Plouă cu găleata afară și nici umbrelă n-am.

Am plecat de la Dominic cu geamantanul și încă în pijamale.

Acum mă plimb de vreo trei ore prin oraș, încercând să vin cu o idee de ajutor.

Doamne cât de proastă am fost.

Dacă nu aveam încredere în el și nu făceam nimic cu el, poate încă puteam sta acolo. Dar având în vedere că Harper poate afla în orice secundă de chestia dintre mine si tatăl ei, mă apucă panica.

Ea m-a primit la ea în casă ca eu să dorm cu tatăl ei?

Îmi e rușine de mine. Imi e rușine cu ce-am făcut. Oh doamne.

Văd o cafenea deschisă și intru în ea.

Mă așez pe un scaun, mai în spatele cafenelei ca să nu deranjez.

Oftez și îmi pun capul pe masă, începând să plâng ca un copil.

Cafeneaua e mai mult goală, mai ales la ora asta.

Am 20 de ani. Bani nu am. Loc de muncă încă nu mi-am găsit, și, cel mai rău, am rămas și pe drumuri.

Chiar dacă Dominic mă așteaptă înapoi, și sunt sigură de asta, nu pot să mă întorc.

Nu pot. Nu pot să dau ochii cu el.

În jurul meu aud pași și voci, dar nu ridic capul.

Simt privirea cuiva asupra mea așa că decid să ridic capul.

În fața mea stă o femeie, în cei 20 de ani, tânăra și frumoasă.

Poartă o rochie neagră, lungă și mulată, în picioare are tocuri și părul îi este negru ca noaptea, dar pielea ei este albă, ca laptele.

Ochii ei de un auriu mă privesc ca și cum se uită în sufletul meu.

Se holbează la mine până când vorbește.

- De ce o fată adorabilă ca tine plânge într-o cafenea?

Vocea îi este joasă și strictă, aproape dezinteresantă.

Îmi șterg lacrimile și mă uit la ea.

- Am propriile-mi probleme...

Zic și mă uit în jos.

Ea se așează în fața mea si îmi zâmbește.

- Cum te cheamă?

Mă uit la ea.

- Josephine.

Un zâmbet ciudat îi apare.

- Mă bucur să te cunosc, Josephine. Numele meu este Nova. Nova White.

Nova White?

Dintr-un motiv ciudat, parcă îmi sună cunoscut numele ei.

Nova.

Mă uit la ea și o analizez.

Parcă îi recunosc numele dar nu pot spune de unde.

Dar poate mi se pare. Incep sa devin paranoica.

- Pai, sunt incantata de cunostiinta.

Nova imi zambeste calduros. 

- Si de ce o fata asa dulce ca tine plange aici, in cafeneaua asta dezgustatoare?

- Am niste probleme personale...

Inghet cand vad pe Kaiden ca se aproprie de noi. Ranjeste si ramane in picioare, langa Nova.

- Pai nu e surprinzator sa ne reintalnim in aceste circumstante mai normale? Ranjeste Kaiden.

Nova se uita la el.

- O cunosti?

Kaiden da din cap.

- Normal. Ea este cea de care vorbem. Dulcea prietena a lui Harper.

Privirea lui Nova cade din nou pe mine zambind. Ei doi par sa se cunoasca.

Raman tacuta in timp ce Kayden face semn unor barbati sa vina si eu simt pericolul. Dau sa ma ridic dar Nova arata cu un pistol catre mine.

- Eu in locul tau as lua loc, frumusete.

Inainte sa pot reactiona, simt o prezenta in spatele meu si o intepatura in ceafa, ca dupa sa mi se incetoseze privirea.

Dupa totul devine negru...