Ayla

      Dacă m-ar fi întrebat cineva acum câteva săptămâni cum  imi voi petrece Crăciunul l-as fi luat peste picior si m-as fi uitat urât la el,spunându-i că e nebun. Si probabil ca m-ar fi înjurat pentru atitudinea asta,însă uneori am senzația că tot ceea ce contează este ce simt si ceea ce cred ca este corect pentru mine.

      Acum ceva timp,daca ar fi trebuit să spun cuiva ceea ce fac de Crăciun,i-aș fi spus sincer ca nu fac nimic special,pentru că mă simt incompleta si  ca nimic nu are sens pentru mine. Dacă e să vorbesc despre asta în prezent,as spune ca in trecut mă înșelam.

     Cautam uneori fericirea în lucrurile care nu au niciun sens pentru noi,uitând că acestea se află chiar sub nasul nostru,si ca tot ce trebuie sa facem este să deschidem ochii și să trăim prezentul,indiferent de consecințe. Pentru ca va veni o zi cand vom regreta ca nu am facut tot ce trebuia pentru a fi fericiti,iar atunci va fi prea tarziu. Va fi mult prea tarziu pentu a fi fericiti.

      Viata m-a învățat,prin cele mai dure moduri ca nu exista o zi anume pentru a pierde persoane dragi si ca oricât ne-am dori sa oprim timpul în loc am realiza ca nu se poate si ca trebuie sa învățăm să trăim cu durerea. Oricât de greu ar parea asta.

      Am realizat de-a lungul anului ce tocmai a trecut ca singurul moment ce trebuie trăit cu adevărat e prezentul, si nimic altceva. Am invatat ca din gesturile mici poti castiga o inima si un nou suflet lângă al tău.Am învățat că pot fi vindecare chiar dacă moralul meu zace la pământ.Am învățat să-mi ofer o a doua șansă la fericire.Și nu regret nimic din toate astea,pentru că datorită acestor decizii sunt azi cee ace sunt.

       Deschid ochii,încercând să mă obișnuiesc cu lumina puternică ce pătrunde ddelicat prin draperiile de la geamuri.Mă răsucesc între așternuturi,și-mi dau seama că sunt singură în camera.Unde o fi Kyan?Mă ridic în capul oaselor,scanând cu privirea încăperea călduroasă.E un loc atât de primitor,iar acest lucru îmi oferă siguranță și liniște.

       Draperiile frumos brodate cu detalii florale delicate dezvăluie un peisaj ce-ți incântă privirea de fiecare dată când privești dincolo de fereastră.Ninsoarea căzută peste noapte a creat minun,transformând împrejurimile într-un peisaj de basm.Pe aleea ce duce spre intrarea în casă zăresc silueta binecunoscută a lui Kyan.Zâmbesc involuntary,pentru că imaginea din fața ochilor este poate cea mai frumoasă pe care am văzut-o în ultima vreme:Kyan încercând să curețe aleea de zăpada proaspăt depusă peste noapte.Curând i se alătură și domnul Sawier,iar Kyan se dă bătut,dând mâna cu pădurarul și intrând mai apoi în casă.

        Îmi petrec următoarele minute privind pe geam la ninsoarea ce a început din nou. Bietul domn Sawier renunță curând la a mai curăța aleea,știind că oricum în câteva ore stratul de zăpadă va fi la loc.

       În jurul meu e liniște.Poate prea multă liniște.E momentul perfect pentru a-mi pune ordine în gânduri.Nu am idee ce ne va rezerva viitorul,dar aș vrea să ne găsească împreună.Pentru că numai așa voi putea lupta pentru relația asta.Kyan și-a pierdut fericirea și strălucirea din ochi atunci când bunica sa a trecut în neființă.Băiețelul acela care zâmbea strâmb alături de bunica sa în fotografia de pe șemineu,și-a pierdut licărierea din ochi.Iar eu vreau să fiu acea persoană care i-o adduce înapoi.

        Îmi petrec următoarele minute privind ninsoarea ce cade tăcută peste întreaga natură,sperând că îmi voi putea calma emoțiile ce m-au năpădit fără voia mea.Vorbele lui Kyan din seara trecută îmi răsună în minte,ca un ecou,acompaniate de bătăile inimii ca într-o orchestră,dirijată de cel mai puternic sentiment de pe pământ.

       Seara trecută,noi doi ne-am făcut o promisiune tăcută.Niciunul dintre noi nu a rostit-o,însă mi-am dat seama că acea promisiune avea să ne lege sufletele pentrutotdeauna.

       Când decizi să-i oferi cuiva inima ta,îi așezi în palmă cea mai de preț avere.Iar cel de lângă tine va încerca să aibă grijă de ea așa cum va ști el mai bine.Dar de cele mai multe ori aceștia greșesc,cu sau fără voia lor.Pentru că oamenii dezamăgesc,cu sau fără voia lor.Iar o inimă frântă nu va putea fi lipită la loc decât atunci când aceasta va învăța să bată din nou.Și asta o va face doar în preajma acelei personae care o va face să iubească din nou.

Asta ne-am promise u și Kyan noaptea trecută,chiar dacă niciunul din noi nu a rostit aceste cuvinte,ele s-au simțit până în adâncul inimii.

Decid că ar trebui să-i zâmbesc sorții,chiar dacă ea în ultimul an mi-a arătat cât de malefică poate fii.Viața e mult mai frumoasă atunci când decizi să-ți urmezi inima și să fii cu adevărat fericit.

Îmi desprind privirea de pe fereastră,îndreptându-mă spre baie.Înăuntru,atmosfera este plăcută,iar parfumul lumânărilor proaspăt folosite îmi mângâie plăcut nările,purtându-mă pe tărâmuri de poveste.Las ca acest parfum să-mi îmbete simțurile și intru la duș,unde petrec câteva minute,timp în care îmi pun ordine în gânduri și sentimente.

Zece minute mai târziu sunt deja în fața oglinzii,pregătindu-mă să-mi usc părul de un roșu precum focul,atunci când simțurile îmi sunt trezite din nou la viată de miros îmbietor de clătite.Deschid ușa camerei pentru a lăsa ca mirosul să umple întreaga încăpere,în timp ce mă pregătesc să cobor la micul dejun.Încă din capul scărilor pot auzi colindele de la radioul micuț așezat undeva în sufragerie.

Mirosul îmbietor de clătite îmi face stomacul să chiorăie zgomotos,iar picioarele să mi se miște mai repede în direcția bucătăriei.Ajunsă în dreptul ușii îl găsesc pe Kyan,agitându-se să pregătească micul dejun.E atât de de concentrat să întoarcă clătita din tigaie,încât nici nu mă observă atunci când intru și mă așez pe blatul de bucătărie.Îl privesc zambind câteva clipe timp în care gust din borcanul cu dulceață de lângă mine.Sunt pe cale să mai iau o înghițitură din preparatul dulce-acrișor,când privirea lui Kyan o întâlnește pe a mea.Întreg chipul îi e luminat de un zâmbet larg,ce exprimă o mie de stări și un singur sentiment.

-Bună dimineața!spune acesta în timp ce amestecă laptele în compoziția pentru clătite.Cum ai dormit?

- 'Neața!Am dormit foarte bine,mulțumesc.

Expresia feței pare să i se relaxeze la auzul ultimei mele fraze,ceea ce mă face să zâmbesc.

-Ce?întreabă el,privindu-mă stânjenit.

-Nimic.Doar că fața ta...

-Ce-i cu ea?

- Când m-ai întrebat dacă am dormit bine,păreai să te temi de răspunsul meu,să fi puțin...stânjenit.

-Poftim?

-Nu nega,Kyan!spun,zâmbind.

-Eu...credeam că vei fi nemulțumită de condițiile în care te-am primit,spune acesta aplecându-și capul pentru a-și feri ochii de ai mei.

-N-as putea spune una ca asta.Dacă acest loc înseamnă atât de mult pentru tine,eu nu imi voi putea permite vreodată sa-mi bat joc de sentimentele și amintirile tale.

-Ayla...incepe Kyan,ocolind masa si venind spre mine,nici nu ai idee cât de mult înseamnă toate astea pentru mine.Ca să fiu sincer,mă temeam ca vrei sa ne intoarcem in oras inainte sa apuc sa-ti arat satul unde am copilarit.Asta daca si tu vrei,completeaza el dupa o pauza de cateva secunde.

-N-am niciun motiv să mă intorc in oras.Nu mă asteapta nimeni acasa,asa ca cea mai buna varianta este sa raman cu tine in acest loc...

Nu apuc sa-mi inchei fraza pentru ca imediat Kyan ma trage spre pieptul sau,cuprinzandu-ma intr-o imbratisare puternica.Parfumul gelului sau de dus e combinat cu mirosul de clatite.Imi ingrop nasul in tricoul sau,insiprandu-i aroma.Stam in pozitia asta pana cand aud un sfarait venit din directia aragazului,si imediat un fum inecacios cuprinde intreaga incapere.

-Drace!sare Kyan,fugind spre aragaz si aruncand apa din canistra de langa chiuveta.Ma tem ca nu vom manca nimic la micul dejun,continua acesta pe o voce spașita.Imi pare rau,Ayla!Am vrut sa iti fac o surpriza,dar se pare ca nu mi-a iesit.

-Important e ca nu am dat foc la bucatarie,spun zambind.Ar trebui sa deschid geamul,daca nu vrem sa murim carbonizati,glumesc eu urmaridu-l pe Kyan cu coada ochiului.

-Nici nu vreau sa-mi imaginez ce o sa se scrie in ziar despre noi...

-Ca am murit carbonizati,incercand sa facem clatite,completez eu.

-Imi pare rau,Ayla.Serios.Ar fi trebuit trebuit sa fie o surpriza frumoasa,dar eu chiar am stricat totul.

-Nu-ti face griji,Kyan,o sa gatesc eu ceva,adaug eu zambind.Totusi mi-a placut sa te vad in bucatarie mai devreme.A fost...amuzant,chicotesc eu.

Imi petrec urmatoarea jumatate de ora pregatind micul dejun:prajesc cateva felii de paine,fierb doua oua si asez frumos pe un platou rosiile taiate in felii subtiri.La final imi admir "opeara", zambind multumita de rezultatul obtinut.

-Ce planuri avem pentru azi?il intreb pe Kyan in timp ce ma servesc cu o felie de paine.

-Mergem la balci.

-La balci?intreb surprinsa.

-Da,imi confirma Kyan fara vreo urma de gluma.In fiecare an de Craciun,in centrul satului se organizeaza Balciul Iernii.E deschid din Ajunul Craciunul si pana pe patru ianuarie.E cea mai frumoasa perioada a anului,si nu glumesc cand spun asta.Iar bradul este piesa centrala a intregului balci.

-Deja m-ai facut foarte curioasa,recunosc eu.

Micul dejun decurge in liniste, moment in care niciunul nu scoate vreun cuvant.Uneori nu este nevoie ca cel din fata ta sa spuna ceva ca sa iti dai seama de profunzimea sentimentelor pe care le are fata de tine.Uneori tot cee ce e de facut e sa privesti in sus si sa-i multumesti lui Dumnezeu pentru tot ceea ce ai.

Zece minute mai tarziu terminam de mancat,iar Kyan se ofera sa spele vasele,moment in care decid sa imi sun cea mai buna prietena pentru a o pune la curent cu ultimele evenimente.

-Credeam ca nu vrei sa mai auzi de mine,spune aceasta imediat ce imi raspunde la apel.Unde esti?

-La cabana.

-La cabana?Unde?Cu cine?

Face o pauza de cateva minute,timp in care pare ca se gandeste la ceva,apoi intreaba:

-Esti cu Kyan?

-Da,raspund cam stanjenita.

-Vreau sa stiu totul!urla Hallie in telefon pe un ton poruncitor.

-Nu s-a intamplat nimic,rad,stiind unde vrea sa ajunga cu discutia asta.

-Ayla Evans,esti obligata sa imi spui totul,pana in cel mai mic detaliu,insista aceasta pe acelasi ton poruncitor de mai devreme.

-Cum ti-ai petrecut Craciunul?o intreb,incercand sa schimb subiectul,care a inceput sa devina cam stanjenitor.

-Am fost sa o vad pe mama,iar deseara imi dau intalnire cu Will.

Pot sa ii vad zambetul de pe chip,chiar daca nu e in fata mea.Hallie a fost mereu indragostita de Will,insa a asteptat ca el sa faca primul pas.Nu pot sa nu ma bucur pentru ea acum cand e tot mai aproape de ceea ce iubeste.

-Ma bucur nespus de mult pentru tine,HallieMi-ar fi placut sa fiu acolo sa te vad inainte sa iesi in oras.

-Am emotii,recunoaste ea intr-un final.Am de gand sa ii spun ceea ce simt,insa ma tem ca ma va respinge sau ca vom distruge atatia ani de prietenie.

-Te sfatuiesc sa-i spui.Nu mai amana nimic,Hallie,pentru ca la un moment dat vei regreta ca nu i-ai marturisit tot ce simteai.Nu amana discutia asta,pentru ca mai tarziu vei ajunge sa iti para rau ca timpul ti-a rapit tot ceea ce aveai mai drag.In plus,sunt sigura ca si el simte la fel.

-Multumesc,Ayla.Cuvintele tale mi-au dat curajul de care aveam nevoie pentru a face excat ceea ce simt.

Sunt pe cale sa ii raspund prietenei mele,insa sunt intrerupta de Kyan care imi face semne cu mainile,cum ca ar vrea sa imi vorbeasca ceva important.

-Hallie,mi-a parut bine sa te aud,spun in cele din urma prietenei mele.As vrea sa mai stau cu tine in povesti,insa a intervenit ceva urgent si trebuie sa inchid.

-Eu iti multumesc ca m-ai ascultat.Aveam nevoie de asta.

-Distractie placuta deseara.Astept vesti de la tine.

-Multumesc,Ayla.Distractie placuta si tie.

Inchid apelul,apropiindu-ma incetisor de fereastra.Kyan priveste afara,si pare pierdut in ganduri.Daca nu as fi aici,as crede ca nu ma observa,insa imediat ce ma apropii de el isi indreapta privirea spre mine.

-Kyan,s-a intamplat ceva?intreb cu ingrijorare in glas.

-Au anuntat la meteo o furtuna de zapada,mai spre seara.Cred ca va trebui sa mergem la balci mai devreme de cat am planuit.Asta daca vrei,bineinteles.

Nu pot sa-mi ascund zambetul ce mi-a incoltit pe buze,iar Kyan rasufla usurat atunci cand eu accept propunerea sa.

-S-a facut!raspunde Kyan vesel,depunand un sarut pe fruntea mea.

Atingerea buzelor sale imi creeaza o senzatie electrizanta in tot corpul,umplandu-mi sufletul de o emotie ce nu m-a mai incercat de foarte mult timp.

-Voi fi gata in cateva minute,spun incercand sa-mi stapanesc sentimentele ce parca au navalit precum apa unui parau dupa dezghetul iernii.

Nu-mi ia mult timp sa ma pregatesc,asa ca in cateva clipe sunt gata de plecare.Kyan pare foarte emotionat,pentru ca isi freaca palmele in continuu,balansandu-se de pe un picior pe altul.

-Mergem pe jos,imi spune acesta cand iesim pe veranda casei.

-E perfect.Oricum voiam sa ma bucur cat mai mult de aerul curat si de acest peisaj extraordinar.Multumesc mult ca m-ai adus aici si ca mi-ai dat voie sa-ti intru in suflet.

I-as spune mai multe,dar ma tem ca voi strica momentul,asa ca decid sa-l iau de mana.Acesta tresare surprins,insa nu-si retrage mana,ci in schimb imi zambeste,tragandu-ma mai aproape de el.Simt caldura pieptului sau,patrunzandu-mi prin toti porii,facandu-mi picioarele sa se transforme in gelatina.

Parcurgem intregul drum in liniste,bucurandu-ne de vremea superba,dar friguroasa,si de intreg peisajul ce inconjoara acest satuc parca desprins din basmele fratilor Grimm.

Pasii mei incetinesc,abia atunci cand ajungem in centrul satului,unde toata lumea se bucura cu adevarat de anotimpul asta minunat si de sarbatoarea ce a pus stapanire peste intreaga umanitate.

Copiii alearga veseli de colo-colo unii dintre ei cu vete de zahar in manute,altii carand saniutele dupa ei.In acest peisaj minunat parca si adultii au redevenit copiii pentru cateva ore,iar bucuria li se citeste tutror pe chip.Rasetele tutror se aud de la fiecare colt de strada,acompaniate de un grup de colindatori ce incanta auzul fiecarui om ce are drum pe aici.Privesc in jur,iar fericirea incepe sa-mi incolteasca in suflet atunci cand zaresc un alt grup de copiii si de parinti,care au decis sa isi infranga teama de gheata si sa se urce pe patine.Intr-o clipa parca ma vad din nou copilul care odinioara visa sa aiba propriile patine si sa cucereasca lumea cu ele.O lacrima imi aluneca de-a lungul obrazului,insa o sterg rapid pentru ca acum nu e loc de nostalgie sau tristete.

Kyan apare in fata mea cu o mana victorioasa pe chip,si abia cand se apropie mai mult pot vedea ca are intre degete doua bilete pentru patinoar.O bucurie nemasurata ma cuprinde imediat,si fara sa stau prea mult pe ganduri,ii sar in brate,soptindu-i un "Multumesc!" la ureche.

In cateva minute,Kyan si cu mine am inchiriat doua perechi de patine,si ne-am indreptat spre patinoar,nu inainte de a-l astepta pe Kyan,care intre timp se apropiase de administratorul patinoarului si acum ii soptea ceva la ureche.

La scurt timp picioarele mele faceau pentru prima data contact cu gheata,iar senzatia era coplesitoare.Eram absorbita de ceea ce mi se intampla,incat nici nu am realzat ca patinoarul se golise si ramasesem doar eu si Kyan.

-Ayla?Imi acorzi un dans pe gheata?

-Sunt mai mult decat incantata,ii raspund prinzandu-l de mana ce statea intinsa spre mine ca o inviatie la dans.

Inimile noastre dansau in acelasi ritm cu noi,pasii purtandu-ne in directii numai de noi stiute.Ninsoarea cadea lin peste capetele noastre,precum stelele cazatoare,iar dintr-un colt indepartat al patinoarului rasunau versurile melodiei lui Brett Young, "In case you didn't know".Simteam pana in adancul sufletului ca versurile acestea sunt destinate sa uneasca inimi,si ca ale noastre sunt pe cale sa fie legate pentrutotdeauna.Lacrimi de fericire mi-au incoltit in ochi atunci cand Kyan m-a invartit intr-o pirueta,chiar in clipa in care refrenul melodiei umplea intreg patinoarul,ce acum a devenit ringul de dans a doua inimi predestinate sa traiasca una pentru cealalta si niciodata separate:

In case you didn't know
Baby I'm crazy 'bout you
And I would be lying if I said
That I could live this life without you
Even though I don't tell you all the time
You had my heart a long, long time ago
In case you didn't know

You've got all of me
I belong to you
Yeah you're my everything.

Daca as putea opri timpul in loc pentru a retrai fiecare clipa a fericirii mele,as face-o in momentele acelea in care ma simt singura si a nimanui.M-as agata de acest moment chiar si atunci cand viata nu-mi va mai putea oferi nimic si cand voi fi mult prea slaba pentru a mai lupta de una singura.Pentru ca acest moment e totul si pentru ca imi doresc sa fac din el o eternitate,iar din aceasta eternitate o viata.

Muzica inceteaza curand,insa dansul inimilor noastre parca de-abia a inceput.Simt ca traiesc cu adevarat aceste clipe,abia atunci cand Kyan isi lipeste buzele de ale mele ,intr-un sarut menit sa trezeasca in mine o mie de stari pe care le credeam moarte de mult timp.Buzele se contopesc intr-un dans lin,ghidate de respiratiile noastre.Aerul din plamanii mei se chinuie sa iasa,insa emotia mi-a acaparat atat de tare intreg trupul,incat orice gandire logica a disparut ca prin ceata.

Kyan rupe incet sarutul nostrum,privindu-ma cu dragoste in ochi.Aroma dulce a buzelor sale persista pe pielea mea multe minute de la momentul sarutului nostrum,amintindu-mi in fiecare clipa de omul din fata mea si de sentimentele pe care am inceput sa le am fata de el.

-Multumesc! e tot ce reusesc sa spun atunci cand ne indreptam spre iesireade pe patinoar.

Nici n-am cuvinte sa descriu tot ceea ce am simtit mai devreme.Nu stiu daca fericirea se poate descrie in vreun fel,insa eu cred ca tocmai am prins-o in palme si am de gand sa nu-i mai dau drumul vreodata.

-M-am simtit extraordinar in dupa-amiaza asta,Kyan,marturisesc eu in cele din urma.

-Am stiut ca asta te va face fericita,iar eu asta am vrut sa vad azi:fericirea ta.Pentru ca fericirea ta va intotdeauna mai presus de a mea.

- N-am crezut ca vei tine minte acest detaliu,recunosc eu.

- Cum as putea uit lucrurile care o fac fericita pe iubita mea?

-Iubita ta?intreb,intrand in jocul lui

-Doar a mea,imi raspunde tragandu-ma in bratele sale.

Raman fara raspuns,pentru ca replica sa ma pune cu adevarat pe ganduri.Oare eu chiar insemn ceva pentru Kyan?Chiar asa puternice ii sunt sentimentele pentru mine?

Toate raspunsurile la aceste intrebari imi sunt confirmate atunci cand Kyan ma ia de mana si ma saruta usor pe frunte.

- Ce ai vrea sa facem in seara asta?ma intreaba Kyan atunci cand intram in casa calduroasa si primitoare.

- Hmmm... mi-ar placea sa aud o poveste din copilaria ta,ceva ce te leaga de acest loc minunat.

Kyan pare sa stea pe ganduri cateva clipe pe ganduri ca mai apoi sa-mi ofere unul dintre cele mai frumoase zambete ale sale,insotite un "Ok,am sa-ti povestesc una dintre intamplarile mele preferate din copilaria mea."

-Pentru ca amintirile mele sunt cea mai de pret comoara,si pentru ca vreau ca tu sa stii totul despre mine:despre Kyan cel din trecut,dar si de cel de dupa accident.