Înainte de a apuca să facă orice, Meredith auzi o bătaie în ușa camerei. Aceasta nu răspunse deoarece nu aștepta pe nimeni și nu știa cine ar putea fi, ținând cont că îl gonise pe Dominic cu puțin timp în urmă.

     Ușa se deschise iar Felix se afla la câțiva pași în fața ei.

     — În halul ăsta ai ajuns? spuse el ironic. Oh, haide, nu te sinucide. Nu va mai fi amuzant.

     — Ce vrei? spuse Meredith.

     — Nu am apucat să vorbim destule seara trecută pentru că a apărut Dominic, apoi tu ai vrut să te victimizezi și să spui că nu te simți în siguranță acasă și că vrei să dormi la un hotel.

     — Cum m-ai găsit?

     În vocea lui Meredith nu se citea nicio emoție. Nu îi era frică, nu era tristă, nu era nervoasă. Nu simțea nimic.

     — În momentul ăsta, te afli în hotelul tatei. Era logic să te găsesc. Păi, cred că voi spune repede ce am de zis, pentru că se pare că ai treabă, spuse el ironic referitor la ciobul care încă se afla pe încheietura lui Meredith.

     Felix mai făcu un pas spre ea dar fata nici măcar nu ridică privirea spre el. În acel moment, ar fi putut să o omoare sau să o violeze din nou, căci nu îi mai păsa. Meredith oricum nu mai voia să se afle pe pământ.

     — Acum că m-am întors, ai face bine să nu faci pe deșteapta și să depui vreo plângere împotriva mea la poliție, spuse el.

     — De ce aș face-o? Oricum nu mă va crede nimeni. Cel puțin, așa mi-a spus mama acum șapte ani, când am vrut să o fac, spuse ea.

- Păi, mama ta a avut dreptate. Prin urmare, cred că ar fi cel mai bine ca tu să pleci cât mai departe de acest oraș și să îmi lași familia în pace.

     — Voi pleca foarte departe de acest oraș, spuse Meredith privind din nou ciobul care nu își schimbase poziția.

     — Atunci, eu am cam terminat și aș putea pleca. Dar de avertizez. Dacă încerci să faci vreo mișcare, mă voi asigura că nu îți vei mai vedea fiica niciodată.

     Meredith simți că reveni la viață când auzi ultimele cuvinte. Fata se ridică în picioare, sperând să obțină mai multe informații de la Felix.

     — Stai. Tu știi unde este fiica mea? îl întrebă ea.

     — Tu nu știi? spuse el ironic.

     — Nu. Mama a luat-o la naștere și nu mi-a spus niciodată unde a dus-o. Dar tu știi unde este, nu-i așa?

     — Wow, mami a fost cam crudă cu tine, râse el. Și, chiar dacă aș ști unde este, de ce crezi că ți-aș spune?

     — Voi face orice. Te rog, spune-mi. Am stat despărțită de ea tot timpul acesta. Nu am apucat nici măcar să o iau în brațe după ce am născut-o, pentru că mama a plecat imediat cu ea. Nu am reușit nici să îi simt mirosul.

     — Ești patetică, își dădu el ochii peste cap. Cum poți plânge după un copil?

     Felix se răsuci pe călcâie, cu fața spre ușă, pregătit să plece, când Meredith căzu în genunchi, cu mâinile împreunate.

     — Te implor, dacă știi unde este fiica mea, spune-mi. Nu am găsit niciodată vreun indiciu legat de locul în care se află. Probabil are deja o familie, așa că nu vreau să o iau de acolo. Vreau doar să văd dacă este bine, cum arată... Vreau să o îmbrățișez.

     — Foarte dramatic. Mai bine ai continua ce ai început, spuse Felix ironic, referitor la ciobul pe care îl ținea Meredith mai devreme.

     Felix ieși din camera de hotel, lăsând-o pe Meredith singură. Aceasta stătea pe gânduri și se întreba ce ar putea face pentru ca Felix să îi spună unde este fiica ei. Meredith se ridică de pe jos, își șterse lacrimile, apoi își luă geanta și plecă.

     Odată ieșită din hotel, Meredith se urcă în primul taxi pe care îl văzu și îi dădu șoferului adresa casei lui Dominic.

     Felix intră în casă, vrând să meargă în camera lui, dar Josephine îl luă în primire.

     — Unde ai fost? îl întrebă ea.

     — La hotel. M-am întâlnit cu Meredith, ridică el din umeri.

     — Meredith? De ce te-ai întâlni cu ea? spuse Josephine confuză.

     — Am vrut să mă asigur că nu s-a gândit să depună vreo plângere la poliție împotriva mea. Legat de asta, încă nu i-ați spus că Naty este fiica ei? spuse el.

     — Vorbește mai încet, ar putea să audă cineva, se sperie Josephine. Fata aceea nu trebuie să afle că ea este fiica ei. Dacă va afla, va face tot posibilul să o ia de lângă noi. Asta îți dorești? Să nu îți mai vezi fiica niciodată?

     — Nu este ca și cum am o legătură prea puternică cu ea, oricum, spuse el calm.

     Josephine clipi rapid de câteva ori, surprinsă de cuvintele lui.

     — Ei bine, eu nu vreau să o pierd pe Naty. Motiv pentru care ai face bine să nu îi spui că ea este mama ei.

     — Oricum nu aveam de gând. Nu mă interesează dramele din casa asta, spuse Felix.

     Acesta urcă scările și merse în camera lui. Deja se gândea că dorea ca pedeapsa sa să se termine și să se reîntoarcă la stilul de viață pe care îl avea înainte.

     Meredith coborî din taxi și intră pe poartă, apoi bătu la ușă. Josephine observă că nu era niciun angajat în apropiere care să deschidă, așa că cea care o întâmpină pe Meredith fuse chiar ea.

     — Ce cauți aici? o întrebă femeia.

     — Trebuie să discut cu Felix, spuse ea. Lăsați-mă să intru.

     Josephine făcu un pas în spate dar o prinse pe Meredith de încheietură.

     — Ce treabă ai tu cu fiul meu? o întrebă femeia.

     Meredith stătu pe gânduri câteva momente, până când își dădu seama de ceva. Dacă Felix știa unde se afla fiica lui, era clar că și Josephine cunoștea acest aspect.

     — Unde este fiica mea? Și nu încercați să mă prostiți, pentru că Felix a spus că știe unde este, deci și dumneavoastră știți, spuse Meredith hotărâtă.

     Josephine își dădu ochii peste cap, gândindu-se ce greșeală a făcut Felix când i-a spus asta fetei. Acum, femeia trebuia fie să îi spună adevărul, fie să inventeze o minciună plauzibilă pe care Meredith să o creadă.

     — Meredith? Ce faci aici? spuse Dominic coborând scările.

     — Și tu știai, nu-i așa? îi spuse Meredith cu lacrimi în ochi.

     — Ce să știu? spuse Dominic confuz.

     — Unde este fiica mea.

     Dominic lăsă privirea în jos, lucru care îi dădu de înțeles lui Meredith că era adevărat. El știa unde era fetița dar i-a ascuns acest lucru. În acel moment, fata realiză că nu mai simțea nimic pentru el. Inima ei era ruptă în mii de bucăți. Încă o dată, viața îi demonstrase că bărbații nu erau nimic altceva decât o sursă de suferință pentru ea.

     — Meredith, haide să ne calmăm, bine. Îți voi spune unde este fiica ta, spuse Josephine. Haide să ne așezăm.

     Cele două se așezară pe canapeaua din living, sub privirea atentă a lui Dominic. Acesta își simțea inima bătând mai tare decât de obicei, întrebându-se ce îi va spune mama sa lui Meredith.

     — Înainte ca tu să naști, am luat legătura cu mama ta. Mi-a povestit că voi nu aveați suficienți bani, așa că am fost de acord să o luăm noi pe fiica ta.

     Ochii lui Meredith se măriră instant.

     — Doar nu vreți să spuneți că Naty este fiica mea, nu? spuse Meredith.

     — Nu, scumpo. Dar, revenind, după ce ai născut, mama ta mi-a adus-o pe fiica ta. Felix era prea tânăr pentru a avea grijă de un copil iar Dominic nu se putea ocupa de ea, pentru că trebuia să se concentreze pe carieră. Pe atunci, aveam o prietenă foarte bună, care încerca să facă un copil și nu reușea. Am stabilit cu mama ta să îi dăm ei copilul. Ea venea dintr-o familie bună și avea suficienți bani pentru a-i oferi o viață fără lipsuri. Obișnuiam să vorbesc în fiecare zi cu ea, pentru a mă asigura că fetița este bine. Dar, pe măsură ce timpul trecea, noi două ne-am distanțat. Ultima dată când am vorbit cu ea, locuia în Huston. Dar îți promit că mâine o voi suna și îi voi spune că am găsit-o pe mama biologică a fetei.

     — De ce aș avea încredere în ce îmi spuneți? Fără vreun motiv, m-ați urât încă din ziua în care am pus pentru prima dată piciorul în această casă, spuse Meredith.

     — Pentru că și eu sunt mamă, și înțeleg perfect prin ce treci. Și eu aș lua-o razna dacă cineva mi-ar ține copiii departe de mine.

     — Și, totuși, v-ați jucat cu viața mea și a copilului meu, își dădu Meredith ochii peste cap.

     — Ei bine, acum vreau să te ajut. Îmi dau seama cât de mult ai suferit după ce ți-a făcut imbecilul de Felix. Nu pot da timpul înapoi dar te pot reuni cu fiica ta.

     — Atunci voi putea să mă întâlnesc cu ea? spuse ea plină de speranță.

     — Desigur. Lasă-mă doar să o contactez și îi voi spune că va avea musafiri cât de curând.

     Meredith se ridică de pe canapea și se uită pentru o ultimă dată spre Dominic înainte să plece din casa lor. Acum că era sigură de faptul că își va întâlni copilul, Meredith era fericită. Însă nu se putea bucura la maximum de acest lucru pentru că nu își putea împărtăși aceste sentimente cu nimeni, nici măcar cu Dominic, care îi promisese că o vor crește împreună pe cea mică.

     — Cum ai putut veni cu o poveste atât de convingătoare? spuse Dominic.

     — Nu este totul o minciună și știi și tu asta. Mama ei a fost de acord să ne-o da pe Naty pentru că nu aveau suficienți bani pentru a o crește.

     Dominic își dădu ochii peste cap, lucru care o enervă pe Josephine.

     — Ai fi preferat ca nepoata ta să fie crescută de acei oameni săraci? Ce fel de educație ar fi primit? se enervă Josephine.

     — Aș fi preferat să crească alături de mama ei. Dacă, într-adevăr, ai fi vrut să îi faci un bine lui Naty, ai fi cumpărat o casă pentru cele trei și le-ai fi trimis în fiecare lună câte o sumă de bani decentă, din care să trăiască. Astfel, am fi putut păstra și noi legătura cu Naty.

     — De parcă Meredith ar fi acceptat ajutorul din partea mamei violatorului ei, își dădu Josephine ochii peste cap. Dominic, tu nu poți avea copii. Era singura ta șansă de a avea un copil. Plus că este fiica fratelui tău. Nu o puteam lăsa pe mâna unor străini, când o puteam crește noi.

     — Mă rog, ce ai de gând să faci cu Meredith? Când va ajunge la Huston își va da seama că totul a fost doar o minciună. Ce se va întâmpla atunci?

     — Cine a spus că va ajunge la Huston? spuse Josephine ridicându-se de pe canapea.

     — Ce vrei să spui cu asta? spuse Dominic suspicios.

     — Semeni leit cu tatăl tău, amândoi sunteți doi proști. Ce vreau să spun este că Meredith nu va ajunge în Huston, pentru că m-am ocupat eu de tot. Câțiva bărbați o vor lua cu mașina și îi vor spune că eu i-am trimis să o ducă la aeroport. Doar că destinația este cu totul alta.

     Dominic o privi insistent pe Josephine, așteptând ca aceasta să își termine ideea.

     — O vor duce la periferia orașului, și se vor ocupa de ea.

— Ce înseamnă „se vor ocupa de ea"? O vor omorî? spuse el temător.

— Nu o spune așa, sună brutal. Dar, în esență, da. Asta vor face.