Vibranta sufletului meu

08

Mai aveam mult de scris , mai sunt trei zile pana sambata si desi am facut un minunat progres, inca necesita modificari ca sa fie perfecta.

Ajuns acasa, l-am gasit pe Pierre cu o palarie ridicola de bucatar pe cap si cu un castron in mana, alaturi de Bijoux care purta ceva asemanator, latrand si sarind in jurul blondului, niciunul din ei observand sosirea mea pana cand blondul s-a intors cu spatele. Am privit deloc impresionat sau surprins, intrebandu-ma ce dezastru am pierdut cat timp am lipsit.

- Deci? Il intreb scurt.

- Deci ce? Intreaba el, la randul lui.

- Ce incerci sa faci?

- Clatite, raspund el, mestecand in bolul in care era o compozitie straina mie si cu un aspect ciudat.

- Pot sa intreb ce ai pus in ele?

- Allenz donc, acum esti ridicol. Nu o sa-ti spun decat dupa ce le gusti, raspunde, intorcandu-se pe calcaie in bucatarie, urmat de micutul sau ajutor.

Eu am oftat invins si mi-am dat haina jos, punand cheile pe masa si asezandu-ma pe canapea, luandu-mi laptopul in brate, deschizand documentul cu capitolele recente si citindu-le. Cat timp eu citeam si corectam greseli,ii povesteam lui Pierre ce a facut Myra si el a inceput sa rada, spunadu-mi ca le-a lasat intentionat acolo pentru ca stia ca o sa le gaseasca.

- Dar tu de unde stii? Ai fost la mine in bloc? Ma intreaba, scoatand capul din cand in cand.

- De la Theo, ii replic, asteptandu-ma sa aud ce e mai rau dupa scena de azi dimineata.

- Ai fost sa te intalnesti cu el? Striga blondul.

- Vorbeste mai incet si nu chiar. A fost o coincidenta sa dau peste el la locul meu favorit, ii raspund, cu ochii atintiti in ecran, ignorand grimasele blondului.

- Stii, ma gandeam...ca o relatie cu el nu mi-ar displacea, spune Ere. Am ridicat capul din laptop, privindu-l uimit.

- Adica il placi? Il intreb, cu o urma de amaraciune in glas, neavand idee de unde a rasarit acel sambure otravit.

- Nu eu, hébété , ci tu! Adica inafara de diferenta de varsta...

- Inceteaza, il intrerup eu.

Pe de o parte, nu stiam de ce, dar rasuflam usurat pentru ca nu era indragostit de brunet, dar pe de alta parte eram putin furios, neavand idee ce ii trecea blondului prin cap si cum putea sa spuna una ca asta, stiind prin ce am trecut in ultima vreme. Eu il iubeam pe Penone si pe nimeni altul.

- Leo...viata merge mai departe, nu poti ramane singur pe vecie, spune blondul cu duiosie in glas.

- Pierre, stii destul de bine ca nimeni nu-l poate inlocui pe Penone, ii replic, tastand besmetic, fara sa-l privesc pe blond.

- Si nici nu trebuie. Peno are locul lui pe care nimeni nu-l poate lua si e in inimile noastre. Dar nu crezi ca si el ar vrea sa gasesti pe cineva cu care sa-ti continui viata? Crezi ca se bucura vazandu-te abatut si trist, suferind ca un nebun si tinand totul in tine? Si apoi, Theo nu se aseamana catusi de putin cu Peno, e complet opusul lui. Penone era sensibil, zburdalnic, emotiv, vesel, plangacios, iar eu i-am aruncat o privire de gheata la ultima parte.

-Theo e calm, putin pesimist, dur si poate si putin cam aspru si nepasator la exterior, dar la interior e ca o ciocolata, continua blondul, iar eu am mijit ochii la descrierea facuta.

Am oftat, preferand sa nu trebuiasca sa ma confrunt cu asta acum si l-am ignorat pe Ere, care vazand ca nu are cu cine sa vorbeasca s-a intors inapoi in bucatarie.

Cand bunul meu prieten a terminat cu pregatirea clatitelor, m-a chemat si pe mine la masa pentru a le gusta, zambind mandru de ceea ce a gatit. Eu, pe de alta parte, ma tot intrebam ce o fii adaugat in compozitie. Nici cand nu am mai vazut clatite cu margini verzui sau albastre. Neincrezator, am luat o bucata sub privirile pline de sperante ale editorului, chinuindu-ma sa o inghit fara sa o mestec prea mult si luand paharul cu suc de portocale, dandu-l pe gat la fel cum face blondul cu whisky-ul sau. Atat de oribila era.

- Ce ai pus in ele? Sunt extrem de sarate.

- Cred ca drojdia e de vina, spune el, ridicandu-se si aducandu-mi pachetul.

Pachet pe care scria branza cu mucegai albastru.

- Citeste ce scrie pe el, ii replic blondului, care era putin dezamagit ca nu i-a iesit micul dejun, dar macar acum a aflat de ce.

- In primul rand, se pot face si fara drojdie, ai fii putut sa adaugi lapte si apoi se adauga doar un varf de sare, nu un drob intreg.

Am luat farfuria cu clatite, gandindu-ma ca in loc sa le arunc, as putea sa le reinventez in alt fel de mancare, ceva care sa le taie gustul sarat. Asa ca m-am gandit la un mic dejun sarat si nu dulce. Am scos o tava rotunda, punand-o deoparte pe blat si luand tigaia, punand-o pe aragaz, asteptand sa se incinga uleiul, inainte sa adaug ciuperci taiate cubulete, ceapa verde, rosii si ardei galben pe care le-am condimentat doar cu piper alb si am turnat un strop de otet balsamic peste. 

Imediat ce compozitia a fost gata, am pus clatitele si am pus cate putin pe fiecare, asamblandu-le in tava rotunda ca un tort, iar deasupra am turnat sirop de ghimbir. Le-am pus la cuptor timp de cinsprezece minute, iar rezultatul a fost un tort usor crocant, pufos pe dinauntru si sarat cu umplutura de legume, pe care Pierre l-a infulecat ca un pustnic salbatic si flamand. Am oftat usurat ca am rezolvat-o si pe asta, luand si eu cateva guri din mancarea preparata si bucurandu-ma de gustul delicios, punandu-i o felie si micutului nostru Bijoux, primind un latrat fericit la schimb.

Dupa micul dejun ne-am apucat iar de scris si de editat capitolele, stand amandoi cu o cana de ceai de menta pe masuta, cu laptop-urile in brate si tastand neincetat. Asta dupa ce Ere abia si-a gasit ochelarii. Nu stiu cum reuseste sa ii piarda mereu si de fiecare data sunt in acealsi loc...pe capul sau. Blondul tot tinea telefonul ascuns pentru un oarecare motiv, uitandu-se insistent la el, inainte sa se planga de munca pe care o aveam de facut.

- Am bilete la concert pentru diseara. Merg cu Myra, sa incercam sa ne refacem relatia, spune blondul deodata.

- Asta e bine, cu toate ca stii ce cred eu despre femeia aceea.

- Da, stiu, dar ce pot sa fac? O sa-mi incerc norocul cu ea, iar daca nu e sa mearga, atunci o sa iau o pauza lunga in relatii, replica el, luand o gura din ceaiul fierbinte.

- Si tu imi spui mie ca ar trebui sa ma cuplez cu Theo, ii reprosez, fara sa-l privesc pe Ere cum se inneaca cu lichidul dulceag.

- Era doar o sugestie. Nu ti-am spus sa sari pe el, comenteaza blondul, inca tusind.

- Oh, da, asa e. Mai usor ar fi sa intretin un raport sexual de douazeci de minute si sa-l duc si acasa in timpul asta, ii spun sarcastic, iar blondul s-a incruntat usor, fiind deranjat de faptul ca m-a acuzat pe nedrept.

- Credeam ca ti-am cerut scuze pentru asta, murmura el.

-Cand ? In somn? Si nu e nevoie, te iert si fara. De data asta...

Dupa circa cinci minute, ne-am mutat amandoi atentia spre coperta, iar Pierre a scos catalogul gros din care trebuia sa alegem, incepand sa-l rasfoiasca, incruntandu-se ca nimic din ce era acolo nu se potrivea cu gusturile lui, ceea ce e ironic pentru ca echipa editoriala a facut toate aceste variante la cererea blondului si dupa criteriile lui. 

Am oftat, luand catalogul in brate si uitandu-ma si eu peste cele treizeci de pagini de idei pe care bietii baieti s-au chinuit sa le faca, numai ca sa-i intre in gratii dragului nostru editor. M-am oprit o imagine tomnatica, un peisaj plin de frunze colorate, luminate de apusul soarelui, adaugand si mai multa culoare, iar centrul era o poarta ridicata parca dinadins si deschisa, lasand cale libera orcarui indragostit sa intre in paradisul pavat cu comorile anotimpului de arama.

- Asta imi place mult, ii comunic lui Ere, iar el da din cap in semn negativ si se incrunta cum face deobicei.

- Nu, vreau ceva diferit, spune el. E o carte care ar trebui sa atraga toate varstele, nu doar batranii amorezati.

- Adica eu sunt batran? Il intreb, ridicand din spranceana, facandu-l pe blond sa tresara usor.

- Non, non, deloc. Dar am o idee, hai sa-l chemam pe Theo. El e tanar si e si noncomformist, o sa aleaga una pentru noi si asa o sa vedem cum gandesc tinerii din ziua de azi, spune Ere, luandu-si telefonul si trimitand un mesaj, zambind usor malitios. Nu-mi miroase a bine, dar am oftat si l-am lasat pe dragul meu prieten sa faca ce-i poftea inima.