Meredith deschise ochii. Se uită împrejur, doar ca să observe că se afla într-un loc complet necunoscut. Era întinsă pe un pat, într-un dormitor în care nu mai fusese niciodată. Se ridică în capul oaselor, moment în care cineva intră pe ușă.

— Oh, te-ai trezit? întrebă Dominic, închizând ușa în urma lui.

Meredith era nedumerită. Nu știa cum ajunsese aici.

— Probabil te întrebi unde ești și cum ai ajuns aici. Nu îți face griji. Ești acasă la noi, îi spuse Dominic. Ai leșinat, dar a venit rapid o ambulanță, și doctorii au avut grijă de tine. Au spus că nu este nevoie să te interneze și că este suficient să te odihnești o perioadă.

— Mary și Josh sunt bine? întrebă Meredith, ridicându-se în capul oaselor.

— Ai fost la un pas de moarte în casa aceea, iar acesta este primul lucru pe care îl spui? spuse el, însă nu primi nicio reacție din partea ei. Da, amândoi sunt bine.

— Mă bucur, răsuflă ea ușurată.

Îngrijorările lui Meredith au apărut abia acum, când și-a dat seama că nu mai putea locui în acea casă și nu avea unde să se ducă.

— Ce vei face acum că locuința ta a ars? o întrebă el, parcă citindu-i gândurile. Vei sta la vreo rudă?

— Singurele mele rude sunt mama și mătușa, dar nu știu cât de dispuse ar fi să mă primească în casa lor, își dădu ea ochii peste cap. Voi strânge bani, și voi reconstrui casa.

— Poți locui aici până vei face rost de suficienți bani, i-a propus Dominic.

— Oh, nu, spuse Meredith. Nu vreau să vă deranjez.

— Nu ne deranjezi deloc, spuse el. În camera aceasta nu stă nimeni. Iar Naty cred că ar fi mai mult decât fericită să afle că vei sta cu ea mai mult timp.

Meredith analiză bine situația înainte de a lua o decizie. Momentan, era singura variantă pe care o avea. Dacă ar fi refuzat oferta lui Dominic, ar fi fost nevoită să doarmă pe vreo bancă, într-un parc oarecare.

Înainte ca Meredith să dea un răspuns, Naty intră în cameră, și se urcă lângă ea în pat.

— Meredith, te simți bine? o întrebă ea.

— Da, scumpa mea, îi spuse ea.

— Când te-a adus tati aici m-am speriat foarte tare. Dar a avut mare grijă de tine. Te ținea în brațe ca pe o prințesă, spuse ea.

Meredith întoarse privirea către Dominic, însă acesta privea pierdut prin încăpere, evitând contactul vizual.

— Să înțeleg că vei locui aici de acum înainte? Sau, cel puțin, până te poți întoarce acasă? spuse Naty.

Ochii fetei sclipeau, sperând să petreacă mai mult timp cu bona ei, pe care o îndrăgea atât de mult. Trăind fără o figură maternă, Naty tânjea la dragostea pe care doar o mamă i-o putea oferi copilului ei. Guvernantele pe care le avusese până în acel moment fuseseră toate femei în vârstă, serioase, incapabile de a crea o legătură emoțională cu fetița. Însă Meredith era atât de blândă cu ea, încât Naty nu putea să nu se simtă apropiată de ea.

Meredith observă acest lucru și nu o putu refuza pe cea mică.

— În regulă, spuse Meredith. Voi locui aici o perioadă.

— Mă bucur nespus, spuse Naty fericită.

Naty și Dominic au plecat fiecare în camerele lor, iar Meredith a rămas singură. Voia să creadă că totul a fost doar un vis, iar când se va trezi, va fi în patul ei, în care a dormit dintotdeauna, și nu în casa unor străini.

Pe lângă asta, știa că va trebui să îi dea vestea și lui Karen. Habar nu avea ce va urma, dar se temea de posibila reacție a mamei ei.

Chiar și așa, pentru Meredith nu conta clădirea în sine, căci ar fi putut locui oriunde. Ceea ce știa că îi va lipsi erau amintirile, pe care nu le putea recupera. Între pereții acelei case, Meredith petrecuse ultimele momente alături de tatăl ei. Casa în sine, și toate obiectele din aceasta îi aduceau aminte de tatăl ei. Iar acum nu mai avea nimic dintre acestea.

Orele treceau, iar Meredith nu putea dormi. Era trecut de miezul nopții, iar camera ei era luminată doar de lumina lunii ce intra timidă pe fereastră. Meredith se simțea captivă între pereții acelei camere, și decise să iasă afară, pentru a lua o gură de aer. Și-a pus o pătură pe umeri, și a ieșit în grădina casei, unde s-a așezat pe o băncuță.

Meredith ridică privirea spre cer, și zâmbi când văzu luna plină, care îi amintea de superstițiile tatălui său.

Dominic nu putea dormi nici el. Se întreba dacă Meredith este bine, după tot ce a trăit în doar o zi. Acesta ieși pe balconul camerei sale, și o văzu pe Meredith așezându-se pe bancă. Oftă, și coborî în living, sub pretextul că vrea să își ia un pahar de apă de la bucătărie, dar, după ce îl bău, a ieșit și el afară.

Ajunse în dreptul băncii pe care stătea Meredith, iar aceasta ridică privirea spre el.

— Pot? spuse el, întrebând-o din priviri daca se poate așeza și el pe bancă.

Meredith dădu afirmativ din cap, iar Dominic se așeză la o distanță semnificativă, lucru pe care Meredith l-a apreciat.

— Nu poți dormi? o întrebă el.

— Nu, este lună plină, spuse ea.

Dominic o privea nedumerit pe Meredith, iar aceasta s-a simțit nevoită să îi explice la ce se referea.

— Tata obișnuia să spună că luna plină afectează zodiile de apă, spuse ea. Amândoi ne-am născut în zodia rac și, cumva, niciunul din noi nu putea dormi atunci când era lună plină.

Dominic își muscă muza de jos. Se vedea clar că Meredith nu se simțea bine atunci când vorbea despre tatăl ei.

— Cum crezi că a pornit focul? o întrebă.

— Sinceră să fiu, cred că soțul lui Mary a pus totul la cale, spuse ea. Dar propriul lui fiu a fost la un pas de moarte din cauza lui.

— Dacă nu ai fi fost tu acolo, cine știe ce s-ar fi întâmplat cu el? spuse Dominic. Încă nu pot să înțeleg cum ai avut atâta curaj încât să intri într-o casă care ardea.

— Când l-am văzut acolo, pur și simplu nu m-am putut gândi la altceva, decât la faptul că trebuie să îl salvez cu orice preț, ridică ea din umeri. Aveți și dumneavoastră un copil, deci sigur mă înțelegeți.

— Absolut. Mi-aș da viața pentru Naty, zise. Singurul regret pe care îl am este că nu i-am putut oferi o mamă până acum.

— Naty mi-a spus că soția dumneavoastră a devenit un înger atunci când ea s-a născut, spuse Meredith. Îmi pare rău.

— Este în regulă. Ne-am obișnuit toți să trăim fără ea, oftă Dominic.

Acesta nu îi putea spune adevărul. Era un secret al familiei, pe care nimeni altcineva, în afară de ei, nu îl cunoștea.

— Sunt sigură că Amanda va fi o mamă bună pentru Naty, spuse Meredith.

— Amanda? întrebă el surprins. De unde ți-a venit ideea asta?

— Am discutat puțin cu ea, și mi-a spus puțin despre planurile de viitor ale ambelor familii.

— Nu există niciun plan de viitor, spuse Dominic foarte convins. Eu nu simt nimic pentru Amanda, iar ea trebuie să înțeleagă asta. Poate că mă port urât cu ea uneori, deși nu este cazul, însă fac asta pentru a o face să realizeze că nu ne potrivim.

— Voi doi știți mai bine, oftă fata.

Meredith vru să se ridice de pe bancă, pentru a se întoarce în camera ei, dar Dominic o opri.

— Înainte să pleci, spuse el, trebuie să îți dau ceva.

Meredith rămase la locul ei, privind atentă cum Dominic scotea ceva din buzunarul pantalonilor de pijama pe care îi purta. Era o poză. Meredith luă poza, și, studiind-o mai bine, ochii i se umplură de lacrimi.

Era poza în care se afla ea, Karen și tatăl ei.

— Unde ați găsit-o? spuse ea, trăgându-și nasul.

— După ce pompierii au stins incendiul, am vrut să văd dacă ceva mai poate fi salvat. Așa că am mers acolo, însă totul se transformase în cenușă. Am vrut să plec, dar atunci am văzut această poză. Rama se topise, și poza este destul de arsă pe margini, dar mă gândeam că te-ai bucura să o ai.

— Este perfectă, spuse Meredith. Mulțumesc.

Meredith se ridică de pe bancă, vrând să meargă în camera ei, dar, înainte să intre în casă, se răsuci spre Dominic.

— Noapte bună, domnule Dominic.

— Noapte bună, Meredith.

Fata merse în noua ei cameră, unde se întinse pe pat, și adormi cu fotografia în mână. Acum se simțea mult mai liniștită. Încă mai avea ceva care să îi amintească de tatăl ei, și asta o făcea fericită.

A doua zi, după ce îi pregăti micul-dejun lui Naty, se gândi că ar trebui să meargă la mama ei, pentru a-i da vestea legată de casă, așa că merse la Dominic înainte ca acesta să plece la servici, pentru a-i cere permisiunea.

— Domnule Dominic, trebuie să vă întreb ceva, spuse ea. Credeți că aș putea pleca de acasă câteva ore? Trebuie să merg la mama, pentru a-i spune ce s-a întâmplat cu casa.

— Bineînțeles, spuse el. Dacă vrei te pot duce eu, ținând cont că momentan nu avem șofer.

— Nu vă deranjați, voi merge cu autobuzul, spuse ea.

— Este destul de frig afară, adăugă el. Lasă-mă totuși să te duc eu. Vei ajunge mult mai repede.

— În regulă, acceptă ea, și se urcară amândoi în mașina lui.

După ce Meredith îi spuse adresa la care trebuia să ajungă, Dominic porni mașina și plecă spre destinație. Drumul a fost lung, și niciunul dintre ei nu spusese nimic, până când nu au ajuns în fața casei mătușii lui Meredith.

— Mulțumesc că m-ați adus, zâmbi ea.

— Vrei să te aștept, ca să te duc înapoi acasă? o întrebă el

— Nu, este în regulă. Puteți pleca. Nu știu cât va dura și nu vreau să întârziați la birou din cauza mea.

— Bine, atunci. Ne vedem diseară.

Meredith coborî din mașină, și inspiră adânc înainte de a ciocăni la ușă. Își aduse aminte ce s-a întâmplat ultima dată când a venit aici. Mama ei i-a spus că nu mai vrea să o vadă niciodată, iar mătușa ei a dat-o afară din casă. După acea vizită, Meredith fusese la un pas de a-și lua viața, motiv pentru care nu era prea entuziasmată să vină aici. Dar era datoria ei să îi dea vestea lui Karen.

Ușa se deschise, iar mătușa ei o privi mirată.

— Meredith? spuse ea. Ce cauți aici?

— Trebuie să vorbesc cu mama, spuse. Pot să intru?

Kim făcu un pas în spate, iar fata intră în casă. Mirosul de alcool și tutun era atât de puternic, încât a făcut-o pe Meredith să strănute de îndată ce a pus piciorul în acea casă. O căută cu privirea pe mama ei, însă nu o găsi nicăieri.

Mătușa sa o pofti în living, unde amândouă se așezară pe canapeaua veche, găurită.

— Unde este mama? întrebă Meredith.

— Cred că este la toaletă, îi răspunse femeia. Se va întoarce repede.

Între cele două se lăsă o liniște stânjenitoare. Meredith și mătușa ei nu aveau subiecte comune pe care le-ar fi putut discuta, ținând cont că nici măcar nu se cunoșteau prea bine. Meredith se gândea doar cum ar fi putut să îi dea vestea mamei ei.

— Deci, de ce ai venit aici? o întrebă mătușa ei.

Meredith se gândi că îi putea spune adevărul mătușii ei, pentru că oricum l-ar fi aflat de la Karen.

— Păi, acasă a avut loc un accident, spuse Meredith.

— Ce fel de accident? întrebă ea curioasă.

— Casa noastră a luat foc. A ars în totalitate.

Mătușa lui Meredith și-a pus mâna la gură, șocată.

— Cum s-a întâmplat asta? întrebă femeia, însă Meredith nu apucă să îi răspundă, deoarece Karen apăru în tocul ușii.

Meredith se ridică în picioare, dar mama ei trecu pe lângă ea, fără să o bage în seamă, și se așeză pe canapea.

— Nu ai de gând să vorbești cu mine? îi spuse fata.

— Credeam că am fost suficient de clară când ți-am spus că nu vreau să te mai văd, spuse femeia.

Aceasta se întinse și luă un pachet de țigări de pe masă, apoi scoase una din acesta și și-o aprinse.

— Așa că ce cauți aici? adăugă femeia.

— Trebuie să îți spun ceva, începu Meredith. Ceva rău.

— Oh, wow, mai multe vești proaste venite de la fiica mea, spuse Karen ironică. Vorbește.

— Casa noastră... A ars, spuse Meredith.

Karen nu schiță nicio reacție, ci doar continuă să își fumeze țigara, fără să îi dea prea multă importanță lui Meredith.

— Deci practic ai venit până aici ca să îmi spui că ai distrus chiar și ultimul lucru bun din viața mea. Singurul care îmi mai amintea de soțul meu. Ești incredibilă, Meredith, își dădu ochii peste cap.

— Știu că sună rău, dar lasă-mă să îți explic cum s-a ajuns aici, spuse Meredith.

— Nu am nevoie de explicațiile tale, Meredith, spuse ea. Vreau doar să nu te mai văd niciodată în viața mea. Cer atât de mult?

— Ești mama mea, și chiar dacă nu vrei asta, eu tot voi încerca să fac tot posibilul pentru ca tu să fii sănătoasă din nou.

— Scutește-mă, spuse ea enervată, ridicându-se în picioare.

Karen se poziționă în fața lui Meredith, cu gândul de a o intimida pe aceasta, însă nu reușise. Meredith voia să îi demonstreze mamei sale că, odată ce s-a hotărât să facă un lucru, va merge până la capăt.

— Nu am nevoie de ajutorul tău, început Karen. După ce ai distrus fiecare aspect plăcut al vieții mele, crezi că mă poți face să mă simt mai bine, dacă mă facă să scap de dependența de alcool? Ei bine, nu. Pentru că alcoolul este singurul lucru care mă face fericită. Și nu te-aș ierta niciodată dacă mi l-ai lua și pe ăsta.

— Legat de casă, încercă Meredith să schimbe subiectul, cred că știu cine a făcut-o. O știi pe Mary, vecina noastră, care avea un băiat pe nume Josh? Ei bine, credem că soțul ei a dat foc casei.

— De ce naiba ar fi dat el foc casei noastre? Nici măcar nu ne cunoșteam atât de bine. Am vorbit maxim de câteva ori, spuse Karen.

— Pentru că Mary și Josh au fugit de acasă într-o seară, iar eu i-am lăsat să stea la noi, până vor găsi o altă locuință. Dar el a aflat și..., Meredith lăsă propoziția neterminată.

— Deci casa a ars din cauza ta, pentru că tu le-ai permis să stea acolo. La naiba, Meredith, ești atât de băgăcioasă. Nu era datoria nimănui să îi ajute pe ei. Pe noi nu ne-a ajutat nimeni când tu ai rămas însărcinată și orfană de tată în același an. Așa că tu de ce i-ai ajuta pe alții?

— Tocmai pentru că știu cum este să nu ai niciun sprijin, și nu vreau să mai treacă nimeni prin asta.

Meredith nici nu realizase că plângea, până când nu simți o lacrimă scurgându-se pe obrazul ei.

— Cert este ca acea casă a luat foc, pentru că ai vrut să te bagi în viețile altora. Dar pe mine nu mă afectează cu nimic, pentru că oricum eu nu locuiesc acolo. Acum, te rog să ieși pe ușa aceea, și să nu te mai întorci niciodată, pentru că de fiecare dată când te văd, mi se face greață.

Meredith încerca să fie tare, însă era greu pentru ea să audă acele cuvinte din partea propriei sale mame.

— Nu ai de gând să ieși? spuse Karen, văzând ca Meredith era ne neclintit. Bine, atunci te dau eu afară.

Karen o apucă de încheietură pe Meredith, și o trase pe aceasta după ea până la ușa de la intrare.

— Mamă, dă-mi drumul, mă doare, strigă Meredith, dar Karen nu o auzea.

Karen deschise ușa și o împinse pe Meredith, aceasta căzând în fața casei. Karen închise ușa în urma ei, fără a mai arunca măcar o ultimă privire asupra fiicei ei. Nu o interesa dacă este în regulă sau nu. Meredith ar fi putut fi chiar și moartă, căci eu nu i-ar fi păsat. Acesta era efectul pe care alcoolul îl avea asupra femeii.

Meredith se potoli din plâns și vru să se ridice. Aceasta privi împrejur și râmase blocată atunci când văzu mașina lui Dominic parcată în același loc ca și atunci când coborî ea. Meredith se ridică de pe jos și se grăbi să ajungă în stația de autobuz, pentru a evita orice dialog cu Dominic. Însă această strategie nu funcționă, pentru că Dominic coborî din mașină și veni după ea.

— Meredith, ești bine? o întrebă el când ajunse lângă ea, însă fata continuă să meargă fără a se opri.

— Nu pot vorbi acum, domnule Dominic, spuse ea.

Meredith grăbi pasul, sperând că Dominic va renunța, însă acesta nu o făcu. Ba chiar începu să mărească și el pasul la rândul lui. Nemaiavând răbdare, acesta o prinse pe Meredith de încheietură și o întoarse cu fața la el, fata oprindu-se din mers.

— Ce s-a întâmplat acolo? o întrebă el.

— Mama m-a dat afară. Asta voiați să auziți? fata era nervoasă si umilită.

Meredith nu voia ca Dominic să afle ce se întâmplă în viața ei, deoarece credea că acest lucru i-ar putea afecta locul de muncă. Iar, fără acesta, i-ar fi fost greu să strângă bani pentru Karen. Însă acum era copleșită de sentimente, așa că a răbufnit.

— Poftim? spuse Dominic nedumerit.

— Mama mea este o alcoolică încă de când a murit tata, și a crezut că singurul mod de a face față situației este alcoolul. Acum este supărată pe mine pentru că i-am aruncat toate sticlele de bere, și pentru că plănuiesc să o internez într-un centru de dezalcoolizare, așa că s-a mutat la mătușa mea, spuse Meredith dintr-o suflare.

Inspiră adânc pentru a se calma, dar în zadar.

— Acum, că știți cu ce mă confrunt în fiecare zi, sunteți fericit?

Meredith îl privi cu ură pe bărbat, apoi își trase mâna din strânsoarea lui și se urcă în primul autobuz care sosi în stație.

Dominic rămase singur, întrebându-se ce s-a întâmplat. A rămas acolo doar pentru a o aduce pe Meredith înapoi acasă, cu mașina. Nu se gândea că va fi spectator la o asemenea scenă. Acum îi părea rău ca i-a încălcat intimitatea lui Meredith.

Dominic avea de gând să se intereseze despre Meredith, dorind să afle ce putea merge atât de prost în viața ei, dar se pare că nu mai era nevoie.