce Naty s-a așezat chiar lângă Meredith.

— Tati, ar trebui să aprinzi focul, îi spuse fetița, iar el făcu întocmai.

— Păcat că nu avem bezele, se plânse ea. Am fi putut mânca împreună.

— Crezi că nu m-am gândit la asta? râse Meredith, care scoase din geanta ei o pungă de bezele.

— Wow, Meredith, ești cea mai tare! exclamă Naty.

Fiecare dintre ei își puse câte o bezea pe un băț, ținându-l deasupra focului. Naty zâmbea cu gura până la urechi. Era fericită că putea petrece puțin timp singură cu persoanele ei favorite.

— Mi s-a făcut frig. Mă duc în cort să îmi iau geaca pe mine, îi anunță ea pe cei doi.

După ce trecură zece minute, iar ea nu se întoarse, Dominic a decis să verifice dacă totul era în regulă.

— A adormit, spuse Dominic când se întoarse la Meredith.

— Era și timpul, zâmbi ea. Bineînțeles că a fost obosită după ziua de azi.

Dominic se așeză înapoi pe același buștean și mai puse un lemn pe foc. Niciunul dintre ei nu spunea nimic. Ambii priveau focul, până când Dominic decise să spargă gheața.

— Deci, legat de Josh. Bănuiesc că a fost foarte trist când a trebuit să plece, nu-i așa?

— Da, oftă Meredith. Bietul de el își dorea foarte mult să vă întâlnească.

— Ei bine, dorința lui va deveni realitate, dacă el și mama lui vor veni la noi acasă, pentru a lua cina împreună.

— Domnule Dominic, îmi pare rău că spun asta, dar Naty a avut dreptate. Nu se va schimba nimic. Chiar dacă dumneavoastră îi chemați acasă, doamna Josephine se va purta la fel.

— Știu, dar acesta este felul ei de a fi. Este foarte directă.

— Nu a fost directă, ci răutăcioasă, spuse Meredith. Josh este doar un copil, iar ea l-a dat afară pentru modul în care era îmbrăcat și din cauza situației lui financiare. Dar nu este vina lui că este sărac.

Deși Meredith se enerva de fiecare dată când se gândea la ce se întâmplase în acea zi, încerca să își păstreze calmul.

— Dar, de când sunt bona lui Naty am observat ceva, continuă ea. Oamenii bogați pun mare accent pe haine.

— Nu este chiar așa, încercă el să se apere.

— Domnule Dominic, chiar și dumneavoastră mi-ați spus de câteva ori că ar trebui să îmi cumpăr haine noi.

— Ei bine, eu am fost un nesimțit și nu mi-am dat seama ce am spus.

— Dar bărbații de la benzinărie? Credeți că m-ar mai fi fluierat dacă aș fi purtat vechile mele haine ponosite? Totul se rezumă la modul în care arătăm și banii pe care îi avem. Nimeni nu mai ține cont de sufletul unei persoane, ci doar de statutul său social.

Eu m-am îndrăgostit de tine când purtai acele haine ponosite, spuse Dominic în gând.

— Meredith, cred că trebuie să îți spun ceva.

Fata ridică privirea din pământ, și îl privi în ochi pe Dominic.

— Îmi pare rău dacă te-am tratat urât. Poate că te-am făcut să te simți prost fără să îmi dau seama. Dar vreau să știi că nu am făcut-o intenționat. Cât despre banii pe care ți i-am oferit în acea zi... Voiam doar să te ajut. Nu știam că gestul meu te va răni.

Meredith zâmbi. Aprecia faptul că Dominic îi înțelegea modul de gândire.

— Mulțumesc. Apreciez, spuse ea. Nu am vrut să vă fac să vă simțiți vinovat, doar că nu sunt obișnuită să primesc ajutor din partea nimănui. După ce a murit tata, nimănui nu i-a păsat de mine și mama.

— Te înțeleg, spuse el. Poate că ți s-a părut că am vrut să intervin în viața ta, însă nu aceasta a fost intenția mea. Știu ce părere ai despre oamenii bogați, dar eu nu sunt ca restul. Mie îmi place să fac ceva constructiv cu banii mei. În loc să mă bucur singur de ei, prefer să fac și pe altcineva fericit, dacă pot.

Meredith zâmbi involuntar. Simțea că își făcuse o părere greșită despre el. Poate că Dominic nu era doar un om de afaceri bogat și arogant și sub acea mască se afla un om sufletist și altruist.

El, în schimb, o privea fascinat de frumusețea ei. Lumina focului îi făcea ochii albaștri să strălucească, iar părul ei castaniu părea cu o nuanță mai roșcat decât de obicei. Era cea mai frumoasă femeie pe care o văzuse vreodată.

— Mi se pare că, de când ești bona lui Naty, am început-o cu stângul, se amuză el. Mi-ar plăcea să încercăm să fim prieteni, în loc să ne certăm din cauza hainelor.

Vorbele sale o făcură pe Meredith să râdă. Brusc, nu mai era atât de încordată în prezența lui. Acum se simțea chiar relaxată și îi plăcea să discute cu el.

— S-a făcut, spuse ea.

— Așadar, prieteno, data viitoare când voi încerca să fac ceva pentru tine, te rog să nu mai fi atât de orgolioasă.

— În regulă, domnule Dominic. Dar tot vă datorez o sută de dolari din primul salariu, spuse ea.

— Te rog, spune-mi doar Dominic.

Meredith căscă. Fusese o zi lungă, iar corpul ei abia acum resimțise asta.

— Ar trebui să ne culcăm și noi, spuse Dominic. Eu voi dormi cu Naty în cort.

— Sunteți sigur? Nu avem saltele, iar pământul este destul de tare, îl avertiză ea.

— Desigur. Ai spus că te doare spatele pentru că ai cărat lemnele, nu-i așa? Bancheta din spate a mașinii nu este prea confortabilă, dar este cel mai moale loc pe care îl avem la dispoziție, glumi el.

Fiecare merse în direcții diferite, doar că Meredith se întoarse către el înainte să se urce în mașină.

— Noapte bună, Dominic.

— Noapte bună, Meredith.