Durea al naibii de tare să știu că în tot acest timp ar fi putut să mă caute, însă a ales să mă dea uitării în timp ce eu, în fiecare blestemată de seara, mă gândeam neîncetat la evenimentele de acum câțiva ani. Am încercat să îmi opresc mâinile din tremurat, apucând de poalele rochiei dar fără succes, pentru că nesuferitele parcă aveau o voință proprie. Îl priveam intens și încercam să înțeleg cum poate fi în fața mea, dar fără succes. Orice explicație ar avea, sunt tare nerăbdătoare să o aflu.

   După ce ne-am holbat unul la altul o lungă perioadă de timp, pentru că niciunul nu avea curaj să spună ceva, eu de teamă că imediat ce voi rosti ceva, totul s-ar fi destrămat și s-ar fi putut dovedi un vis, el probabil deoarece nu știa cum voi reacționa. Aș fi fost devastată dacă seara asta ar fi fost doar în imaginația mea, dintre toate coșmarurile pe care le-am avut până acum, acesta părea prea real ca totul să fie fie o gluma proastă a sorții.

   A oflat puternic, neluându-și ochii albaștri de pe chipul meu semn că urmează să înceapă el discuția și să spulbere tensiunea tot mai aprigă dintre noi.

  —Ny.. a început el și pentru prima dată de când îl știu, am văzut pe chipul său urme ale oboselii, ce părea că îl acaparase.

   Am clătinat din cap, făcându-i semn spre mulțimea de oameni ce dansa în jurul nostru și a înțeles că nu putem discuta aici unde muzica era dată la maxim și nu ne puteam auzi. S-a întors pe călcâie și a făcut un semn din mână celuilalt barman care a dat aprobat din cap, semn că îl acoperă pe Nathaniel.

   S-a răsucit într-o fracțiune de secundă și m-a apucat strâns de mână îndreptându-se spre ieșire împingându-se cu coatele pentru a ne face loc prin duiumul de persoane prea bete ca sa se dea la o parte. A schimbat o privire rapidă cu paznicul clubului, care imediat ce l-a vazut ne-a deschis ușa, sub privirea mea suspicioasă. Știam eu că nu e un simplu barman, 1-0 pentru mine.

   Încă tinându-mă de mână, m-a tras după el spre alea luminată de felinare a pădurii din apropiere. Când a văzut că am deschis gura pentru a protesta, a clătinat din cap și mi-am dat ochii peste cap. De obicei seara pădurea era plina de persoane care se drogau, deoarece se întindea pe o distanță foarte mare, și chiar nu voiam să intrăm în bucluc din prima secundă. Când am ajuns la o bancă, mi-a dat drumul și am luat telefonul din geanta mea pentru ai da mesaj lui Ryan să nu mă aștepte, când se va duce acasă. Sperăm să nu fie nevoie să îl culeg din club ca de obicei, pentru că atunci când nu eram lângă el întrecea măsura și se îmbăta rău.

  Cât timp i-am scris, m-am uitat cu coada ochiului la Nat care se își mută greutatea de pe un picior pe altul, privindu-mă tăcut, așteptând că atenția mea să se îndrepte spre el, iar imediat ce acest lucru s-a întâmplat, mi-a făcut semn să mă așez.

— Stiu cât de ciudat o să ți se pară tot ce auzi, dar te rog să mă crezi, Ny. Ultimul lucru pe care mi-l doresc acum că te-am regăsit este sa te pierd din cauza prostiei mele. Probabil ți-ai dat și tu seama că nu există nicio explicație logică pentru prezența mea, a zis dându-și ochii peste cap, clarificând situația.

— Ai murit sub ochii mei deci sunt conștientă că nu ai avea cum să fii aici, nu ar trebui să fii viu. Am spus și imediat în ochii săi am remarcat durerea pe care vorbele mele i-au produs-o. La naiba cu mine și cu gura mea mare! Măcar o dată ar trebui să aștept și să tac, și asta e momentul perfect. Nu am vrut să sune așa, m-am corectat repede sperând să nu o dau cu bâta în baltă de tot.

— Ai rămas la fel de guralivă, hm? A chicotit el amuzat. Aceași Nyasia cu părul roz pe care îl urăște, cu ochii căprui și cu o atitudine bătăioasă. Sincer să fiu sunt uimit că nu te-ai vopsit. A încercat el să schimbe subiectul, dar l-am privit imediat urât semn că vreau sa îmi explice toată situația asta încurcată fără alte ocolișuri.

A oftat, știind că nu o să mă ducă de nas și și-a trecut o mână prin părul roșcat dându-l în spate. M-a privit câteva minute bune în timp ce eu îmi mușcăm buza de jos curioasă să aflu la ce se gândește. Mereu ne-am înțeles din priviri, și puteam să îl citesc foarte ușor, dar acum mi se părea imposibil deoarece anii trecuseră și își puseseră amprenta peste amândoi. El crescuse, se schimbase radical, și aș putea să jur că nu mai era nicio urmă din băiatul prostuț de atunci în tânărul de astăzi, cum nici eu nu mai eram Nyasia cea slabă și ușor de manipulat, sau cel puțin asta speram.

— Înainte de ați explica tot ce se întâmplă, cu riscul de a mă urî, vreau să știi un lucru. Nu tu ești responsabilă pentru ceea ce s-a întâmplat acum 7 ani. Moartea mea nu ar fi putut fi evitată nicidecum, dar dându-mi ultima suflare știind că te-am salvat pe tine, m-a ajutat să trec mai ușor peste evenimentele de după. Crede-mă Ny, nu mi-aș fi iertat-o niciodată dacă ai fi pierit în acea zi în fața mea. Niciodată. Spune el clătinând hotărât din cap, susținându-și categoric vorbele. Cum știu de altfel, că nici tu nu te-ai iertat pentru ce mi s-a întâmplat, deși mi-ai promis, nu-i așa?

Mă prinsese, la naiba! Mă privea curios, încercând să vadă dacă are dreptate și mi-am fixat vinovată privirea în poală, unde trasam cu degetele contururi oarecare. Nu aș fi putut să mă iert niciodată pentru ceea ce s-a întâmplat, deși știu că el a fost împăcat cu decizia luată. Nici acum când era în fața mea, viu, nu puteam să îmi iau vina de pe umeri.

— Nu aș putea să te urăsc niciodată, fraierule. I-am zis privindu-l urât că sa înțeleagă ce prostie a scos pe gură. Vreau să știu un lucru înainte de toate. Dacă mă puteai caută în tot acest timp, de ce nu ai făcut-o? Nu știi cât de greu mi-a fost fără tine Natty. Câtă ură și câte jigniri am îndurat, dar care nu se comparau cu durerea că nu o sa te mai vad niciodată. I-am spus cu ochii în lacrimi, neputând să le țin în frâu.

— Timpul petrecut departe de tine a fost ca un ghimpe în inimă, Ny. Unde am fost eu, minutele trec că orele  iar zilele ca anii. Privirea mea descumpănită l-a făcut să ofteze și să își dea ochii peste cap. Dacă aș fi plecat prea devreme, pentru a te căuta, ți s-ar fi putut întâmpla ceva, eu ți-aș fi putut face ceva. S-a corectat rapid pentru a vedea adevărul din vorbele sale și durerea din ele.

— Mă îndoiesc că mi-ai fi atins și un fir de par! Am zis categorică pentru a-i arată cât de stupid sună.

— Nu înțelegi. Eram o bombă pe picioare. Aș fi putut oricând să explodez și să îi rănesc pe toți cei la care țin, inclusiv pe tine. Și tocmai asta m-a ținut departe, gândul că trebuie să te protejez de mine și că trebuie să dau tot ce am mai bun că să mă întorc aici. Dar când am făcut-o, am realizat că nu pot apărea în viața ta așa pe nepusă masă după tot ce s-a întâmplat, îmi era frică că mă vei urî după ce vei afla adevărul și am încetat să te mai caut, dorind să ai o viață normală, ceea ce eu nu am avut. Dar se pare că destinul e o pramatie și mereu se întâmplă fix opusul. După o pauză, văzând că nu o să spun nimic deoarece eram confuză, a continuat. Uite, Nyasia. Mai știi basmele pe care ni le spunea mama? Am dat din cap afirmativ. Sunt cât se poate de adevărate, a zis și mă holbam de-a dreptul la el.

A vrut să mă atingă dar imediat ce palma lui a făcut contact cu brațul meu, am sărit speriată după bancă. M-a ars! El chiar m-a ars! Uimita m-am uitat la el, ce părea șocat de fapta sa, semn că nu se aștepta nici el la asta.

— Îmi pare rău, a zis venind spre mine. Nu am vrut. Tocmai despre asta vorbeam, la naiba! Nici acum după atâția ani de antrenament nu sunt capabil să îmi mențin puterile în preajma ta. Magia chiar exista, Ny, a continuat el mai calm văzând că nu sunt furioasă pe el. O să îți spun o poveste și te rog sa fii atentă.

— La începutul timpului, când nimic nu există, Creatoarea noastră, a tuturor, a decis să ofere viață deoarece se simțea singură și dorea să își împartă puteriile. A creat universurile, în număr de 10 și muntele Muntele Olimp, unde a dat viața copiilor săi.  Zei au fost primele sale creații, puternice și frumoase, făurite din însăși sursa vieții, Copacul Ojek. În număr de 12, aceștia aveau puteri nemărginite. Le-a oferit darurile sale cele mai de preț, o să ții enumăr pe cei mai importanți. Ares, a fost primul Erebus, adică primul gardian al celor 10 universe, cel mai mare dintre frați. Hades a fost mânuitorul întunericului, element ce a pus stăpânire puțin câte puțin pe sufletul lui iar Aya a fost cea mai mică dintre ei, și cea mai puternică, deoarece ei Nyx i-a înmânat darul Copacului Vieții. Odată cu trecerea timpului, Hades a vrut tot mai multă putere, iar Aya a creat ființele magice care să îi ajute pe zei să mențină echilibrul tot mai precar din cauza fratelui lor. Vrăjitorii au creat Infernul și lumea de apoi, unde l-au închis pe Hades și unde i-au dăruit un loc al lui. Însă nici asta nu i-a îmblânzit foamea de putere și după câteva mii de ani a reușit să își închidă frații în Infern și să le ia puterile. Aya singura care s-a putut răzvrăti, a fost ucisă de Hades deoarece reprezenta o amenințare. Dar înainte de a muri, înainte ca sufletul ei să fie închis în Infern pentru totdeauna, și-a trimis puterile înapoi la Mamă și a rugat-o să le dea cuiva care îl poate opri pe Hades. Mii de ani, urmașii Ayei, ființele supranaturale, au luptat cot la cot  pentru a-l învinge pe Zeu, așteptând ca cea care va avea puterile Creatoarei lor să își facă apariția dar aceasta nu a venit. Odată cu trecerea timpului și cu absența zeilor care să le dea darurile, acestea au dispărut și au apărut oamenii normali. Revenind la Ares, acesta a rugat-o pe Aya să de-a viață la 10 războinici neînfricați cărora le-a dat darul universelor. Aceștia erau protectorii lor și erau legate de ele, încă de la naștere dar ca legătura să se sudeze, aceștia trebuiau să moară și să ajungă în universul lor unde trebuiau să învețe să își controleze puteriile, elementele care reprezentau universul. Aya a creat vrăjitorii, vampiri și Erebusii. Aceștia au creat la rândul lor alte ființe supranaturale, supuse zeiței Aya.

  S-a oprit văzând că eram șocată, încercând să asimilez informațiile pe care mi le-a oferit. Erau prea multe într-un timp prea scurt iar mintea mea putea concepe mai ușor existența unicornilor decât cea a unor zei și a magiei. Și totuși părea atât de sincer și nu puteam să mă îndoiesc de ceea ce zicea.

   In spatele nostru, s-a auzit un zgomot puternic, și m-am întors cu ochii mari pentru a vedea cine este în jurul nostru. Mai bine nu o făceam, pentru că inima mi-a stat in loc în timp ce privirea mi-a căzut pe 5 bărbați în haine negre de luptă...

Știu că nu am mai dat semne de viață de foarte mult timp, dar clasa a 9 a a fost un chin total pentru mine. Dar, odată cu venirea verii, îmi voi dedica tot timpul seriei. Ce credeți despre Nat, dar despre povestea zeilor?